Contestație decizie de concediere. Decizia 737/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 737
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTORI: Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 927/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru recurenta SRL și avocat pentru intimata-reclamantă.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- recurenta a solicitat judecata în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod pr. civilă - fila 11 dosar.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 10239 și solicită admiterea cererii de repunere pe rol.
Avocat depune împuternicirea avocațială și arată că este de acord cu repunerea pe rol.
Instanța admite cererea și dispune repunerea pe rol a cauzei; pune în discuția părților excepția nulității recursului față de nemotivarea în termen conform art. 306 Cod pr. civilă; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat arată că în cauză este vorba despre un motiv de ordine publică conform art. 306 al.2 Cod procedură civilă, respectiv contradictorialitate între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, cu privire la capătul de cerere referitor la reintegrare. Arată că la prima instanță reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea în muncă dar instanța a admis acțiunea și a dispune reintegrarea acesteia deși nu s-a solicitat. La prima instanță, prin încheierea din 04.07.2008 recurenta a arătat că nu insistă pentru capătul de cerere privind reintegrarea în același loc de muncă deoarece, între timp, s-a încadrat în altă parte. Arată că insistă și pentru motivele de recurs invocate, instanța urmând a aprecia față de faptul că recursul a fost declarat mai târziu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită admiterea excepției nulității recursului față de împrejurarea că acesta a fost declarat peste termenul legal, urmând a fi înlăturate celelalte susțineri ale apărătorului recurentei. Urmează a se constata că reclamanta nu a renunțat la capătul de cerere privind reintegrarea sa pe postul de muncă avut.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 927 din 4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea, s-a anulat decizia nr. 553/26.10.2007, dispunându-se reintegrarea contestatoarei pe postul de muncă deținut.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta () - în contradictoriu cu pârâta SC, privind plata drepturilor salariale.
S-a respins cererea privind daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin referatul înregistrat sub nr. 482/25.09.2007 directorul comercial al SC SRL B, d-nul aducea la cunoștința conducerii faptul că angajata nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu 21.09.2007 (fl. 48). Data înregistrării referatului 25.09.2007 este confirmată de intimată în întâmpinarea depusă la dosar (fl. 45).
Potrivit art. 268 al. 1 din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Termenele stabilite de acest text sunt termeni de prescripției extinctivă care se calculează potrivit art. 1886 și următoarele cod civil astfel încât stabilind ca dată la care angajatorul a luat cunoștință de presupusa abatere 25.09.2007, termenul de 30 de zile în care putea aplica sancțiunea a expirat la 25.10.2007, întrucât astfel cum stabilește art. 1887 cod civil ziua în cursul căreia prescripția începe nu intră în acel calcul (per a contrario, ziua în care se sfârșește intră în calculul termenului de 30 de zile).
În consecință, față de aceste dispoziții legale instanța a admis contestația sub acest aspect, a constatat prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea, a anula decizia nr. 553/26.10.2007 și a dispune în temeiul art. 78 al. 2 din Codul muncii reintegrarea contestatoarei pe postul de muncă deținut anterior emiterii deciziei contestate.
În ceea ce privește cererile contestatoare privind despăgubirile materiale și morale însă instanța constată că aceste cereri nu pot fi primite având în vedere declarația olografă datată 06.02.2008 (fl. 66) prin care d-na () arată că a primit convocările la sediul firmei dar nu s-a putut prezenta fiind angajată (în altă parte - sn). Deși acest înscris a fost contestat de către reprezentantul contestatoarei dl. avocat, contestatoarea nu s-a prezentat la interogatoriul dispus din oficiu pentru a dovedi data luării la cunoștință a convocării la cercetarea prealabilă (fl. 74,76,80) astfel încât în temeiul art. 225 Cod procedură civilă instanța poate considera ca recunoscută în totalitate și nu doar în parte declarația dată la 06.02.2008. Pe de altă parte contestatoarei îi revenea sarcina probei în ceea ce privește statutul său de salariat la alt angajator sau de persoană fără ocupație (art. 1169 Cod civil) și în cauză nu s-a solicitat administrarea vreunei probe în acest sens după cum nu s-a cerut nici administrarea de probe în dovedirea daunelor morale solicitate.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, a declarat în termen legal recurs pârâta SRL B, pe motiv de nelegalitate a hotărârii:
- instanța a reținut că judecata a avut loc între alte părți decât cele între care s- purtat judecata;
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății cu privire la termenul de 30 de zile stipulat de art. 268 Codul muncii, neintervenind prescripția dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs, dar și din oficiu, în temeiul art. 306 Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul de astăzi, instanța a pus în discuția părților excepția nemotivării în termen a recursului, în temeiul art. 306 Cod pr. civilă.
Analizând însă, cererea de recurs formulată de pârâtă, constată că, potrivit art. 303 Cod pr. civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prev. la art. 306 al.2 Cod pr. civilă - când cererea cuprinde motive de ordine publică - așa cum s-a invocat în cererea de față.
Așa fiind, Curtea va respinge excepția nulității recursului și va analiza legalitatea hotărârii recurate în raport de situațiile prev. de art. 304 Cod pr. civilă.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța constată că, în preambulul sentinței s-au menționat alte părți decât cele între care s-a efectuat cercetarea judecătorească în prezenta cauză, însă acesta nu este un motiv de modificare a hotărârii, fiind o eroare materială ce va fi îndreptată în condițiile dispuse de art. 281 Cod pr. civilă, hotărârea necuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, situația de fapt și de drept a fost judicios apreciată în raport de probatoriul eficient administrat pe parcursul procesului civil.
Prin referatul înregistrat sub nr. 482/25.09.2007 directorul comercial al SC SRL B, d-nul aducea la cunoștința conducerii faptul că angajata nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu 21.09.2007. Data înregistrării referatului 25.09.2007 este confirmată de intimată în întâmpinarea depusă la dosar.
Potrivit art. 268 al.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Termenul în discuție se calculează conform art. 1886 și urm. Cod civil, adică nu intră în calcul ziua când a început, dar va intra în calcul ziua când s-a sfârșit.
termenului de 30 zile calendaristice conduce la prescripție dreptului angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare și dacă, totuși, intervine sancționarea, aceasta va fi nelegală.
Având în vedere că, angajatorul nu a respectat termenul de prescripție de 30 zile în care putea aplica sancțiunea, instanța de fond corect a admis contestația sub acest aspect, constatând prescris dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea, anulând decizia nr. 553/26.10.2007 și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul de muncă deținut anterior emiterii deciziei, așa cum prevede art. 78 al.2 Codul muncii.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, urmând ca în baza art. 312 Cod pr. civilă să respingă recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 927/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /23.07.
tehnored. /2 ex./23.07.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 625/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 60/2010. Curtea de... → |
|---|
