Contestație decizie de concediere. Decizia 55/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta ( fostă ) împotriva sentinței civile nr. 313/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenta,lipsă fiind aceasta si intimata CoM srl
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
Apărătorul recurentei arată că nu este în măsură să depună o procură pentru acest dosar ci o procură generală și o declarație autentificată prin care recurenta împuternicește pe soțul ei să declare recurs în prezenta cauză; arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentei.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, solicită respingerea excepției. Pe fond solicită admiterea recursului, anularea mențiunilor din carnetul de muncă și operarea în acesta a perioadei 07.06.2005-07.06.2006; obligarea intimatei la plata salariilor indexate pentru aceeași perioadă și a indemnizației pentru creșterea copilului. Arată că nu s-a făcut dovada comunicării deciziei desfacerii contractului de muncă deci decizia nu-și putea produce efectele, aceasta nefiind înregistrată nici la Inspectoratul Teritorial d e Muncă Mai arată că stagiul de cotizare de un an de zile pe care recurenta trebuia să-l aibă pentru a beneficia de indemnizația de creștere a copilului nu a fost complet datorită intimatei care i-a desfăcut contractul de muncă. Urmează a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 313 din 25 februarie 2009 Tribunalului Bacău s-a respins excepția autorității și s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta (fostă ) în contradictoriu cu Com SRL M și Com M prin administrator -
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta, prin cererea introductivă, precizată ulterior, chemat în judecată pârâta Com SRL pentru -.anularea deciziei de concediere din 14 nov.2007, emisă de intimată,
- obligarea intimatei să încheie Contractul de Muncă Individual în formă scrisă pentru perioada iunie - octombrie 2005
- să opereze în cartea de muncă ca perioadă activă, perioada menționată anterior
- obligarea angajatorului la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate
- obligarea pârâtei la plata către stat a tuturor taxelor și obligațiilor ce decurg din contract și depunerea declarațiilor de venit la oficiul de pensii,conservarea drepturilor sale de asigurări sociale, vechimea în muncă și pensie
- obligarea Com la plata retroactivă a drepturilor conform OUG148/2005 motivat de faptul că respingerea dosarului depus s-a datorat culpei pârâtei.
S-a reținut că reclamanta a fost angajată a intimatei pe bază de contract individual de muncă, înregistrat sub nr. 53201 din 20 februarie 2000 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă și și-a încetat activitatea ca urmare a desfacerii contractului de muncă, conform art. 65 din Codul Muncii, în baza deciziei nr. 54 din 7 iunie 2005 ( anterior fiind în concediu pentru creșterea copilului ).
S-a mai reținut că decizia nu a fost comunicată reclamantei dar, potrivit mențiunilor din cartea de muncă reclamanta, începând cu data de 19 oct. 2005, a beneficiat de prevederile Legii nr.76/2002 fiind șomer și a beneficiat de șomaj în baza cererii nr.862 din 26 oct.2005, ca urmare a desfacerii contractului de muncă.
S-a apreciat de instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada că raporturile de muncă nu au continuat și după data de 6 iulie 2006, situație în care sunt neîntemeiate cererile care privesc plata despăgubirilor și operarea în cartea de muncă ca perioadă activă.
De asemenea s-a considerat că în cauză pârâta nu este în culpă, neputând fi obligată la plata despăgubirilor egale cu indemnizația pentru creșterea copilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit.a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului se arată,în esență, că a avut raporturi de muncă cu intimata până la data de 7 iunie 2005, dată după care s-a prezentat la muncă, dar a fost pusă la dispoziția societății pe motiv de reorganizare, iar ulterior a fost concediată fiind nevoită să facă cerere de șomaj.
Arată că la 30 iunie 2006 născut al 4-lea copil, însă s- constatat că stagiul de cotizare efectuat este incomplet pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, situație care se datorează culpei intimatei, care i-a desfăcut contractul de muncă fără a-i comunica decizia de încetare a relațiilor de muncă și fără a-i acorda preaviz.
În această situație, apreciază că în cauză nu există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 1611/2006 și solicită să se caseze decizia de concediere nelegală și să fie repusă în drepturile salariale pe perioada iunie-octombrie 2005 pentru recupera și repara prejudiciul ce i s-a adus.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurenta este nemulțumită de desfacerea contractului său de muncă, de faptul că nu a primit drepturi salariale după emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă și de faptul că din culpa intimatei nu a primit drepturile conform OUG148/2005.
Motivele invocate de recurentă nu vor putea fi reținute, recursul urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta a fost încadrată pe bază de contract de muncă la data de 20 iulie 2000, la unitatea intimată și fost în concediu pentru creșterea copilului până la doi ani, începând cu 25 februarie 2001, concediu ce s-a prelungit până în luna iunie 2005, întrucât aceasta a mai născut încă doi copii.
La data de 7 iunie 2005, conform art. 65 Codul Muncii, recurentei i s-a desfăcut contractul de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului respectiv reorganizarea activității societății.
Recurenta a susținut că, deși s-a prezentat la serviciu, a fost pusă la dispoziția unității, însă nu a făcut în nici un mod dovada că unitatea ar fi dispus cu privire la persoana sa, decât emițând decizia de concediere menționată.
Cert este că recurenta nu a prestat activitate după această dată pentru unitatea intimată și că recurentei nu i s-a comunicat decizia de concediere, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1611/D/2006 pronunțată în dosarul nr. 4772/2006 al Tribunalului Bacău.
Se va reține că de această decizie recurenta a luat cunoștință în acest dosar, putând- contesta de la data când i-a fost comunicată în cadrul acestui dosar, neputându-se considera că aceasta nu a avut cunoștință despre decizia de concediere, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de ajutorul de șomaj începând cu luna octombrie 2005.
De aceea se va aprecia că în mod corect a reținut instanța de fond că atât timp cât recurenta nu a făcut dovada raporturilor de muncă după data de 6 iulie 2006, nu este îndreptățită la plata de despăgubiri și operarea acestei perioade în cartea de muncă, ca perioadă activă.
De asemenea se va aprecia și că, în mod corect s-a reținut că recurenta nu este îndreptățită la plata despăgubirilor egale cu indemnizația pentru creșterea copilului, nefiind făcută în cauză dovada culpei intimatei.
Se va considera, de aceea, că decizia nu se impune a fi anulată, nefiind contestată în termen legal, situație în care își produce efectele față de recurentă cu consecința neîndeplinirii condițiilor pentru încasarea indemnizației pentru creșterea copilului.
În considerarea celor reținute anterior, Curtea de Apel, în baza art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanta (fostă ) împotriva sentinței civile nr. 313/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec. /28.01.
tehnored./5 ex./29.01.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 800/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 629/2008. Curtea de... → |
|---|
