Contestație decizie de concediere. Decizia 4525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.445/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4525/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.6865 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16780/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 03 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2009 și apoi la data de 17 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6865 din data de 05.11.2008, pronunțată în dosarul nr.16780/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 326/01.10.2004, contestatoarea a fost salariata intimatei, în funcția de consilier juridic la Direcția Executări Silite, Licitații, Active Bancare și Comerciale, raporturile de muncă dintre părți încetând în baza ordinului nr. 224/08.04.2008, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
Prima instanță, analizând ordinul contestata, a reținut că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 74 din Codul muncii, în sensul că acesta conține mențiuni privind motivele care au determinat concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilirea a ordinii de priorități, precum și mențiuni privind inexistența locurilor de muncă disponibile, context în care s-a solicitat sprijinul Agenției teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă.
Criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere sunt prevăzute în art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
A mai stabilit prima instanță că motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, potrivită cărora angajatorul nu a avut în vedere și un criteriu al competenței, nu poate fi reținut, ținând seama că ordinul contestat cuprinde criteriile de stabilirea a ordinii de prioritate, așa cum prevăd dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, criterii prevăzute și de contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru a fi avute în vedere în cazul concedierilor colective.
Criteriul profesional, invocat de contestatoare, se aplică în cazul concedierilor individuale, pentru motive ce țin de persoana salariatului, conform art. 61 lit. d) din Codul muncii.
Or, în cauză, a reținut Tribunalul, concedierea colectivă a fost dispusă în temeiul nr.HG 68/2008, prin care s-au redus locurile de muncă din cadrul AVAS, ca urmare a diminuării activității, diminuarea care a avut un caracter real, astfel cum rezultă din referatul /357/30.01.2008 întocmit de directorul general al Direcției Generale Valorificare Creanțe, aprobat de Președintele AVAS, prin care s-a propus reducerea personalului Direcției Executări Silite Active cu trei posturi (din 17).
În raport de motivele care au determinat concedierea colectivă, instanța de fond a constatat că măsura dispusă de intimată, prin care a încetata contractul individual de muncă al contestatoarei a avut o cauză reală și serioasă, fiind efectivă, așa cum rezultă din statul de funcții.
În statul de funcții valabil la data de 01.04.2008, la poziția 506, este menționată contestatoarea, iar în cel valabil la data de 09.04.2008, în cadrul Direcției Generale Valorificare Creanțe, contestatoarea nu mai apare ca salariat, context în care se apreciază ca fiind efectivă desființarea locului său de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
- instanța de fond s-a pronunțat numai asupra primului capăt al cererii introductive, fără analiza și cel de-al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat acordarea despăgubirilor morale;
- în mod eronat, în sentința recurată se reține că recurenta contestatoare a avut calitatea de consilier juridic în cadrul Direcția Generale Valorificare Creanțe - Direcția Executări Silite Active, și nu pe aceea de executor, așa cum rezultă din Ordinul nr. 4350/01.01.2005 al Președintelui AVAS și actul adițional la contractul individual de muncă nr. 326/2004, încheiat la data de 03.01.2005. Cu toate acestea, în întâmpinarea depusă la dosar, intimata susține că salariata recurentă a avut funcția de expert în cadrul menționatei direcții generale;
- instanța de fond în mod eronat a reținut că, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din CCM unic la nivel național 2007-2010, fără a se observa că, la pct. III al Ordinului nr. 224/08.04.2008, sunt enumerate numai criteriile prevăzute la alin. 1 al art. 81 din CCM. În plus, Tribunalul nu a analizat și aplicabilitatea acestor criterii în privința recurentei și a contractului său de muncă;
- nici intimata și nici instanța de fond nu au arătat care dintre criteriile enumerate în Ordinul Președintelui AVAS nr. 224/08.04.2008 s-a aplicat concret în cazul său.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, care este temeinică și legală.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, s-a depus la dosarul cauzei practică judiciară și situația salariaților AVAS nominalizați în vederea concedierii colective.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor expuse în continuare:
În mod corect, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, în totalitate, cererea recurentei contestatoare, Curtea apreciind că, în raport de soluția dată capătului de cerere principal - privind anularea Ordinul Președintelui AVAS nr. 224/08.04.2008, cu consecința reintegrării pe postul avut anterior emiterii actului de concediere și a plății unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate până la data executării efective a acestei obligații și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul -, ca urmare a constării legalității ordinului contestat, nu se mai impunea examinarea capătului de cerere accesoriu privind acordarea "despăgubirilor morale pentru prejudiciul suferit prin măsura netemeinică și nelegală a concedierii colective".
De altfel, eventuala eroare cuprinsă într-unul dintre considerentele hotărârii nu justifică admiterea recursului, care trebuie să vizeze dispozitivul hotărârii atacate. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în dispozitivul sentinței recurate, s-a dispus respingerea acțiunii în totalitate, iar nu numai a primului capăt de cerere.
Prin Ordinul nr. 4350/01.01.2005 (filele 114-115 ale dosarului instanței de fond), recurenta a fost trecută, începând cu data de 01.01.2005,din funcția de consilier juridic în funcția de executor la Direcția Generală Executări Silite și Licitații.
Astfel cum rezultă atât din tabelul cuprinzând salariații ce urmează a fi concediați (filele 42-43 din dosarul instanței de fond), precum și din cuprinsul ordinului contestat, recurenta avea, la momentul concedierii, calitatea de executor în cadrul Direcției Generale Valorificare Creanțe - Direcția Executări Silite Active, post care a fost desființat.
În mod corect, instanța de fond a reținut că raporturile de muncă dintre părți au încetat, în temeiul art. 65 din Codul muncii, în baza Ordinului Președintelui AVAS nr. 224/08.04.2008.
Ordin a fost emis ca urmare a adoptării nr.HG 68/2008, prin care numărul maxim de posturi în structura organizatorică a AVAS a fost stabilit la 510 posturi, ceea ce a impus reducerea numărului de posturi.
Nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia instanța de fond în mod eronat a reținut că, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din CCM unic la nivel național 2007-2010, fără a se observa că la pct. III al Ordinului nr. 224/08.04.2008, sunt enumerate numai criteriile prevăzute la alin. 1 al art. 81 din CCM.
Astfel, Ordinul contestat menționează la pct. III, în raport de dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, arătându-se că acestea sunt cele cuprinse la art. 81 din CCM unic la nivel național 2007-2010. În continuare, se precizează că măsura concedierii colective va afecta în ordine: posturile vacante; al salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul; ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu au cerut pensionarea în condițiile legii; ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Totodată, în raport de prevederile art. 71 din Codul muncii, la aceste criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere s-a adăugat și următorul: ale persoanelor care solicită de bună voie aplicarea măsurii concedierii, indiferent de vârstă.
Enunțarea menționatelor criterii nu trebuie interpretată în sensul că numai salariații care le îndeplinesc vor fi concediați, ci în sensul că acești salariați vor fi concediați cu prioritate, urmând ca măsura să fie aplicată, dacă se dovedește necesar, și în privința altor salariați, în situația în care posturile pe care aceștia le ocupă sunt reduse, în vederea satisfacerii exigențelor privind reducerea volumului de activitate aferent Direcțiilor Generale/Direcțiilor/Serviciilor; eficientizarea activității Direcțiilor Generale/Direcțiilor/Serviciilor; evitarea paralelismelor în activitatea direcțiilor; sporirea eficienței muncii, astfel rezultă din adresa P/484/28.01.2008 a președintelui AVAS.
Prin urmare nu era necesar ca intimata sau instanța de fond să indice concret care dintre criteriile enumerate în Ordinul Președintelui AVAS nr. 224/08.04.2008 s-a aplicat concret în cazul recurentei.
Potrivit dispozițiilor art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010, " (1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în ordine:
a) ale salariaților care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul;
b) ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu au cerut pensionarea în condițiile legii;
c) ale persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
(2) La luarea măsurii de desfacere a pentru motive ce nu țin de persoana salariatului vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale:
a) dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului care are venitul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
b) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere;
c) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire copii, bărbații văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
(3) În cazul în care măsura desfacerii ar afecta un salariat care a urmat o formă de calificare sau de perfecționare a pregătirii profesionale și a încheiat cu unitatea un act adițional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, administrația nu-i va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului, dacă măsura desfacerii contractului de muncă nu-i este imputabilă.
(4) În ipoteza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeași situație, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor."
Neindicarea în cuprinsul Ordinului nr. 224/08.04.2008 a condițiilor minimale prevăzute la alin. 2 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 nu este de natură a atrage prin ea însăși nulitatea ordinului, câtă vreme, pe de o parte, dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii dispun în sensul că decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriucriteriile de stabilirea ordinii de priorități (condiție care a fost îndeplinită în cauză), iar nu criteriile avute în vedere pentru fiecare salariat în parte, și aceasta conform art. 69 alin. (2) lit. d), doar în cazul concedierilor colective, iar, pe de altă parte, criteriile minimale pentru concedierea din motive ce nu țin de persoana salariatului au fost respectate de angajator, împrejurare necontestată de recurentă, astfel cum rezultă din chiar motivarea cererii de recurs.
De altfel, din înscrisul intitulat "Situația salariaților AVAS nominalizați în vederea concedierilor colective" (filele 16-22 din dosarul de recurs), nu reiese că recurenta se încadra în vreuna dintre situațiile prevăzute de alin. 2 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010.
Se impune a fi menționat, însă, că, în cauză, așa cum s-a arătat, concedierea a fost dispusă în temeiul art. 65 din Codul muncii, text de lege care reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a analizat legalitatea ordinului sus-menționat prin prisma condițiilor concedierii din motive neimputabile salariatului.
Textul legal evocat nu limitează motivele care determină desființarea locului de muncă, impunând numai condiția ca acestea să fie reale și serioase.
Cu alte cuvinte, pentru concedierea salariatului din motive neimputabile, în condițiile art. 65 din Codul muncii, este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariat. Or, în cauză, în mod corect prima instanță a reținut că postul ocupat de contestatoare a fost efectiv desființat.
Se reține, totodată, că este supusă cenzurii instanței numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea acesteia, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.6865 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16780/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./tehnored.
2.ex./8.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3823/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 6896/2009. Curtea... → |
|---|
