Contestație decizie de concediere. Decizia 3280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1286/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3280/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-împotriva sentinței civile nr.7415 din data de 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27503/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Asigurări SA, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-,prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.25 din 13.05.2009 depusă la dosar-fila 10 și intimataAsigurări SA,prin avocat în baza delegației de substituire nr.71 din 12.05.2009 dată de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București - Societatea Civilă de Avocați " și în baza împuternicirii avocațiale nr.157 din 06.05.2009, ambele depuse la dosar-filele 11 și 12.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata Asigurări SA, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, duplicatul acesteia fiind comunicat reprezentantului recurentei.
Recurenta -, prin avocat G, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv, cele existente la dosar, printre care și o corespondență purtată cu intimata cu privire la intenția acesteia de aoc oncedia pe recurenta în cauză.
Intimata Asigurări SA, prin avocat, având cuvântul, solicită amânarea pricinii pentru a lua cunoștință de înscrisul depus la termenul de azi, dat fiind faptul că duplicatul acestuia nu a fost comunicat.
Curtea, în ședință publică, acordă reprezentantului intimatei posibilitatea de a lua cunoștință de înscrisuri depus la acest termen de către partea recurentă.
Intimata Asigurări SA, prin avocat, având cuvântul, învederează instanței că are cunoștință de conținutul acestui înscris, sens în care, arată că nu mai insistă în cererea de amânare a cauzei.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -,prin avocat G, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât așa cum rezultă din decizia contestată, temeiul de drept al încetării contractului de muncă este art.55 lit."b" din Codul Muncii, prin acordul părților, chiar dacă salariatul a luat cunoștință de acordul angajatorului, însă, acest acord s-a produs la 3-4 zile după ce între părți s-a purtat corespondența depusă la dosar.
Așa fiind, solicită a se observa că recurenta în cauză, în calitate de director, a făcut demersuri în interesul băncii, însă acestor demersuri nu li s-au dat curs, astfel încât recurenta, neavând sprijinul intimatei, a procedat la înaintarea către conducerea băncii, prin intermediul fax-ului, a modelului cererii privind încetarea contractului de muncă completat în ziua în care l-a primit și, tot în aceeași zi, la un interval de câteva ore, salariata a transmis cererea sa de revocare motivată a ofertei de încetare a contractului de muncă. Se solicită a fi avută în vedere și depoziția martorului care se afla lângă recurentă în momentul completării modelului cererii de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, ce-i fusese trimis de conducerea băncii și care a constatat starea în care aceasta se afla.
De asemenea, recurenta prin avocat, solicită a se observa că, în cuprinsul deciziei contestate, nu se prevede nici un termen în care măsura poate fi atacată și nici instanța competentă. Or, față de lipsa acestor mențiuni obligatorii, apreciază că decizia de concediere este lovită de nulitate.
Mai mult decât atât, se mai arată că răspunsurile date de angajator la interogatoriu sunt contradictorii și demonstrează culpabilitatea acestuia în luarea măsurii de concediere a recurentei, sens în care, solicită a se observa că, prin răspunsul la întrebarea numărul 4, angajatorul recunoaște că i s-a transmis cererea de revocare a hotărârii de încetare a raporturilor de muncă, însă, la întrebarea numărul 7 din interogatoriu, banca precizează că încetarea raporturilor de muncă a avut loc prin acordul părților, iar acest efect s-a produs ca urmare a propunerii angajatorului și a acceptării de către salariată, fapt ce a determinat și trimiterea modelului de cerere de încetare a contractului de muncă prin acordul părților, completată de recurentă.
Chiar dacă este vorba de un acord, angajatorul avea obligația de a discuta cu salariatul asupra preavizului, ceea ce nu s-a întâmplat. În plus, motivarea hotărârii instanței de fond este sumară, dat fiind faptul că, în mod eronat, Tribunalul a reținut că, la data încetării raporturilor de muncă, recurenta și-a exprimat acordul în acest sens, fără a analiza împrejurările în care a fost exprimat acordul și starea psihică în care recurenta se afla.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației și, pe cale de consecință, anularea deciziei emisă de intimată, repunerea recurentei în situația anterioară prin reintegrarea sa în muncă și în funcția avută, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile și drepturile cuvenite de la data încetării contractului de muncă, respectiv, de la data de 05.06.2008 și până la reintegrare.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata Asigurări SA, prin avocat, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că acordul pentru încetarea raporturilor de muncă a fost transmis angajatorului ca urmare a propunerii pe care acesta i-a făcut-o salariatei, anterior transmiterii cererii, ca alternativă la încetarea raporturilor de muncă pentru motive de necorespundere profesională.
Așa fiind, recurentei în cauză i s-a oferit un alt loc de muncă ce a fost acceptat, astfel încât consimțământul în sensul producerii efectelor prevăzute de dispozițiile art.55 lit."b" din Codul Munciia fost exprimat în mod valabil.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că, asupra sa, au fost exercitate presiuni de către anumite persoane din conducerea băncii pentru aod etermina să plece, solicită a se observa că aceste susțineri sunt nefondate, întrucât recurenta nu a dovedit faptul că banca a făcut presiuni asupra sa și că ar fi amenințat-o, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin hotărârea pronunțată. Cât privește vicierea consimțământului, solicită a se observa că, pe parcursul administrării materialului probator, recurenta nu a făcut dovada că a primit prin fax un formular de demisie sau că banca i-ar fi cerut acesteia să demisioneze. Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7415 din data de 27.11.2008, pronunțată în dosarul nr.27503/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata BCR Asigurări SA, ca neîntemeiată și a luat act ca pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei începând cu data de 3.03.2008, desfășurându-și activitatea ca director, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.774/III/J 13.03.2008 la ITM
Raporturile de muncă au încetat prin acordul părților la data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din Codul Muncii, potrivit deciziei nr.621/9.06.2008.
Reclamanta a invocat nulitatea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, motivând că a revocat cererea de încetare a contractului de muncă și că i-a fost viciat consimțământul, exercitându-se amenințări și presiuni asupra sa, însă această susținere a fost apreciată de Tribunal ca neîntemeiată.
Astfel, a mai reținut instanța de fond, cererea formulată de reclamantă, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din Codul munci, a fost expediată angajatorului prin fax, la data de 5.06.2008, la ora 15,45, fiind înregistrată cu nr. 265. La aceeași dată, pârâta și-a manifestat acordul asupra încetării contractului, înscrisul transmis în condițiile de mai sus purtând mențiunea "de acord" și semnătura reprezentantului societăți.
Reclamanta a revocat oferta de încetare a contractului individual de muncă, cererea fiind expediată pârâtei tot prin fax, în aceeași zi, 5.06.2008, la ora 21,02.
Având în vedere că, la data revocării, oferta de încetare a raporturilor de muncă ajunsese la cunoștința angajatorului, care-și exprimase deja la rândul său acordul în sensul încetării contractului, prima instanță a constatat că actul revocării este tardiv, fiind comunicat pârâtului după realizarea acordului de voințe, motiv pentru care nu-și mai produce efecte.
De asemenea, din probele administrate instanța de fond a reținut că nu a rezultat vicierea consimțământului salariatei exprimat în sensul încetării raporturilor de muncă. Depoziția martorului, care era de față când, la începutul lunii iunie 2008, reclamanta a primit prin fax un formular de cerere de demisie, împrejurare ce a tulburat-o, nu face dovada susținerilor referitoare la presiunile exercitate asupra sa pentru a denunța contractul, martorul aflând de la reclamantă că se dorește să fie dată afară de la serviciu. Totodată, s-a reținut că, prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta nu a recunoscut că a făcut presiuni asupra salariatei și că a amenințat-o, iar prin formularea întrebării nr.6 la interogatoriul propus a se administra reclamantei a susținut numai că i-a propus acesteia încetarea contractului de muncă prin acord ca o alternativă la încetarea pentru necorespundere profesională, însă această împrejurare nu constituie o presiune asupra salariatei, un act de amenințare cu producerea unui rău, de natură aot ulbura în așa fel încât să o determine pe aceasta să solicite încetarea contractului, reclamanta având posibilitatea să nu-și manifeste voința de a înceta contractul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
1. Așa cum rezulta din Decizia nr.621/09.06.2008, temeiul de drept al încetării contractului de muncă este art. 55, lit. b) din Codul Muncii: "ca urmare a acordul părților, la data convenită de acestea".
În cauză, salariata a făcut o oferta de încetare a contractului individual de munca in temeiul art. 55, lit. b) care putea fi revocată, potrivit dreptului comun, până la momentul la care salariatul - ca ofertant a luat cunoștință de acceptarea angajatorului.
Angajatorul, însă, a emis decizia la data de 09.06.2008, cu toate ca după oferta salariatei de încetare a contractului de muncă, aceasta a revocat oferta, în aceeași zi 05.06.2008, mai înainte ca angajatorul să îl înștiințeze pe salariat de acceptarea sa, pentru a opera "acordul părților".
2. Însăși intimata recunoaște în întâmpinare că, "în fapt, la data de 05.06.2008, contestatoarea a solicitat încetarea contractului individual de muncă, în temeiul acordului părților, cerere ce a fost aprobată, subscrisa emițând în acest sens decizia nr. 621/09.06.2008"
Este cert că realizarea acordului de voințe al părților nu a intervenit, față de faptul că salariata, a înțeles să revoce această manifestare de voință a sa.
Drept urmare, angajatorul în mod nelegal a emis decizia de încetare a contractului de muncă În baza art. 55, lit. b) din Codul Muncii.
3. Instanța de fond a ignorat probele administrate de contestatoare, motivând în exclusivitate hotărârea pronunțată numai pe existența cererii de demisie transmisă prin fax la orele 15,57, cerere la care recurenta nu a primit un răspuns, chiar dacă în aceiași zi a procedat la revocarea ei.
Din probele administrate, rezultă că salariata-contestatoare a formulat inițial cererea (formular) de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților, fiind într-o stare psihică deosebită, produsă de presiunile exercitate de diferite persoane din conducerea angajatorului pentru a "o determina să plece".
În acest sens este relevantă declarația martorului, care a relatat că, fiind de față când contestatoarea a primit prin fax un formular de cerere de demisie, a constatat că această împrejurare a tulburat-o, că recurenta a vorbit la telefon, după care a început să plângă și a afirmat că i s-a cerut sa demisioneze.
Totodată, a mai arătat recurentul, răspunsurile date de angajator la interogatoriul luat, sunt contradictorii si demonstrează culpa angajatorului pentru emiterea unei decizii nelegale.
4. Sub aspect formal, decizia nr. 621/09.06.2008 nu cuprinde mențiuni care sunt obligatorii în orice decizie privind raporturile de muncă dintre salariat și angajator, respectiv termenul în care măsura poate fi contestată și instanța competentă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
Recurenta contestatoare a avut calitatea de salariat al Asigurări începând cu data de 3.03.2008, desfășurându-și activitatea ca director, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.774/III/J 13.03.2008 la ITM
Raporturile de muncă au încetat prin acordul părților la data de 5.06.2008, în baza art.55 lit. b) din Codul Muncii, potrivit deciziei nr.621/9.06.2008, care a fost contestată de recurentă în prezenta cauză.
În esență, prin criticile aduse sentinței atacate, recurenta a susținut că decizia contestată este nelegală, câtă vreme acordul părților nu s-a realizat, întrucât, pe de o parte, consimțământul salariatului a fost viciat prin violență (exercitarea de către angajator a unor presiuni și amenințări asupra acestuia), iar pe de altă parte, oferta făcută de salariat în sensul încetării raporturilor de muncă prin acordul părților a fost revocată mai înainte de acceptarea ei și de comunicarea acceptării către ofertant.
Se reține că nici una dintre aceste critici nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 956 din Codul civil, este violență întotdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent. Se ține cont în această materie de etate, de sex și de condiția persoanelor.
Prin urmare, pentru a se constata existența acestui viciu de consimțământ, trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții și anume: să existe o violență fizică sau morală (constând într-o amenințare cu un rău moral, de natură să provoace o teamă care duce la încheierea unui act juridic care, altfel, nu s-ar fi încheiat), violența să fie determinantă pentru încheierea actului și să fie injustă, nelegitimă.
Or, în speță, amenințarea în sensul concedierii pentru necorespundere profesională nu poate fi considerată injustă, nelegitimă.
Nici starea de tulburare în care se afla recurenta în momentul exprimării consimțământului prin completarea modelului de cerere transmis de angajator și expedierii acestuia prin fax, apreciată prin raportare la vârsta și la condiția acesteia - director la Sucursala Sectorului 4, Agenția A I, nu poate fi considerată expresia unei temeri determinante pentru încheierea actului.
În ce privește analiza mecanismului realizării acordului de voințe pentru încetarea raporturilor de muncă, se reține că oferta a fost transmisă de angajator, care a expediat salariatului, prin fax, modelul de cerere.
Cum acceptarea ofertei poate fi revocată numai până la momentul ajungerii ei la destinatarul ofertant (angajatorul din prezenta cauză), iar voința unității pentru încetarea contractului a fost exprimată de organele abilitate să exprime acordul acesteia, se reține că decizia nr.621/9.06.2008 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 55 lit. b) din Codul Muncii.
În mod corect prima instanță a reținut că, în cauză, cererea formulată de reclamantă, prin care solicita încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 5.06.2008, în baza art. 55 lit. b) din Codul Muncii, a fost expediată angajatorului prin fax, în data de 5.06.2008, la ora 15,45 și că, în aceeași zi, pârâta și-a manifestat acordul asupra încetării contractului, înscrisul transmis în condițiile de mai sus purtând mențiunea "de acord" și semnătura reprezentantului societăți.
Cum recurenta a revenit asupra acceptării ofertei de încetare a contractului individual de muncă arătând că înțelege să o revoce, printr-o cerere expediată prin fax tot în data de 5.06.2008, dar la ora 21,02, este justă concluzia primei instanțe în sensul că o atare revocare nu își mai poate produce efectele, fiind ulterioară momentului realizării acordului de voințe al părților în sensul încetării raporturilor contractuale.
Nici critica privind viciile de formă ale deciziei contestate nu poate fi primită. Astfel, în cauză, decizia nr.621/9.06.2008 nu este expresia manifestării unilaterale de voință a angajatorului, iar Codul Muncii nu reglementează, sub sancțiunea nulității, decât elementele de formă obligatoriu a fi conținute în deciziile privind măsurile dispuse unilateral de angajator privind sancționarea disciplinară (art. 268 alin. 2) sau concedierea (art. 74).
Cum, în speță, nu suntem în prezența unei asemenea decizii, dispozițiile legale mai sus evocate nu își găsesc aplicarea.
Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză, inclusiv a depoziției martorului audiat, coroborată cu răspunsurile angajatorului la interogatoriu, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.7415 din data de 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27503/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Asigurări SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Judecător
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./12.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1268/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
