Contestație decizie de concediere. Decizia 604/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 604
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și National împotriva sentinței civile nr. 371 din 4.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata-recurentă National, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate.
Avocat pentru intimata-recurentă National depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța arată apărătorului intimatei-recurente National că prin cererea de recurs formulată s-a invocat că recurentul-intimat a fost în concediu de incapacitate temporală de muncă. Solicită acestuia să depună la dosar o copie de pe certificatul medical.
Avocat pentru intimata-recurentă National arată că va face o copie de pe certificatul medical și îl va depune la dosar.
Instanța, pentru ca apărătorul intimatei-recurente National să depună la dosar o copie de pe certificatul medical al recurentului-intimat, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat pentru recurentul-intimat și avocat pentru intimata-recurentă National, lipsă fiind recurentul-intimat.
Avocat pentru recurentul-intimat depune împuternicire avocațială la dosar.
Avocat pentru intimata-recurentă National depune la dosar o copie de pe certificatul medical seria - nr.- din 9.09.2008.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul-intimat solicită admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe și acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata-recurentă National solicită respingerea recursului formulat de recurentul-intimat deoarece cheltuielile de judecată pot fi cenzurate de instanță.
Avocat pentru recurentul-intimat arată că instanța de fond a respins cheltuielile de judecată motivând că nu s-a depus la dosar dovezi în acest sens.
Avocat pentru intimata-recurentă National solicită admiterea recursului formulat de ei, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei instanței de fond. Arată că a făcut dovada că decizia a fost emisă în termen și că contestatorul a intrat în incapacitate temporală de muncă în perioada 4-30 septembrie. Precizează că din această cauză unitatea nu a putut face cercetarea prealabilă, contractul de muncă fiind suspendat în această perioadă. Mai arată că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție și nu pe fond.
Avocat pentru recurentul-intimat solicită respingerea recursului formulat de intimata-recurentă National Arată că unitatea a luat la cunoștință de abaterea disciplinară prin referatul serviciului personal și că prevederile Codului Muncii nu face excepții. Precizează că clientul său a fost convocat la cercetarea prealabilă și că unitatea a emis decizia mult peste termenul legal. Mai arată că activitatea unității nu este întreruptă pe perioada plecării directorului general din țară. Cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 866/16.10.2008 emisă de către - SA I solicitând să se constate nulitatea absolută a acesteia, reintegrarea sa pe postul avut anterior concedierii, plata drepturilor bănești de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă în muncă, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, contestatorul a susținut că decizia este nulă absolut, iar pe fond neîntemeiată. Nulitatea absolută se datorează tardivității emiterii ei, decizia este datată 16.10.2008 și sancționează o faptă petrecută la 1.09.2008, de care conducerea unității a luat cunoștință la data de 2.09.2008, astfel că a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile de la data la care conducerea unității a luat act de abatere.
Decizia este nulă absolut și pentru că aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii ale art. 268 alin 2 din codul Muncii, mai exact care atribuții din fișa postului nu au fost respectate și ce articole din decizia 1292/25.03.2008 nu au fost respectate.
Pe fond, contestatorul susținut că a respectat sarcinile de serviciu, a identificat cele mai oportune licitații, a purtat consultări cu directorul executiv și directorul comercial referitor la acțiunile care trebuiau desfășurate în societate. Plecarea sa in concediu a fost motivată de acceptul verbal al directorului executiv care, la data formulării cererii, se afla in concediu, urmând ca la întoarcerea sa din concediu, 1.09.2008, acesta să semneze cererea, ceea ce s-a și întâmplat.
Intimata - SA a invocat excepția tardivității formulării contestației.
Părțile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 371 din 4 martie 2009, Tribunalul Iașia respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată.
A admis excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere disciplinare a contractului individual de muncă, excepție invocată de contestator și, pe cale de consecință, a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Sc"Național " SA
A anulat decizia nr. 866/16.10.2008 emisă de intimată, ca fiind tardiv emisă.
A obligat intimata să reintegreze pe contestator în postul deținut anterior desfacerii contractului său de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu toate salariile indexate, actualizate și majorate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
A respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția de tardivitate a formulării contestației va fi respinsă. Potrivit dovezii de comunicare a contestației aflată la fila 26 dosar (recipisă de confirmare a primirii), comunicarea deciziei contestate s-a făcut la data de 21.10.2008, iar data poștei pentru contestația formulată este 19.11.2008, adică în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin 5 din codul Muncii, termen care s-a împlinit la data de 21.11.2008.
Asupra contestației, analizând cu prioritate excepția de tardivitate a emiterii contestației, s-a reținut că acesta este fondată. Desfacerea contractului de muncă s-a dispus in temeiul art. 61 lit. a) din codul Muncii. Potrivit art. 268 alin 1 codul Muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
deciziei contestate a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare la data de 3.09.2008, prin referatul întocmit de către inspector Resurse Umane, înregistrat sub nr. 79 din aceeași dată. De la această dată curge termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei, termen care s-a împlinit la data de 6.10.2008, în condițiile art. 101 alin 1 și 5 din Cod pr.civilă.
In consecință, emiterea deciziei la data de 16.10.2008 este în afara termenului prevăzut de lege pentru aceasta, motiv pentru care de va admite excepția tardivității emiterii deciziei și, in temeiul art. 78 alin 1 din codul Muncii, se va anula decizia nr. 866/16.10.2008 emisă de intimată ca tardiv emisă.
In temeiul aceluiași articol, se va dispune reintegrarea contestatorului in postul deținut anterior desfacerii contractului său de muncă și să-i plătească o despăgubire egală cu toate salariile indexate, actualizate și majorate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat, calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, intimata - SA și contestatorul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenta - SA susține că, în termenul de 30 zile în care prima instanța a calculat că ar fi trebuit emisă decizia, contestatorul a fost în concediu medical, iar incapacitatea temporară de muncă reprezintă o suspendare de drept a contractului individual de muncă. Citând dispozițiile art. 50 lit. b și art. 267 alin. 1 codul Muncii, recurenta concluzionează că, în absența anchetei prealabile, nu putea fi emisă decizia de sancționare, starea de incapacitate temporară de muncă suspendând de drept termenul de emitere a deciziei în perioada 4.09-31.09.2008.
A mai arătat recurenta că directorul general, care este cetățean străin, se găsește intermitent în România, termenul de 30 zile curgând pentru el de la data intrării în România, 15.10.2008.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul susține că sentința este neîntemeiată în parte, pentru faptul că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată, dovedite cu înscrisurile depuse la termenul de judecată din 21.01.2009.
A fost depusă copia certificatului de concediu medical.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma primului motiv de recurs formulat de recurenta intimată - SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
Termenul de 30 zile calendaristice prevăzut de art. 268 alin. 1 codul Muncii, în interiorul căruia angajatorul poate să dispună aplicarea sancțiunii disciplinare, este un termen de prescripție, susceptibil de a fi întrerupt sau suspendat.
Prima instanță a reținut că emitentul deciziei nr. 866/16.10.2008 a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare de către recurentul contestator, la data de 3.09.2008, termenul de 30 zile împlinindu-se anterior emiterii deciziei de sancționare, la data de 6.10.2008.
Or, în perioada 4.09. - 30.09.2008, conform certificatului de concediu medical seria - nr. -, recurentul contestator s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, așa încât contractul său individual de muncă a fost suspendat de drept, potrivit art. 50 lit. b codul Muncii.
În conformitate cu prevederile art. 60 alin. 1 lit. a codul Muncii, concedierea salariatului, care reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, care include și concedierea aplicată ca sancțiune disciplinară, nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Așadar, interdicția prevăzută în art. 60 alin. 1 lit. a codul Muncii pentru angajator, impune și suspendarea termenului de 30 zile calendaristice prevăzut de art. 268 alin. 1 codul Muncii, pe perioada în care contractul individual de muncă al salariatului este suspendat de drept pe durata concediului pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, în perioada 4.09. -30.09.2008, termenul de 30 zile, în interiorul căruia recurenta intimată putea să dispună aplicarea sancțiunii disciplinare, a fost suspendat, acesta începând să curgă de la data de 1.10.2008, așa încât decizia nr. 866/16.10.2008 a fost emisă în termen, iar excepția tardivității emiterii deciziei, invocată de recurentul contestator, este neîntemeiată.
În consecință, față de considerentele expuse, nemaifiind necesar a examina și cel de-al motiv de recurs, care vizează data la care persoana abilitată să aplice sancțiunea disciplinară a luat cunoștință de săvârșirea abaterii, reținând și că prima instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 2 și 5 Cod proc. civilă și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțată de, se va admite recursul, se va casa în parte sentința și se va respinge excepția tardivității emiterii deciziei, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se va menține dispoziția referitoare la soluționarea excepției tardivității introducerii contestației.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul contestator, întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, acesta va fi respins ca urmare a casării în parte a sentinței, inclusiv a dispoziției de respingere a cererii privind plata cheltuielilor de judecată formulată de contestator, cerere ce urmează a fi soluționată de instanța de rejudecare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata National împotriva sentinței civile nr.371 din 4.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte.
Menține dispozițiile privind respingerea excepției tardivității formulării contestației invocată de intimată.
Respinge excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă invocată de contestator.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
25.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 54/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2271/2009. Curtea... → |
|---|
