Contestație decizie de sancționare. Decizia 451/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 451
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - CFR SA, împotriva sentinței nr.2854 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare prin avocat, lipsit recurenta intimată - CFR SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru intimatul contestatorul solicită respingerea recursului declarat de intimată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.2854 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Dolja admis contestația privind pe contestatoarea, în contradictoriu cu pârâta "" CFR
A constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară nr.RU 138/27.07.2009 emisă de intimată.
A obligat intimata către contestatoare la plata diferențelor salariale corespunzătoare reținerilor din salariu pe perioada aplicării sancțiunii și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea îndeplinește funcția de tehnician II și gestionar la LC
Ca urmare a controlului efectuat de Revizoratul General de Control Financiar de Gestiune al Companiei Naționale de Ferate CFR SA, finalizat prin raportul nr. 15/1/324/26.06.2009 s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 2.325.599,73 lei, fiind sesizate organ ele de urmărire penală.
În raportul de control, precum și din verificările efectuate au fost constatate diferențe și în activitatea contestatoarei.
Prin nota explicativă din 07.07.2009, contestatoarei i-au fost solicitate de către revizorul regional relații privind modul de gestionare și completare a bunurilor de consum pentru combustibil destinat autoutilitarei cu nr. de înmatriculare B-67-, iar prin convocatorul din 13.07.2009 a fost invocată în fața comisiei de cercetare a modului de gestionare și folosire a combustibilului utilizat la utilitara marca cu nr. de înmatriculare B-67- pe parcursul anului 2008, pentru a da relații la 14.07.2009.
Comisia formată din - președinte, inginer și economist - membrii numiți în baza deciziei nr. 2/2/725/06.07.2009 a finalizat raportul de cercetare, înregistrat sub nr. 2/2/258/26.06.2009.
Din conținutul deciziei de sancționare disciplinară nr. RU 138/27.07.2009 reiese că intimata nu a indicat pentru abaterile reținute în sarcina contestatoarei prevederile regulamentului intern, contractului colectiv de muncă sau alte dispoziții care încadrează fapta și nici motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările.
Potrivit art. 267 alin. 1 din Codul muncii "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Codul muncii nu stabilește termenul de convocare, însă art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, se precizează că: "Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte".
Prin stabilirea acestui termen i se dă salariatului posibilitatea reală și concretă de a se apăra, uzând de toate mijloacele legale de care dispune.
Împrejurarea că prin convocatorul din 13.07.2009, contestatoarea a luat la cunoștință de cercetarea disciplinară pentru data de 14.07.2009, că a semnat notele explicative legate de producerea prejudiciului nu sunt verificate pentru ca instanța să le aprecieze ca fiind condiții legale prin care intimata a respectat dreptul la apărare al acesteia.
Nerespectarea dreptului la apărare din partea angajatorului se sancționează cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Articolul 268 alin. 2 Codul muncii "Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disci0plinare prealabile.".
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioară, CCM încălcate, are relevanță pentru ca instanța să poată stabili și verifica dacă faptele salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile (de a face sau de a nu face) impuse acestuia.
De asemenea, numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariatul învinuit se asigură în mod real și efectiv dreptul lui la apărare.
Instanța a constatat că sancțiunea aplicată este nelegală, deoarece decizia de sancționare nu conține temeiurile de drept pentru care poate fi calificată fapta "abatere disciplinară" și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei astfel încât, a admis contestația,a dispus constatarea nulității deciziei de sancționare și obligarea intimatei la restituirea diferențelor salariale reținute pe perioada aplicării sancțiunii.
În baza art. 274 cod pr. civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata - CFR SA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că, deși a făcut dovada convocării contestatoarei pentru efectuarea cercetării disciplinare, la data de 07.07.2009 și 14.07.2009, ocazie cu care a făcut apărări în legătură cu faptele imputate ca abateri disciplinare, instanța de fond în mod greșit a constat nulitatea deciziei, în temeiul art. 267 din Codul muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că este neînemeiat recursul pentru următoarele considerente.
Legislația muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților.
Pentru a se prevenii eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, Codul muncii reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă în care angajatorul poate dispune sancționarea salariatului.
Obligațiile angajatorului, prevăzute de art. 268 din Codul muncii, de a înscrie, sub sancțiunea nulității absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancțiuni disciplinare este de natură a apăra și realiza interesele legitime ale salariatului.
Art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare disciplinară se cuprind în mod obligatoriu, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art. 267 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea.
Dispoziția contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile, efectuată conform raportului de cercetare nr.2/2/758/26.06.2009 și respectiv a continuării cercetării de către comisia centrală prin Actul de control nr.1/2954/21.07.2009.
Întrucât dispoziția contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestatoare în timpul cercetării disciplinare prealabile, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că Decizia nr. RU 138/27.07.2009, emisă de recurenta intimată, este lovită de nulitatea absolută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea a respins recursul declarat de către intimată, ca neîntemeiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 din același act normativ recurenta intimată va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata - CFR SA, împotriva sentinței nr.2854 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Obligă recurenta la 500 de lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-/16.02.2010.
Jud.fond /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Marin Covei, Lucian
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6968/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 606/2010. Curtea... → |
|---|
