Contestație decizie de concediere. Decizia 3101/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3101

Ședința publică de la 18 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu

JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 3: Mihaela

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.6135 din 17 noiembrie2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta contestatoare asistată de avocat - și intimata SC SRL prin avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat -, pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii, precizând că recurenta nu și-a exprimat niciodată acordul cu privire la încetarea raporturilor de muncă, ci pur și simplu nu a mai fost primită la serviciu.

Mai arată că recurenta prestat activitate până în l999, iar contractul de muncă a fost închis anterior acestei date, respectiv în anul l997.

Consideră că nu poate opera prescripția, de vreme ce deja s-a constatat nulitatea deciziei de desfacere a raporturilor de muncă, nașterea dreptului la acțiune începând după emiterea deciziei în anul 2007 și nu în 1997.

Solicită cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de către tribunal ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.6135 din 17 noiembrie2008 Tribunalul Dolja admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 01.09.1997-22.05.2004.

A respins capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 01.09.1997-22.05.2004 ca prescris.

A respins capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 22.05.2004-26.03.2007 ca neîntemeiat.

A admis in parte contestația formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL, astfel cum a fost precizată in ședința din 13.11.2008.

A anulat in parte decizia nr. 5/26.03.2007 cu privire la data la care a încetat contractul individual de muncă, respectiv 01.10.1999, iar nu 01.09.1997 așa cum s-a consemnat in decizie.

A menținut celelalte dispoziții din decizie cu privire la încetarea contractului individual de muncă prin acordul părtilor.

A luat act de renunțarea contestatoarei la judecata capătului de acțiune privind reintegrarea in muncă si plata drepturilor bănești si a contribuțiilor aferente pe perioada 26.03.2007 până la reintegrarea in muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că:

Prin sentința nr- a Tribunalului Doljs -a respins contestația formulata de contestatoarea ca neîntemeiată.

Instanța a constatat ca, indiferent de data emiterii deciziei de concediere si de temeiul de drept menționat in aceasta, voința ambelor parti a fost de încetare a raporturilor de munca, astfel ca atâta timp cat decizia reflecta voința comuna a părtilor aceasta trebuie considerata valabila.

In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor salariale si la plata contribuțiilor către stat, atâta timp cat contestatoarea nu a prestat munca si a stat in pasivitate timp de 10 ani, aceasta nu poate pretinde acum plata drepturilor salariale cuvenite din 1997 si pana in prezent, si nici plata contribuțiilor către stat.

Ca împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, iar prin decizia nr. 3921/02 iunie 2008 Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul, s-a casat sentința i s-a trimis cauza spre rejudecare.

Ca instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a analizat modalitatea si data la care a intervenit acordul de voința a părtilor, pentru a se stabili temeinicia sau netemeinicia decizie respective, instanța de fond nepunând in discuția părtilor instituția juridică aplicabilă situației de pasivitate in exercitarea acțiunii in pretenții.

Tribunalul a reținut că, contestatoarea a fost salariata unitații intimate in funcția de vânzător, începând cu data de 01.04.1997 conform contractului individual de munca pe perioada nedeterminata nr. 1379/B/02.04.1997, fiind sora, respectiv cumnata patronilor societății - si.

Ca incepând cu luna octombrie 1999 aceasta nu a mai prestat munca in cadrul intimatei, fapt recunoscut de ambele părți (intimata prin întâmpinare, iar contestatoarea prin acțiune si interogatoriu).

Instanța nu a reținut afirmația contestatoarei ca nu a mai fost primita la munca, întrucât aceasta nu a fost dovedita.

Prin Decizia nr. 5/26.03.2007 intimata SC SRL a desfăcut contractul de munca al contestatoarei începând cu data de 01.09.1997, in temeiul art. 129., ca urmare a cererii contestatoarei de încetare a raporturilor de munca.

Instanța a constatat admisibilă excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 01.09.1997-22.05.2004 in conformitate cu dispozițiile art. 166 al. 1 si art. 283 al. 1 lit. c, acțiunea fiind introdusă la data de 22.05.2007.

A respins capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 01.09.1997-22.05.2004 ca prescris.

A constatat neîntemeiat capătul de acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale si a contribuțiilor aferente pe perioada 22.05.2004-26.03.2007, deoarece contestatoarea nu a prestat muncă in această perioadă, iar salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, conform art. 154 al. 1..

A reținut ca in cauză contestatoarea a stat acasă, așa cum a recunoscut la interogatoriu si, până la data de 28.02.2007, când s-a adresat ITM cu adresa nr. 11891 (fila 19 din dosarul de fond) pentru a ridica cartea de muncă, a stat in pasivitate

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate invocând următoarele motive:

Ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca si-a exprimat acordul cu privire la încetarea raporturilor de munca, in realitate nefiind primita la serviciu.

Ca a arătat ca a făcut demersuri pentru închiderea carnetului de munca pentru ca era prejudiciata patrimonial.

Ca nu poate opera prescripția de vreme ce s-a constat nulitatea deciziei iar nașterea dreptului la acțiune a început după emiterea deciziei.

Ca nu a inteles sa renunțe la plata drepturilor bănești pentru perioada ulterioara depunerii acțiunii si pana la reintegrare.

Ca nu s-a ținut cont de declarația martorei deoarece era in grad prohibit.

Analizând motivele de recurs in raport cu sentința menționata, Curtea retine următoarele:

Încetarea contract individual de munca prin acordul părtilor are la baza consimtamantul părtilor contractuale dat in acest scop.

Nu este necesara exprimarea lui in forma scrisa, având in vedere ca însuși contractul poate fi încheiat in forma verbala in mod valabil.

Astfel existenta consimtamantului poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

La dosar exista recunoașterea recurentei prin care aceasta recunoaște ca a solicitat verbal paratei încheierea raporturilor de munca cu acordul părtilor.

Aceasta declarație se coroborează si cu cele menționate in sesizarea către ITM prin care recurenta arata ca, după încetarea activității, s-a prezentat de mai multe ori la ITM pentru a ridica cartea de munca, precum si la reprezentantul unitații, acesta din urma spunându-i ca totul este rezolvat si ca poate sa-si ia oricând carnetul de munca. Prin aceeași sesizare recurenta solicita rezolvarea acesteii situații din care sa reiese vechimea in munca la unitate in perioada aprilie 1997 - septembrie 1999.

Toate aceste probe conduc la concluzia ca intre parti a existat acord cu privire la încetarea raporturilor de munca, așa cum temeinic si legal a reținut Tribunalul.

Cu privire la prescripție, instanța retine ca potrivit art. 283 alin. 1(c) Codul muncii, cererea privind plata unor drepturi salariale neacordate poate fi formulata in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in materia drepturilor salariale momentului nașterii dreptului este momentul la care, potrivit contractului individual de munca salariul se datorează, neavând relevanta data anularii deciziei.

In ceea ce privește renunțarea la capătul de cerere privind perioada ulterioara lui martie 2007, Curtea constata ca recurenta in ședința publica de la data de 13. 11. 2008 precizat ca nu solicita reintegrarea in funcție si ca solicita drepturi bănești pana la data emiterii deciziei, martie 2007, același lucru rezultând si din mențiunile existente in caietul grefierului, așa cum rezulta din copia depusa la dosar.

In ceea ce priveste audierea martorei, Curtea retine ca prin incheierea din 13 noiembrie, instanta de fond, in baza art 186 alin 2 cpc, a dispus decaderea contestatoarei din proba cu martori avand in vedere ca aceasta nu a depus lista cu numele si adresa martorului si nu a facut aplicarea prevederilor art. 189 cpc asa cum precizeaza recurenta prin motivul de recurs.

Pentru toate aceste motive, Curtea retinand ca recursul este neintemeiat, urmeaza sa-l respinga ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.6135 din 17 noiembrie2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2009

Președinte,

- ---

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

2ex/

Red.jud. 16.06.2009

Jud.fond /

Președinte:Manuela Preda Popescu
Judecători:Manuela Preda Popescu, Lucian Bunea, Mihaela

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de concediere. Decizia 3101/2009. Curtea de Apel Craiova