Contestație decizie de concediere. Decizia 7378/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6232/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7378R
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul a deciziei civile nr.6123R din 30.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4403/2009) în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că la dosar revizuentul a depus prin serviciul registratură la data de 10.12.2009 extras din contractul colectiv de muncă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.4423/16.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. /-/2008 a fost admis recursul declarat de recurenta-intimată - SRL (fostă SA) prin administrator judiciar - "" împotriva sentinței civile nr. 7557 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35204/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator, fiind modificată, în tot, sentința atacată în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că, referitor la respectarea preavizului și determinarea duratei acestuia, dispozițiile art. 73 și 74 alin. 1 lit. b) din Codul muncii au fost respectate, întrucât decizia de concediere nr.149/15.08.2008 îl menționează expres ca fiind de 20 de zile lucrătoare, termen care a expirat la data de 15.08.2008, în deplină concordanță cu prevederile adresei asumate prin semnătură de salariat la data de 11.07.2008, în sensul că primește un preaviz de 20 de zile lucrătoare, începând cu data de 14.07.2008 (fila 17 dosar fond).
Sub aceste aspecte, cerința imperativă a legii este îndeplinită în sensul că salariatul a beneficiat de preaviz anterior desfacerii raporturilor de muncă, efectele contractului său individual de muncă încetând la data expirării acestuia, fiind irelevantă, din punct de vedere al respectării preavizului, mențiunea din cuprinsul adresei comunicate la 11.04.2008, în sensul desființării postului ocupat începând cu 14.07.2008.
Decizia atacată este legală și prin raportare la dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. d) din Codul muncii, aplicabil și în cazul concedierii individuale pentru motive care nu țin de persoana salariatului, întrucât face referire la "condițiile" prevăzute de art. 64, iar nu la cazurile acolo arătate, având în vedere că în cuprinsul deciziei nr. 149/15.08.2008 se stipulează expres absența locurilor disponibile, ca alternativă la cerința reglementată de art. 74 alin. 1 lit. d), fiind logic și firesc ca ea să nu poată fi îndeplinită în modalitatea pozitivă, dacă locurile vacante nu există, situație în care este necesară și suficientă numai mențiunea expresă în acest sens.
De asemenea, solicitarea sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă este reglementată de art. 711-712din Codul muncii în cazul concedierilor colective și pentru valabilitatea acestora, iar nu a celor individuale, cum este cazul în speță.
Cât privește dispoziția cuprinsă în art. 65 alin. 2 din Codul muncii, care cere ca desființarea locurilor de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, caracterul efectiv, real și serios presupune că locul de muncă să nu se mai regăsească în structura organizatorică a angajatorului, să fi fost realmente suprimat, iar nu reorganizat sau reînființat sub o altă denumire și eventual, ocupat de o altă persoană, concomitent concedierii vechiului salariat ori ulterior, într-un timp față de care se poate presupune că postul nu a fost în mod real desființat.
Altfel, angajatorul căruia îi aparține investiția dispune de ea, asumându-și și riscul acesteia, astfel că prin organele sale deliberative poate decide desființarea oricărui loc de muncă, aparținându-i și aprecierea potrivit căreia nu mai are nevoie de acesta, apreciere ce nu poate fi suplinită de o opțiune a instanței sau a altei autorități publice, în sensul că, față de rezultatele de până atunci ale unității și starea financiară a acesteia, se impune menținerea în continuare a locului de muncă. Organizarea activității societății condițiile cele mai profitabile rentabilității și eficienței acesteia este exclusiv la latitudinea organului prin care se exprimă voința socială, în speță, adunarea generală acționarilor hotărând, la data de 03.07.2008, desființarea compartimentului marketing, iar organigrama societății, depusă în recurs, în condițiile admisibilității probei cu înscrisuri în calea de atac, atestă suprimarea din structura organizatorică a acestui departament (fila 9 dosar recurs).
Nu se poate reține, din perspectiva celor expuse, nici caracterul abuziv al concedierii sau angajarea unei alte persoane pe același post, întrucât angajatorul a făcut dovada condițiilor a căror probă îi revenea, potrivit art. 287 din Codul muncii, faptul pozitiv contrar celui negativ susținut de societate, revenind celui care- afirmă, în speță contestatorului, care nu a dovedit încadrarea unei alte persoane pentru exercitarea acelorași atribuții.
Mai mult, contrar susținerilor primei instanțe referitoare la starea economico-financiară a societății, se constată că prin încheierea din 10.04.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Comercială, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL.
În fine, cât privește numărul de zile de concediu de odihnă cuvenit, respectiv preschimbarea în bani a concediului neefectuat, aceste motive nu au nicio legătură cu valabilitatea deciziei de concediere, care face obiectul prezentei judecăți, putând eventual, legitima, o acțiune cu un petit corespunzător.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul reclamant, solicitând să se dispună anularea in parte a acesteia in sensul admiterii petitului subsidiar cu privire la achitarea salariilor compensatorii obligatorii conform legii.
În motivare, arată revizuentul că, deși prin cererea de chemare în judecată a solicitat, in subsidiar, obligarea pârâtei la plata salariilor compensatorii, instanța de fond a lăsat nesoluționat acest capăt de cerere deoarece a admis cererea principală.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis, dar, evocând fondul, instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra cererii subsidiare.
În drept, cererea de revizuire se întemeiază pe dispoz. art. 322 pct 2 Cpc.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de temeiul de drept invocat de revizuent, Curtea reține că cererea este întemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea cu care revizuentul a sesizat Tribunalul București, s-a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 149/15.08.2008, repunerea in situatia anterioara, respectiv reintegrarea la postul si functia detinute anterior concedierii, obligarea paratei la plata despagubirilor legale, iar in subsidiar, la plata salariilor compensatorii cuvenite ca urmare a incetarii contractului individual de munca din motive neimputabile salariatului.
Prima instanță a admis cererea de anulare a deciziei de concediere, precum si cererile accesorii acesteia, respectiv repunerea în situația anterioară și plata despăgubirilor, astfel încât cererea de plată a salariilor compensatorii a rămas fără obiect.
Această sentință a fost modificată, în tot, în recurs, prin respingerea contestației, ceea ce readucea în discuție cererea subsidiară privitoare la salariile compensatorii, de vreme ce decizia de concediere a fost considerată legală și temeinică, contractul individual de muncă încetând, fiind incident motivul de revizuire prev. de art. 322 pct 2 teza I Cpc.
Potrivit art. 76 alin 1 din Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2008 la nivelul ramurii comerț, la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Cum în cauză angajatorul nu a făcut dovada plății acestor salarii compensatorii, cf. art. 163 alin 1 Codul muncii, Curtea constată că cererea reclamantului este întemeiată.
In acest sens avem în vedere si dispoz. art. 236 alin 4, art. 238, art. 241 lit din Codul muncii, potrivit cărora "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal", "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel".
Pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea de revizuire, va schimba in parte decizia civilă atacată, astfel: va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, admite in parte contestatia, va obliga parata la plata salariilor compensatorii cuvenite la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului. Va menține dispoziția privind respingerea celorlalte capete de cerere, ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul a deciziei civile nr.6123R din 30.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4403/2009) în contradictoriu cu intimata - SRL(fostă SA) prin administrator judiciar - "".
Schimbă în parte decizia civilă atacată, în sensul că:
Admite recursul.
Modifica în parte sentința recurată, in sensul că:
Admite in parte contestatia.
Obliga parata la plata salariilor compensatorii cuvenite la încetarea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
Menține dispoziția privind respingerea celorlalte capete de cerere, ca neintemeiate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
red.4ex/15.12.2009
Jud..
Jud. recurs:,
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 5463/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4966/2009. Curtea... → |
|---|
