Contestație decizie de concediere. Decizia 2325/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2325
Ședința publică din 3 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC împotriva sentinței civile nr. 380 pronunțată la 21 februarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamanta intimată avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării onorariului avocațial.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în mod corect a soluționat prima instanță cauza pe excepția nulității absolute.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 14 noiembrie 2007 sub nr. 8478/30, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze decizia nr. 232/19 octombrie 2007 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, să dispună reintegrarea și plata drepturilor salariale la zi.
In motivarea acțiunii arata ca a fost angajata pârâtei pe postul de casier, desfășurându-și activitatea la punctul de lucru al societății din T,-.
In 5 octombrie 2007 fost convocată în vederea efectuării cercetării disciplinare la sediul firmei din B pentru un așa zis prejudiciu pe care l-ar fi creat societății.
Neputându-se deplasa la B, a răspuns convocării, solicitând deplasarea comisiei la T, însă s-a procedat la desfacerea contractului de muncă.
Invocă nulitatea deciziei de concediere motivat de faptul că nu s-a efectuat o cercetare disciplinară corespunzătoare, iar din conținutul deciziei lipsesc motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de ea în timpul cercetării.
Sub aspectul fondului arată că decizia de desfacere a contractului de muncă este neîntemeiată.
Arata ca pentru a se pune problema angajării răspunderii materiale ar trebui să se pornească de la un prejudiciu stabilit în gestiunea unității în întregimea sa, stabilită de o echipă formată din specialiști în contabilitate, unde să îi fie dată posibilitatea să participe în mod efectiv și să fie asistată de un expert contabil; că nu se poate reține încălcarea de către ea a atribuțiilor de serviciu câtă vreme nu s-a stabilit un prejudiciu în mod corect, iar cercetarea trebuie extinsă cu privire la toți angajații.
In drept invocă dispozițiile art. 267, 268 Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Arată că în data de 20 septembrie 2007, la ora 22.00, a fost efectuat un control de către și care au constatat încălcarea atribuțiilor de serviciu de către reclamantă, care a înregistrat o lipsă în gestiune în sumă de 241.649 lei, lipsa din gestiune rezultând din diferența între suma înregistrată din citirea indexurilor contoarelor și aparatelor electronice și a ruletei electronice și operarea acestora în "situația încasărilor zilnice" și "registrul de casă", respectiv suma de 248.170 lei și suma existentă în casă de 6.521lei; că potrivit Regulamentului societății, cap. VI (1.3 c) constituie abateri disciplinare grave " fapta salariatului care conduce la producerea de prejudicii societății".
Mai arată că procedura cercetării disciplinare a fost legal efectuată datorită absenței contestatoarei; că pentru constatarea răspunderii materiale și a prejudiciului nu era necesară întrunirea unei echipe de specialiști, iar răspunderea fiecărui angajat este o răspundere personală care poate fi stabilită pe baza diferențelor înregistrate din sumele rezultate din citirea indexurilor contoarelor aparatelor electrice și operarea acestora în "situația încasărilor zilnice" și în "registrul de casă".
Prin sentința civilă nr. 380 pronunțată la 21 februarie 2008, instanța a admis contestația, a anulat decizia nr. 232/19.10.2007 emisă de pârâtă, a obligat pârâta la reintegrarea în muncă a contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, precum și obligarea pârâtei la plata către contestatoare a drepturilor salariale majorate și reactualizate pe perioada 19 octombrie 2007 și până la reintegrarea efectivă în muncă, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la emiterea deciziei de concediere, pârâta nu a respectat cerințele art. 268 (2) litera c Codul Muncii, în decizie nefiind menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art. 267 alin. 3 Codul Muncii, nu a fost efectuată cercetarea.
Arată că reclamanta a răspuns în scris la convocare și și-a expus punctul de vedere cu privire la convocarea făcută de către pârâtă și a dat lămuriri în legătură cu culpa reținută. Reclamanta nu a recunoscut încălcarea atribuțiilor de serviciu și nici că pârâta a facut dovada unui prejudiciu corect, considerând că paguba a fost produsă de mai mulți angajați.
Apreciază că pârâta ar fi trebuit să menționeze motivul pentru care a înlăturat apărările formulate de reclamantă, sancțiunea fiind nulitatea.
In drept a făcut aplicarea dispozițiilor art. 283 (1) litera b Codul Muncii, art. 78 Codul Muncii.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâta SC, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Arată că in mod eronat a respins instanța de fond ca tardivă cererea societății de administrare a probatoriului, aceasta cerere fiind cuprinsă și în întâmpinarea depusă la dosar; că în conformitate cu art.129 pct. 5 cod procedură civilă instanța avea obligația de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, obligație care nu putea fi îndeplinită fără administrarea probatoriului.
Mai arată că în mod greșit instanța a reținut nulitatea deciziei de concediere, deoarece punctul de vedere exprimat de reclamantă prin avocat nu a fost însoțit și de mandatul de reprezentare; că în decizia de concediere au fost menționate dispozițiile din regulament care au fost încălcate de salariat.
Reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în mod corect a reținut instanța de fond nulitatea deciziei de concediere, deoarece ea a avut motive obiective pentru care nu s-a putut prezenta la B și că nu se poate reține săvârșirea unei abateri disciplinare câtă vreme prejudiciul nu a fost determinat în mod corect.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, cu următoarea motivare:
In mod gre șit prima instanță a soluționat cauza pe excepția nulității absolute a deciziei de concediere disciplinară, reținând că la emiterea deciziei de concediere, unitatea pârâtă nu a respectat dispozițiile art. 268 alin. 2 literele b și c din Legea nr. 53/2003.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu s-a prezentat la convocarea disciplinară, dar că și-a formulat o serie de apărări în sensul că nu a încălcat atribuțiile de serviciu și că prejudiciul a fost cauzat de mai mulți salariați și nu a fost dovedit, iar unitatea, cu ocazia emiterii deciziei de concediere disciplinară, nu a menționat motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat.
Această susținere a instanței de fond este greșită.
Reclamanta a răspuns convocării prin mandatar, fără a anexa la acest răspuns și mandatul dat în vederea reprezentării ei la cercetarea disciplinară (mandat care nu a fost depus nici în fața instanței), astfel că apărările, fiind formulate de o persoană care nu și-a dovedit calitatea, nu au fost analizate de unitate.
In mod greșit a reținut instanța de fond că decizia de concediere disciplinară nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de reclamantă.
La pct. 2 și 3 din decizia de concediere se menționează dispozițiile din statutul de personal și regulamentul intern care au fost încălcate de salariat.
Cum in mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe excepția nulității deciziei de concediere,fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va casa sentința menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca la rejudecarea cauzei, instanța să analizeze dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta SC împotriva sentinței civile nr. 380 pronunțată la 21 februarie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflat în, semnează pentru, aflată în, semnează
președintele secției, președintele secției
Grefier,
pentru, aflată în, semnează
grefier șef secție,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
8.08.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2325
Ședința publică de la 03 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe
intimat
și pe recurent SC B, având ca obiect
contestație decizie de concediere
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat RECLAMANT -
- recurent PÂRÂT - SC
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 03 Iulie 2008
27 Octombrie 2008
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Ioan Jivan, Carmen
| ← Conflict de muncă. Decizia 1162/2008. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 607/2009. Curtea de... → |
|---|
