Contestație decizie de concediere. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/
Ședința publică din 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, - 9,. 56, împotriva sentinței civile nr. 113 din 28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în G,- A, - 19,. 43.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul - reclamant personal și pentru recurenta - pârâtă SC SRL reprezentant în baza împuternicirii pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că, este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat.
Reprezentantul recurentei - pârâte se legitimează cu CI seria - nr. -, CNP - și arată că nu are cereri de formulat.
Intimatul - reclamant se legitimează cu CI seria - -, CNP - și întrebat fiind, arată că nu dorește să-și angajeze apărător și nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte susținând motivele formulate în scris, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. La instanța de fond nu au mai făcut dovezi în sensul celor susținute în întâmpinare întrucât reclamantul a recunoscut prin cererea de chemare în judecată că i s-a adus la cunoștință faptul că trebuie să-și caute un alt loc de muncă. Nu poate face dovada comunicării deciziei de desfacere a contractului de muncă către intimat. Acesta la momentul la care a fost la ITM a luat cunoștință de decizie și și-a ridicat carnetul de muncă, sens în care a completat și semnat un formular. Din acel înscris rezultă cu certitudine data la care reclamantul a luat cunoștință de decizia emisă.
Intimatul - reclamant arată că la sfârșitul lunii martie 2007 fost înștiințat de către administratorul societății că trebuie să-și caute un alt loc de muncă, ulterior acesta spunându-i că va fi trecut în șomaj. A formulat plângere la poliție, iar administratorul societății recurente a recunoscut că nu există o cerere de demisie. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. 7473/121/09.11.2007 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata anularea deciziei nr. 42/01.04.2007, plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii nelegale până la data pronunțării.
Motivându-și în fapt contestația a arătat ca a fost angajat al unității intimate din decembrie 2006 până in luna martie 2007 când a fost anunțat de către patronul unității că de la 01.04.2007 să-și caute de lucru în altă parte, sugerându-i să-și dea demisia.
Învederează că deși a solicitat să-i întocmească actele necesare pentru a beneficia de șomaj a fost refuzat motivat de faptul că nu va mai putea angaja alte persoane in locul său.
A aflat ulterior de la ITM G că intimata a dispus încetarea raporturilor de muncă conf. art.55 lit.b din Codul muncii prin decizia contestată.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.113/28.01.2008 a respins excepția tardivității ca nefondată.
A admis acțiunea, a anulat decizia nr. 12/12.04.2007 și a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de acre ar fi beneficiat, pentru perioada 1.04.2007 - 28.01.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente:
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, a reținut că este nefondată motivat de faptul că potrivit art.74 și 75 Codul muncii, decizia de concediere se comunică în scris salariatului și își produce efectele de la data comunicării, în speță intimata nefăcând dovada comunicării deciziei contestate.
Pe fondul cauzei reține că decizia contestată este nelegală deoarece a fost emisă cu încălcarea condițiilor de fond necesare încetării raporturilor de muncă în baza art.55 lit.b din Codul muncii, respectiv lipsa acordului părților cu privire la încetarea contractului de muncă.
Astfel, a constatat că lipsește acordul contestatorului la încetarea raporturilor de muncă, motiv pentru care decizia emisă de unitate este nulă absolut.
Contestatorul nu a mai solicitat reintegrarea solicitând schimbarea temeiului de drept al deciziei contestate, pentru a beneficia de indemnizația de șomaj, instanța neputându-se substitui unității reclamante în vederea stabilirii temeiului de drept al încetării raporturilor de muncă.
De asemenea, mai reține că prin desfacerea contractului de muncă i s- cauzat un prejudiciu în sensul că datorită desfacerii în mod nelegal a contractului de muncă acesta nu a mai beneficiat de salariul pe care l-ar fi încasat în calitatea sa de salariat, ori de ajutorul de șomaj, în cazul în care contractul i s-ar fi desfăcut pe un alt temei legal.
Constatând că măsura concedierii a fost luată în mod netemeinic și nelegal, potrivit dispozițiilor art. 78 alin.1 Codul muncii dispune anularea dispoziției cu consecința obligării angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC SRL invocând următoarele motive:
În luna martie 2007 și-a anunța salariații că nu-și permite să îi mai țină angajați datorită încetării contractului prestări - servicii și totodată i-a consultat pentru a afla dacă sunt interesați să li se facă acte de șomaj.
Reclamantul nu s-a prezentat cu actele necesare pe motiv că nu este interesat deoarece urma să plece peste hotare pentru a lucra, neavând astfel cine să îi vizeze carnetul de șomaj, ba mai mult în nenumărate rânduri l-a amenințat telefonic pe administratul firmei solicitându-i suma de 77 milioane lei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, constatărecursul nefondatpentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 55 lit.b din Codul muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea.
Recurenta nu a făcut dovada acordului contestatorului la încetarea contractului individual de muncă.
Susținerile cu privire la anunțul făcut salariaților nu poate fi interpretat ca un acord al reclamantului.
Astfel, instanța de fond, în mod corect, a reținut că decizia de concediere este nelegală întrucât lipsește acordul contestatorului.
De asemenea a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 76 din Codul muncii, dispunând anularea deciziei de concediere și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri conform art.78 alin. 1 Codul muncii.
Față de considerente expuse mai sus și văzând disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în G,-, - 9,. 56, împotriva sentinței civile nr. 113 din 28.01.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /30.05.2008
: DC/ 2 ex/ 2.06.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 201/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 612/2008. Curtea de... → |
|---|
