Contestație decizie de concediere. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 398/R-CM
Ședința publică din 07 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimata - SRL RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.271 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns în calitate de administrator pentru recurenta-intimată - SRL Râmnicu V, lipsind intimatul-contestator.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
în calitate de administrator pentru recurenta-intimată - SRL Râmnicu V, solicită a se lua act că renunță la judecata recursului.
Curtea, față de susținerea recurentei-intimate, prin reprezentantul său, rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 27.02.2008, sub nr- s-a înregistrat contestația formulată de contestatorul împotriva Deciziei nr. 02 / 25.02.2008 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, decizie emisă de SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze decizia amintită, ca fiind lovită de nulitate absolută, reintegrarea în muncă pe postul deținut anterior emiterii deciziei constate, plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul arată că este salariatul societății începând cu data de 1 aprilie 2006 în funcția de conducător auto, iar începând cu data de 01.08.2006 a ocupat funcția de director. De la data încadrării nu a primit niciodată salariul pentru munca prestată.
Arată că, decizia contestată este lovită de nulitate absolută, întrucât potrivit dispozițiilor art.268 alin.2 lit. a și b din Codul Muncii, decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu sunt precizate prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Angajatorul nu a îndeplinit procedura obligatorie a cercetării disciplinare prealabile, nu a fost convocat în sensul celor cerute de dispozițiile imperative ale art.267 Codul Muncii.Decizia contestată nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de Codul Muncii art.268.
Intimata SRL a depus întâmpinare în baza dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nelegală și netemeinică. Decizia nr. 2 / 25.02.2008, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, în sensul că a înștiințat pe acesta că i se desface contractul de muncă potrivit art.61 lit. a din Codul Muncii, s-a întocmit și un referat în care s-au menționat unele abateri ale contestatorului, înscrisuri care au fost anexate.
În sprijinul apărărilor sale mai arată că între părți au mai existat și alte conflicte și prin sentința civilă nr. 888/2007 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus reangajarea și plata către contestator a unor drepturi salariale, obligație pe care și-au îndeplinit-
Prin sentința civilă nr.271 din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- s-a admis contestația și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 2 / 25.02.2008.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea intimatei - SRL la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite contestatorului de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia contestată, intimata a sancționat disciplinar pe contestator cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în baza art.61 lit. a din Codul Muncii, începând cu data de 14.02.2008.
Analizând decizia contestată sub aspectul cerințelor de conținut obligatorii prevăzute de art.268 alin.(2 ) Codul Muncii, instanța a apreciat că, în cauză au fost încălcate dispozițiile cuprinse la literele a și c ale art. 268 al. 2, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestei decizii de desfacere a contractului de muncă.
Astfel, in ceea ce privește mențiunile obligatorii cuprinse la art.268 alin.2 lit. a Codul Muncii, instanța constată că, în decizia contestată nu se indică fapta care constituie abatere disciplinară, nu sunt precizate prevederile din statutul personal, regulamentul intern sau Contractul Colectiv de Muncă, care au fost încălcate de contestator. Mai mult, fapta nu trebuie doar precizată, ci trebuie descrisă amănunțit, cuprinzând toate detaliile ce o individualizează în sfera atribuțiilor salariatului, simpla enunțare generică nefiind suficientă.
Din analiza dispozițiilor art. 268. muncii rezultă că normele acestei legi - cadru în materia raporturilor de muncă, fiind norme de protecție, legiuitorul a înțeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziției de sancționare, procedură care este aceeași indiferent de sancțiunea aplicată salariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincție.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 266. muncii, în care se prevede că angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită; gradul de vinovăție al salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Prin urmare, gravitatea abaterii disciplinare se apreciază în raport de elementele mai sus menționate, care decurg numai din descrierea detaliată, în amănunt și, în același timp, în concret, a faptei ce constituie abatere disciplinară.
Decizia contestată nu respectă nici dispozițiile art.267din Codul Muncii potrivit căruia, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. In vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris la către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, ora și locul întrevederii.
Întrucât angajatorul nu a convocat în scris pe contestator la efectuarea cercetării prealabile a faptei ce pretinde a fi abatere disciplinară, decizia contestată este lovită de nulitate absolută. Cercetarea disciplinară prealabilă nu a fost efectuată, astfel încât contestatorul nu a putut să-și facă apărările necesare.
Potrivit dispozițiilor art.63 alin.1 din Codul Muncii, concedierea disciplinară poate fi dispusă numai după efectuarea de către angajator a cercetării prealabile, în cursul căreia salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, să ofere toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Întrucât decizia nr.2 / 25.02.2008 emisă de SRL, nu respectă prevederile legale, dovadă fiind faptul că nu au fost descrise în amănunțit abaterile săvârșite de contestator, iar pe de altă parte nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, tribunalul a constatat că decizia contestată este nulă absolut, fapt ce atrage inutilitatea analizării temeiniciei acesteia.
Legiuitorul a înțeles să instituie această sancțiune tocmai ca o garanție a salariatului că apărările sau explicațiile date în justificarea atitudinii imputate au fost analizate și avute în vedere de angajator, iar decizia de sancționare nu este luată arbitrar.
Dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispozițiilor art.268 Codul Muncii, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă nu poate fi complinită prin alte măsuri sau probe administrate în acest sens.
În consecință a fost admisă contestația formulată de contestatorul, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 2 / 25.02.2008, cu reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite contestatorului de la data desfacerii contratului de muncă și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SRL, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, recurs înregistrat la data de 11.04.2008.
La primul termen de judecată din 7 mai 2008, recurenta a declarat că renunță la judecata recursului, urmând ca instanța, în baza art.246 Cod procedură civilă să ia act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Ia act că recurenta - SRL RÂMNICU, renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr.271 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 7 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/20.05.2008
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 267/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1140/2009. Curtea... → |
|---|
