Contestație decizie de concediere. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 475
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- --judecător
- --președinte secție civilă
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta " ROMÂNIA" împotriva sentinței civile nr.50 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, intimatul-contestator legitimat cu seria - nr.- eliberat la data de 10.12.2004 de către Poliția municipiului R, asistat de avocat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectcontestație la decizia deconcediere, dosarul se află la primul termen de judecată și procedura este completă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Apărătorul intimatului-contestator depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat și solicită judecarea cauzei nemaiavând alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și arată că instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat că intimatul ar fi sărit gardul întreprinderii. A fost audiat la instanța de fond doar unul dintre agenții de pază dar din depoziția sa nu a rezultat nicio informație concludentă cu privire la evenimentele petrecute și din acest motiv s-a solicitat audierea celui de al doilea martor. În procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare există o mențiune în care intimatul nu poate justifica de ce a sărit gardul, iar această mențiune nu a fost contestată ulterior de către intimat. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea readministrării probatoriului în cauză, iar dacă instanța va trece peste acest motiv de casare, solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulată de intimat ca neîntemeiată. Agentul de pază polonez în momentul când se afla în patrulare a observat că o persoană ascunde ceva după gardul care desparte societatea de mănăstire și l-a sesizat pe celălalt agent de pază. După gard s-a descoperit că erau ascunse materiale de la societate de către numitul care era angajat la societate ca fochist. S-a declanșat procedura cercetării disciplinare iar procedura de concediere a intimatului a decurs cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și de aceea solicită admiterea recursului, care este întemeiat, modificarea sentinței recurate în tot și respingerea cererii intimatului în ceea ce privește contestația la decizia de concediere.
Avocat solicită respingerea recursului arătând că dacă depoziția martorului audiat nu convine recurentei asta nu înseamnă că există un motiv de casare a hotărârii instanței de fond și că trebuie audiat cel de al doilea martor. Cei doi agenți au dat declarații agenților care nu au mai fost modificate, iar instanța de fond a ținut cont de aceste declarații. Agentul care a fost audiat a precizat că nu a observat dacă intimatul a sărit sau nu gardul și și-a motivat prezența la locul găsit ca fiind de serviciu. Instanța de fond a solicitat societății rapoartele de tură și din aceste rapoarte a rezultat faptul că într-adevăr intimatul era de tură la acea dată deci prezența sa în acel loc era justificată. Poliția a refuzat să se autosesizeze pentru că nu a fost un flagrant, iar instanța de fond a ținut cont și de acest aspect. Nu a fost dovedită vinovăția intimatului, iar o simplă prezumție de vinovăție nu poate conduce la concedierea intimatului. În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Depune și concluzii scrise.
Apărătorul societății recurente în replică arată că problema pusă în discuție nu a fost că nu ar conveni depoziția martorului audiat, ci suplimentarea probatoriului, în scopul descoperirii adevărului. Tocmai din acest motiv trebuia suplimentat probatoriul. Din depoziția celui audiat nu rezultă că nimeni nu ar fi sărit gardul, ci doar că el nu a observat acest lucru. Poliția a reținut că nu a existat într-adevăr un flagrant, dar există o infracțiune. Solicită plata cheltuielilor de judecată din prima instanță.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.50 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reținându-se următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 18.06.2008, contestatorul, formulat contestație împotriva deciziei nr.182 din 20 mai 2008 emisă de intimata " ROMÂNIA ", solicitând, în contradictoriu cu aceasta:
- anularea actului decizional contestat;
- reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii și plata tuturor drepturilor salariale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, prin decizia contestată i- fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art.61 lit. și ale art.264 lit. din Codul muncii; că, fost angajatul societății pârâte din anul 1982, pe postul de fochist la centrala termică, desfășurându-și activitatea și pe traseele din afara acesteia unde se află conductele, hidrofoarele, bazinul de apă și apometrele, motivat de sarcinile sale de serviciu; că, nu se face vinovat de săvârșirea faptelor stabilite în sarcina sa, întrucât nu sustras niciun bun din unitate și nu părăsit incinta societății și că, în data de 24 aprilie 2008, în timp ce își îndeplinea sarcinile de serviciu, fiind schimbul 2, depistat țeavă spartă, moment în care au venit agenții de pază ai pârâtei care urmăreau persoană ce sărise gardul unității.
În dovedirea susținerilor, contestatorul depus la dosarul cauzei copii de pe decizia contestată și chitanțe fiscale, solicitând și administrarea probei testimoniale.
Analizând întreg probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
Contestatorul fost angajatul unității pârâte, în funcția de fochist la Secția Prestări Utilități.
Prin decizia nr.182 din 20 mai 2008, dedusă judecății, intimata dispus concedierea contestatorului, în temeiul art.61 lit. "a" și art.264 lit. din Codul muncii, pentru motivul că, acesta, în data de 24.04.2008, în jurul orei 21,45, fost surprins sărind gardul dinspre exterior spre interior pe latura de vest societății, zonă în care, în urma verificării perimetrului exterior, s-au găsit 2 saci cu robineți ascunși lângă zid.
Analizând actul decizional contestat, instanța, în temeiul art. 62 alin.1 ind.1 din Codul muncii, constatat că, acesta nu fost emis cu respectarea condițiilor impuse de dispozițiile art.263 și următoarele din același act normativ.
Astfel, angajatorul are dreptul de aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit, cu vinovăție, faptă prin care încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Ori, din conținutul deciziei contestate, rezultă că, în fapt, abaterea disciplinară reținută în sarcina contestatorului constă în părăsirea incintei unității, în timpul orelor de program, schimbul 2, respectiv în seara zilei de 24 aprilie 2008, într- zonă în care, în urma verificărilor efectuate, s-au găsit doi saci cu robineți hidraulici, fapta sa fiind astfel asociată cu eventuală sustragere de bunuri materiale din patrimoniul unității.
Însă, din probele administrate rezultă că, petentul se afla lângă gardul unității pârâte, în exercitarea sarcinilor de serviciu, postul de fochist la centrala termică implicând și verificarea obiectivelor aflate înafara acesteia, respectiv conductele, hidrofoarele, bazinul de apă, etc.
Instanța a apreciat că, în speță nu fost dovedit faptul că, petentul ar fi sărit gardul ce delimitează perimetrul unității pârâte, cu atât mai mult cu cât din depoziția martorului, unul din agenții de pază implicați în cauză, rezultă că, în momentul în care fost descoperit, acesta verifica țeavă spartă într- altă zonă din societate și nu manifesta semne de efort ( 40); implicit, unitatea nu făcut dovada că petentul ar fi sustras din unitate sacii cu robineți descoperiți înafara gardului unității.
În consecință, s-a apreciat că, simpla prezență contestatorului lângă gardul unității, înafara căruia au fost găsiți cei doi saci cu rulmenți, nu justifică măsura desfacerii disciplinare contractului de muncă al contestatorului, în cauză neavând relevanță nici antecedentele penale ale acestuia.
Împotriva sentinței civile nr.50 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în termen legal, a formulat recurs " România" criticând-o pentru următoarele motive:
- prima instanță a administrat incomplet probatoriul, fiind necesară audierea și celui de-al doilea martor - agentul de pază, motiv pentru care se solicită casarea cu trimitere a dosarului;
- în subsidiar solicită casarea cu reținere a dosarului întrucât concedierea angajatorului s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.
Recursul este întemeiat.
Din declarațiile agenților de pază, precum și din celelalte circumstanțe ale evenimentelor din seara zilei de 24.04.2008 reies indicii temeinice că intimatul a încercat să prejudicieze.
Astfel, în condițiile în care cei doi agenți de pază au raportat că au văzut o persoană suspectă sărind gardul în incinta societății, au alergat și au reținut singura persoană care se afla în zona respectivă la acel moment - intimatul -au găsit ascunse în saci bunuri ale, precum și pentru faptul că apărările contestatorului nu sunt susținute de nicio probă concretă, singura concluzie logică este că intimatul a încercat să sustragă bunuri ale.
Această concluzie este întărită de faptul că intimatul a mai săvârșit o astfel de faptă, fiind condamnat anterior pentru furtul unor bunuri din patrimoniul.
În ceea ce privește apărările formulate de contestator, acestea nu sunt susținute de nicio altă împrejurare a situației de fapt.
Din raportatele de tură ale contestatorului reiese faptul că defecțiunea pe care acesta a invocat-o ca pretext al deplasării sale de la punctul său de lucru nu era una nouă, ea existând de mai multe zile. De altfel, trebuie remarcat faptul că verificarea invocată de intimat ar fi fost una inutilă întrucât defecțiunea și efectele ei erau cunoscute, iar contestatorul nu avea pregătirea necesară (salariatul era încadrat ca fochist și nu ca instalator) și nici uneltele pentru aor emedia.
În plus, nici anterior evenimentelor din data de 24.04.2008 și nici ulterior,contestatorul nu a făcut vreo notificare conducerii societății în vederea remedierii defecțiunilor pretins constatate în acea seară.
Mai mult, din declarațiile agenților de pază și reiese că o persoană sărise gardul în incinta societății. Ulterior, au venit și alți agenți de pază și zona a fost cercetată amănunțit, timp de mai multă vreme. În acest context, singura persoană care a fost găsită în zona respectivă a fost intimatul.
Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că nu ar fi respectat dispozițiile art.263 și următoarele Codul muncii. Acest lucru nu se verifică în speța de față pentru că cercetarea disciplinară și concedierea s-au desfășurat cu respectarea prevederilor legale, iar fapta reținută în sarcina contestatorului reprezintă o abatere disciplinară gravă, de natură să atragă sancțiunea concedierii disciplinare.
Astfel, conform convocatorului înregistrat sub nr.2671/25.04.2008, contestatorul intimat a fost chemat să se prezinte în fața comisiei de disciplină la data de 05.05.2008. În fața comisiei, acestuia i-au fost aduse la cunoștință faptele reținute din declarațiile agenților de pază și, întrucât afirmațiile acestuia nu erau susținute nici de alte probe, și nici de o reputație anterioară bună (salariatul fusese condamnat definitiv pentru furtul unor bunuri ale ), s-a dispus sancțiunea disciplinară prevăzută de art.264.1 lit.f Codul muncii - desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al domnului.
Fapta reținută în sarcina contestatorului reprezintă abatere disciplinară gravă prevăzută de cap.X pct.9 lit.E alin.3 din regulamentul de Ordine Interioară. Prin urmare, în mod legal și temeinic, a fost emisă decizia contestată prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului-intimat.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, cu referire la art.304 ind.1 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința recurată și se va respinge contestația ca nefondată.
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul civil promovat de pârâta " ROMÂNIA" împotriva sentinței civile nr.50 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată.
Respinge contestația ca nefondată.
Respinge ca nedovedită cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 3 ex./25.05.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 557/2008. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1187/2009. Curtea... → |
|---|
