Contestație decizie de concediere. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 473/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.1583/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care față de actele și lucrările dosarului și solicitarea recurentei pârâte de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC România SRL, solicitând anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă din data de 2.07.21008 și să se dispună reintegrarea sa
în muncă, pe postul deținut anterior.
S-au cerut și cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că a fost angajată la societatea pârâtă în funcția de operator și că în mod nelegal i s-a desfăcut contractul individual de muncă întrucât a fost în concediu medical.
Menționează că a anunțat angajatorului despre faptul că este în concediu medical, iar când s-a prezentat la serviciu, șefa de schimb a refuzat să o mai primească.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât contractul individual de muncă al reclamantei a fost desfăcut pentru absențele nemotivate de la serviciu din data de 2, 3 și 4 iunie 2008, iar la aplicarea sancțiunii disciplinare a fost respectată procedura prealabilă legală.
De asemenea se menționează că nu corespunde adevărului susținerile reclamantei, potrivit cu care aceasta ar fi fost în concediu medical în perioada 2, 3 și 4.06.2008 și că există certificat medical pentru perioada 5.05.2008 - 9.05.2008.
Prin sentința civilă nr.1583/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, contestația a fost admisă. A fost anulată decizia contestată, dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii, intimata fiind obligată să-i achite acesteia despăgubiri echivalente cu drepturi salariale indexate, majorate și neactualizate și cu celelalte drepturi cuvenite, ca urmare a reintegrării. Intimata a fost obligată să-i plătească contestatoarei suma de 59 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 2.10.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită a fi obligată pârâta și la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare.
Față de acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă, s-a constatat că prin decizia de concediere nr.19225/2.07.2008, emisă de conducerea pârâtei, începând cu data de 2.07.2008, contractul individual de muncă al reclamantei, a încetat, în temeiul art.61 lit.a din Legea nr.53/2003, Codul Muncii.
Din conținutul deciziei de concediere rezultă că motivul pentru care i-a fost desfăcut reclamantei contractul individual de muncă îl reprezintă absențele nemotivate, fără a fi evidențiată perioada în care a absentat nemotivat, dar se menționează referatul de absențe nr.16883/6.06.2008.
In referatul nr.16883/6.06.2008, se face mențiunea că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, începând cu data de 2.06.2008, fără a se preciza până la ce dată nu s-a prezentat la serviciu, deci câte absențe nemotivate a totalizat aceasta, iar în centralizator, prezentă personal, pe luna iunie 2008, care însă nu este menționat în decizia de desfacere a contractului individual de muncă, reclamanta a fost pontată nemotivat în datele de 2, 3 și 4.06.2008.
Conform prev.art.268 alin.2 din Codul Muncii sub sancțiunea
nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu, în mod cumulativ, toate mențiunile prevăzute la lit.a -
Examinând decizia de concediere s-a constatat că aceasta nu cuprinde prevederile de la lit.c din textul de lege mai sus menționat, respectiv, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea.
Față de faptul că decizia de concediere nr.19225/2.07.2008, nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.268 alin.2 lit.c din Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute, s-a constatat nelegalitatea acesteia și s-a dispus anularea ei.
De altfel, această decizie, este și neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din certificatele medicale depuse de reclamantă la dosar, în perioadele 3.06. - 6.06.2008, certificatul medical seria - nr.-; în perioada 9.06 - 11.06.2008, certificatul medical seria - nr.- și în perioada 12.06. - 13.06.2008, certificatul medical seria - nr.-, reclamanta a fost în concediu medical. Deci în datele de 3 și 4 iunie 2008, reclamanta a fost în concediu medical.
Conform prev.art.50 lit.b din Codul Muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept, pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, reclamanta a avut doar o zi absență nemotivată, în data de 2.06.2008, iar conform prev.art.5.1. lit.l din Regulamentul Intern al societății, sancțiunea pentru o singură absență nemotivată este avertismentul scris și nu desfacerea contractului individual de muncă.
Așa cum declară martorul audiat în cauză (fila 66 dosar) reclamanta s-a prezentat la serviciu conform prev.art.3 - 4 lit.u din regulamentul Intern să depună certificatele medicale mai sus menționate, însă, șefa de schimb, a refuzat să le primească și nu i-a permis acesteia să se prezinte la locul de muncă.
Așa fiind și având în vedere considerentele mai sus menționate, s-a admis ca întemeiată acțiunea în conflict de drepturi, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă, și pe cale de consecință se va anula decizia de concediere nr.19225/2.07.2008, emisă de conducerea pârâtei și în baza art.78 alin.2 Codul Muncii, s-a dispus reintegrarea reclamantei, începând cu data de 2.07.2008, pe postul deținut anterior emiterii acestei decizii.
In baza art.78 alin.1 Codul Muncii, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, calculată, începând cu data de 2.07.2008 și până la data reintegrării efective.
Fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei, în baza art.274 Cod proc.civilă, suma de 59 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen ul legal intimata solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulate în cauză.
În expunerea de motive arată că certificatele medicale eliberate contestatoarei nu au fost înregistrate la societate și nici nu i-au fost comunicate de prima instanță conform dispozițiilor art.112 alin.2 Cod pr.civilă, fiind astfel în imposibilitate de a formula apărare.
Contestatoarea nu a respectat prevederile art.3.4 lit.u din Regulamentul intern, potrivit cărora avea obligația să anunțe șeful direct și cabinetul medical în termen de 24 de ore de la data apariției bolii faptul că se află în concediu medical și să prezinte certificatul medical până la data de 05 lunii următoare, în caz contrar neprezentarea la muncă reprezentând absențe nemotivate.
Prima instanță a dat eficiență acestor înscrisuri numai pe baza declarației martorului audiat în cauză care susține că reclamanta s-ar fi prezentat la locul de muncă, dar șefa de schimb nu i-a permis acest lucru.
Contestatoarea, fără motiv, nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară din data de 16.06.2008, când avea posibilitatea să prezinte certificatele de concediu medical.
Instanța de fond, susține intimata, nu i-a comunicat precizarea de acțiune a contestatoarei privitoare la plata drepturilor salariale, situație în care a fost în imposibilitate de a se apăra privitor la această cerere.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
La instanța de fond au fost acordate patru termene de judecată, dar pârâta nu a fost prezentă la nici unul dintre acestea. În această situație a fost în imposibilitatea de a se achita de obligațiile prevăzute de art.287 din Codul Muncii, potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art.112 Cod pr.civilă, când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câte părți sunt și o copie de pe fiecare înscris pentru instanță.
În contestația adresată instanței de fond reclamanta arată că în mod nelegal i-a fost desfăcut contractul de muncă deoarece în perioada în care se susține că a absentat nemotivat de la societate, se afla în concediu medical, depunând la dosar copiile certificatelor de concediu medical.
Chiar dacă pârâtei nu i-au fost comunicate copiile acestor înscrisuri, aceasta avea cunoștință despre susținerile reclamantei, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, situație în care, pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de art.287 din Codul Muncii, trebuia să depășească starea de pasivitate și să consulte dosarul cauzei pentru a-și formula concret apărările.
Depășind starea de pasivitate, concretizată în neparticiparea la nici unul din termenele de judecată acordate de instanța de fond, pârâta s-ar fi putut apăra prin solicitarea de probe care să contracareze declarațiile martorului audiat în cauză, asupra cărora își manifestă rezervele în recurs.
Cum martorul a declarat că reclamanta s-a prezentat la societate și a intenționat să predea certificatele șefei de schimb care a refuzat să le primească motivând că nu mai are ce căuta la locul de muncă întrucât i-a fost desfăcut contractul de muncă și a cerut și medicului să nu primească certificatele pentru același motiv, neexistând o dovadă contrarie din partea societății pârâte, declarația martorului nup oate fi înlăturată.
Pentru aceste considerente nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că reclamanta ar fi nesocotit dispozițiile art.3.4 lit.u din Regulamentul intern, dat fiind faptul că aceasta a făcut dovada că și-a anunțat șeful direct și a fost împiedicată să prezinte certificatele cabinetului medical.
Reclamanta și-a precizat acțiunea verbal la termenul din data de 02.10.2008, precizarea fiind menționată de instanță în încheierea din acea dată, astfel încât este susținerea societății pârâte în sensul că a fost în imposibilitatea de a se apăra privitor la această cerere. Cum încheierea de ședință este un înscris oficial care se comunică părți interesate la cerere, depășind starea de pasivitate și participând la ședințele fixate de instanță, despre care a avut cunoștință ca urmare a îndeplinirii procedurii legale de citare, pârâta și-ar fi putut formula apărarea și în contextul precizării de acțiune.
Față de cele ce preced, contrar susținerilor societății pârâte, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 60 alin.1 lit.a Codul Muncii, potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
În consecință, constatând că sentința atacată cu recurs este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă și art.82 din Legea nr.168/1999, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta România S M împotriva sentinței civile nr.1583/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./ 7 mai 2009
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 325/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2977/2009. Curtea... → |
|---|
