Contestație decizie de concediere. Decizia 745/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 745/R-CM
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.536/CM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A și consilier juridic - pentru intimată, în baza delegației depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic - pentru intimată, depune la dosar note de ședință, la care s-au anexat bilanțul contabil al băncii încheiat la data de 31.12.2004 depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice A (Anexa 1), balanța sintetică anuală pe subgrupe pentru Agenția Pitești la data de 31.12.2004 (anexa 2), balanța de venituri și cheltuieli de la data de 30.12.2007 aferentă Sucursalei Sibiu( anexa 3) și bugetare aferente anului 2004 pentru Sucursala Sibiu (anexa 4). Susține că bilanțul contabil se întocmește și reflectă situația financiară de la nivelul întregii bănci, nu aceea a fiecărei unități teritoriale în parte, astfel că el conține date nerelevante pentru analiza situației financiare existente la nivelul Sucursalei Pitești la sfârșitul anului 2004. Mai arată că situația financiară anuală nu se depune la Oficiul Registrului Comerțului. Se face doar o situație a societății - mamă și nu există decât această balanță sintetică anuală pe subgrupe (anexa 2) depusă la dosar la acest termen și le bugetare pe anul 2004 aflat în dosarul de fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator, solicită a se observa că doar anexa 1 poartă număr de înregistrare de la direcția generală a finanțelor publice și că aceste documente sunt semnate de persoane autorizate, iar cu privire la celelalte acte depuse, arată că acestea nu sunt semnate și nu se face dovada că au fost înregistrate la o instituție.
Părțile pe rând având cuvântul, arăt că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, pentru recurentul-contestator, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței Tribunalului Argeș și pe fond admiterea contestației, anularea deciziei nr.287/13.07.2005 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata salariului și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, în cuantum indexat, majorat și actualizat, pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului individual de muncă și data reintegrării efective. Solicită plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Consilier juridic, pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că la data de 12.08.2005 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș contestația formulată de împotriva deciziei nr.28/13.07.2005 emise de intimata Banca Comercială Bank România, prin care s-a solicitat anularea acesteia, repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior sau pe o funcție similară și plata despăgubirilor egale cu valoarea salariilor indexate, majorate și actualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze pe perioada cuprinsă între data comunicării deciziei și data reintegrării în muncă.
În fapt, se arată, contestatorul a fost angajat la intimată pe perioadă nedeterminată începând cu data de 01.11.2002, în funcția de referent credite.
Prin decizia nr.2/23.12.2004 a fost concediat pe motive disciplinare. Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 27.01.2005, la care a prezentat certificatul de concediu medical.
Întrucât certificatul a fost admis la plată, la expirarea concediului medical a fost emisă decizia nr.51/31.03.2005, prin care s-a constatat îndeplinirea condițiilor de închidere a carnetului de muncă, începând cu data de 19.03.2005.
Ambele decizii au fost contestate și anulate prin hotărâre judecătorească, în baza căreia contestatorul a cerut reintegrarea în funcție, așa cum s-a dispus de către instanță.
Unitatea a emis însă decizia nr.28/13.07.2005, prin care a dispus din nou concedierea contestatorului, de această dată în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
Decizia este nelegală, netemeinică și abuzivă, susține contestatorul, pentru următoarele motive:
Deși se precizează că a fost reintegrat în cadrul Agenției Pitești, intimata nu a dus la îndeplinire hotărârea judecătorească anterioară.
Desființarea postului de inspector credite pe care a fost angajat s-a efectuat pe perioada în care contestatorul se afla în concediu medical, ceea ce atrage nulitatea măsurii.
Mai mult, măsura a fost luată în timp ce pe rolul instanței se afla litigiul la care s-a făcut referire mai sus.
Pe de altă parte, se arată, desființarea locului de muncă nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă, astfel că decizia nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.65 alin.1 din Codul muncii.
Pentru a fi reală și efectivă, reorganizarea trebuie să aibă loc la nivelul întregii societăți comerciale, nu numai la nivelul unei subunități. În realitate, Bank România este o unitate bancară în plină expansiune, care urmează să deschidă sucursale în toate municipiile, inclusiv în Pitești.
Un alt motiv care atrage nulitatea deciziei contestate este, în opinia contestatorului, acela că au fost încălcate prevederile art.74 lit.d) din Codul muncii. Nu a fost comunicată acestuia o listă a locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care putea să opteze pentru ele.
Existau locuri de muncă vacante în cadrul băncii, dovadă fiind anunțurile pentru angajarea de salariați, inclusiv pentru unitatea din Pitești. În această situație, mențiunea din finalul deciziei, conform căreia în cadrul băncii nu sunt locuri de muncă vacante, nu este reală.
Nu au fost acordate contestatorului, așa cum s-a procedat față de alți salariați concediați pentru același motiv, plăți compensatorii.
Prin întâmpinare, intimata Banca Comercială Bank România a formulat următoarele apărări:
A solicitat, în prealabil, suspendarea judecății în baza art.244 alin.1 pct.1 și art.2441Cod procedură civilă deoarece dezlegarea pricinii atârnă de soluția ce va fi pronunțată de curtea de apel în dosarul nr.2770/2005.
De îndată ce a fost comunicată contestatorului decizia de concediere nr.3/23.12.2004, respectiv în ziua de 27.12.2004, în care acesta se afla la locul de muncă, a părăsit incinta băncii și s-a întors mai târziu cu certificat medical emis în aceeași zi, prin care se constata incapacitatea temporară de muncă.
Tribunalul i-a dat câștig de cauză prin sentința civilă nr.402/CM/06.07.2005, fără a cerceta fondul cauzei.
Împotriva sentinței banca a formulat recurs, ce formează obiectul dosarului nr.2770/2005, de a cărui soluționare depinde soluția din prezentul litigiu.
Între timp, consiliul de administrație al băncii a hotărât la data de 17.02.2005 închiderea Sucursalei Pitești și înființarea unei agenții în municipiul Pitești, aceasta ca urmare a numeroaselor nereguli descoperite la sucursală, precum și a pierderilor înregistrate de aceasta.
În planul de restructurate s-a hotărât desființarea unor posturi care nu se regăsesc în organigrama unei agenții, respectiv posturile de inspector de credite, operator ghișeu și unul dintre posturile de casier.
Banca a pus în executare sentința inițială a tribunalului și a plătit contestatorului drepturile salariale la zi, dar, ca urmare a reorganizării activității, a dispus concedierea salariatului reintegrat de tribunal.
La data de 17.02.2005 banca a desființat posturile care nu se regăsesc în organigrama unei agenții bancare, dar nu a concediat salariații care s-ar fi aflat atunci în concediu medical.
Decizia de concediere contestată a fost emisă în data de 13.07.2005, la care contestatorul nu a depus certificat medical.
Luând act de dificultățile economice ale Sucursalei Pitești, consiliul de administrație al băncii a aprobat închiderea acestei sucursale și deschiderea unei agenții. Actul adițional de modificare a actului constitutiv al băncii a fost depus la Registrul Comerțului în vederea radierii din evidențe a Sucursalei Pitești. A fost notificată totodată Banca Națională a României cu privire la cele hotărâte de consiliul de administrație pentru a fi luate măsurile ce se impun.
Salariaților ale căror posturi au fost desființate le-au fost comunicate deciziile de concediere, le-au fost plătite salariile compensatorii. Totodată, s-a solicitat redistribuirea celor concediați.
De aceea, susține intimata, afirmația în sensul că reorganizarea activității nu ar fi avut o cauză reală și serioasă este nefondată.
Banca nu a dispus de locuri de muncă vacante pentru reintegrarea foștilor salariați. În cadrul noii agenții nu s-a făcut nicio angajare din luna februarie 2005.
Pentru aceste motive intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.536/CM/11.06.2008, Tribunalul Argeșa hotărât, cu majoritate, respingerea contestației.
A reținut pentru aceasta, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar și a răspunsurilor la interogatoriu, următoarea situație de fapt:
Din data de 01.11.2002 contestatorul a devenit salariatul intimatei, în funcția de "referent credite" la Sucursala Pitești a băncii, după cum reiese din contractul individual de muncă încheiat între părți și înregistrat sub nr.-/14.11.2002 la.
Prin decizia nr.3/23.12.2004 s-a dispus de către intimată concedierea contestatorului în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii. Ulterior, se emite de către intimată o nouă decizie, cea cu nr.51/31.03.2005, constatându-se îndeplinite condițiile de închidere a cărții de muncă a contestatorului după încetarea incapacității temporare de muncă.
Contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.51, iar prin sentința civilă nr.404/CM/06.07.2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr.1080/14.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a anulat decizia nr.51 și s-a dispus radierea mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al contestatorului.
La rândul său, decizia nr.3/23.12.2004 a fost contestată, iar prin sentința civilă nr.529/30.03.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin decizia nr.853/21.09.2007 a Curții de Apel Ploiești, s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
La data de 17.02.2005, prin decizia nr.4/2005, consiliul de administrație al intimatei a aprobat Planul de restructurare și de concediere privind transformarea Sucursalei Pitești a Băncii Comerciale Bank România în agenție începând cu data de 21.03.2005. Prin aceeași decizie s-a aprobat de către consiliul de administrație transformarea Sucursalei Pitești în Agenție, transferându-se toată activitatea de creditare din cadrul Agenției Pitești. Au fost desființate toate posturile existente de inspector credite/administrator credite, activitatea de creditare fiind preluată de Sucursala
În Planul de activitate privind restructurarea sucursalei în agenție s-a menționat că se desființează 6 posturi din cadrul Sucursalei Pitești, printre care și cel de inspector de credite deținut de către contestator, menționându-se în continuare că acest post era la acea dată vacant.
În urma efectuării tuturor formalităților, la data de 02.03.2005 s-a dispus radierea Sucursalei Pitești din Registrul Comerțului, transformarea fiind adusă și la cunoștința Băncii Naționale a României.
În cauza de față este vorba despre o desființare a locului de muncă ca urmare a reorganizării activității din sucursală în agenție.
Condiția de legalitate impusă de art.65 alin.2 din Codul muncii este ca desființarea să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În cazul de față desființarea este una efectivă, deoarece postul contestatorului nu s-a mai regăsit în organigrama agenției, în urma transformării sucursalei.
Cauza este una reală dacă este impusă de dificultăți economice, independent de buna sau de reaua-credință a angajatorului și serioasă, când se impune fără disimularea realității.
Tribunalul a apreciat că și aceste condiții sunt îndeplinite, existând la dosar evidențe contabile ale intimatei din care reiese acest fapt.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, prin aceea că a reținut a fi vorba în cauză despre o desființare a locului de muncă determinată de reorganizarea activității intimatei.
Nu a avut loc o reorganizare a activității și nici transformarea sucursalei în agenție deoarece sucursala a fost desființată, iar acestei operațiuni i-au urmat în aceeași zi înființarea agenției.
Postul pe care a fost angajat contestatorul, acela de referent credite sau referent portofoliu credite sau referent, așa cum apare în statele de funcții începând cu luna ianuarie 2005, nu a fost desființat în urma aplicării programului de restructurare.
Acest post există și în prezent în statul de funcții sub altă denumire, aceea de ofițer bancar.
Dacă în lunile ianuarie și februarie 2005 existau trei posturi de referent ocupate de, și contestatorul, după aplicarea planului de restructurare, adică în luna aprilie 2005, existau tot trei posturi de referent ocupate de, și de astă dată de, fost contabil șef al sucursalei.
Desființarea postului de referent credite al contestatorului nici nu era posibilă deoarece existau în portofoliul băncii 498 de credite acordate, care trebuiau gestionate, chiar dacă activitatea de creditare propriu-zisă a fost preluată de sucursala conducătoare.
Se arată de către recurentul-contestator că desființarea locului de muncă este efectivă dacă locul de muncă în cauză a fost eliminat din statul de funcții.
Dificultățile economice la care fac trimitere dispozițiile art.65 alin.1 din Codul muncii - reținute de instanță ca fiind cauza reală și serioasă a reorganizării intimatei - nu au existat în realitate.
Deși hotărârea consiliului de administrație al băncii nu este motivată decât pe art.3 din actul constitutiv care dă posibilitatea înființării de sucursale, filiale, agenții și reprezentanțe, la baza adoptării planului de activitate privind restructurarea sucursalei nu au stat dificultățile economice, ci săvârșirea de numeroase abateri de către salariați, care ar fi condus la conducerea unor prejudicii pentru bancă.
Se îmbină astfel răspunderea disciplinară cu necorespunderea profesională a salariaților.
Chiar în situația existenței unor abateri disciplinare subunitatea băncii din municipiul Pitești nu a înregistrat pierderi, ceea ce înseamnă că restructurarea nu a avut o cauză reală și serioasă.
Concedierea a fost dispusă prin urmare conjuctural, pentru a fi evitată reintegrarea contestatorului pe funcția deținută conform celor dispuse prin hotărâre judecătorească.
În acest sens se arată că în planul de restructurare se face trimitere la raportul de control încheiat la data de 21.01.2005 și se susține că din acest document rezultă că Sucursala A ar fi înregistrat o pierdere financiară la finele anului 2004 de circa de 33.596 euro. Or, în conținutul acestui document nu se fac niciun fel de referiri cu privire la situația financiară a Sucursalei
Sucursala A nu a înregistrat niciodată pierderi și nici la finele anului 2004. Conform balanței de venituri și cheltuieli generate automat de sistemul informatic al băncii, la data de 30.12.2004, rezulta un profit de 3,3 miliarde lei. Documentul a fost generat la data de 06 mai 2008.
Instanța de fond face trimitere la modul general la evidențele contabile ale intimatei, fără a aprecia în vreun fel actele invocate de partea adversă.
Că situația economico-financiară a băncii este una favorabilă rezultă și din retransformarea agenției din Pitești în sucursală, conform înscrisurilor aflate la dosar, dar și din raportul anual al intimatei pe anii 2004-2005 făcut public pe internet și în ziare de specialitate.
În opinia recurentului-contestator, dificultățile economice trebuiau să existe la nivelul întregii unități bancare și nu doar la unele subunități ale sale.
Documentul depus de intimată la dosar intitulat " bugetare pe anul 2004" nu reflectă realitatea deoarece nu este un act contabil arhivat în sistemul informatic al băncii, conține date nereale cum sunt plata unor chirii nedatorate pentru sediul care este proprietatea băncii, mărirea nejustificată a cheltuielilor cu amortizarea construcțiilor și reducerea arbitrară a veniturilor Sucursalei A cu circa 50%, în sensul că suma de 124.749 euro a fost distribuită în rețeaua Bank. Distribuirea acestei sume în rețeaua băncii nu poate duce la concluzia că Sucursala A nu a avut profit.
Cele arătate mai sus sunt susținute și de faptul că prin anunțurile pe care banca le dădea în ziare în cursul anului 2005 și în site-ul băncii se contura în mod clar că Bank era în plină expansiune, înregistrând profit net la finele anului 2004 de 2.333.000 euro.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că nu erau incidente prevederile art.65 din Codul muncii și că motivele așa zisei restructurări au fost anumite abateri disciplinare ale personalului băncii.
Contrar celor susținute în raportul de control din 21.01.2005, cele mai mari dintre creditele aflate la restanță la data de 31.12.2004 au fost analizate și aprobate de Sucursala conducătoare
Afirmațiile făcute în raportul de control au urmărit transferarea răspunderii pentru acordarea unor credite devenite neperformante de la nivelul Sucursalei B la nivelul persoanelor din Sucursala A, care s-au ocupat de acordarea lor.
S-a recunoscut la interogatoriu că din totalul de circa 7 miliarde lei credite restante la data de 31.12.2004, 3,8 miliarde lei au fost credite aprobate de Sucursala conducătoare
Prin urmare, nu se justifică transformarea subunității din Pitești în agenție pentru motivul că în portofoliul său ar fi existat multe credite neperformante.
Din totalul de 498 de credite aflate în portofoliul sucursalei la data de 31.12.2004, un număr de 40 de contracte au fost învestite cu formulă executorie în perioada martie 2005 - martie 2006 în vederea executării silite, ceea ce reprezintă doar un procent de 8% și se înscrie în parametrii normali de risc ai unei bănci comerciale. Din acestea, cele mai mari credite s-au acordat cu aprobarea unității ierarhic superioare.
Mai mult, echipa de control arată că se impune angajarea de personal calificat în departamentul credite al sucursalei, care să cunoască economia zonei, și nu desființarea de posturi din compartimentul creditare.
Faptul că nu a fost vorba despre o restrângere a activității reală și efectivă rezultă și din următoarele împrejurări dovedite cu actele aflate la dosar:
Prin anunțul dat în ziarul Financiar din data de 11.07.2005, la 3 luni de la adoptarea planului de restructurare și înainte cu două zile de emiterea deciziei contestate, intimata arată că angajează personal pentru funcțiile de director sucursală și ofițer credite, inclusiv pentru Sucursala Pitești, deși subunitatea era la acea dată agenție.
Prin planul de restructurare s-au desființat două posturi de operator ghișeu, care au fost reînființate în noiembrie 2005. Măsura nu a fost făcută publică, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006.
În martie 2006 a fost angajată pe postul de ofițer bancar o altă persoană, postul fiind similar cu cel de referent credite, inspector credite sau administrator credite, așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
S-a contestat decizia de concediere nr.28/13.07.2005 sub aspectul desființării efective a postului și sub cel al existenței dificultăților economice care au stat la baza transformării sucursalei în agenție.
În privința desființării efective a postului contestatorului, instanța de fond s-a limitat la verificarea organigramei agenției, fără a supune analizei susținerile părților referitor la o eventuală schimbare doar a denumirii și nu a atribuțiilor specifice postului, dar și problema reînființării în timp scurt a postului în discuție sau trecerea unei alte persoane pe post - probleme invocate de contestator.
În privința dificultăților economice - condiție de legalitate a concedierii dispuse în baza art.65 din Codul muncii - tribunalul a reținut că acestea reies din documentele contabile ale intimatei.
În Planul de activitate privind restructurarea sucursalei - 2005 se trimite numai la Raportul de control pentru Sucursala Pitești din 21.01.2005 în care, se arată, se menționează o pierdere financiară de circa 33596 euro și la raportul de audit din 25.08.2004 care ar fi constatat primele dificultăți economice și ca urmare a abaterilor disciplinare ale unor salariați.
În anexele Planului de activitate pe 2005 - conținând le bugetare pe anii 2003 și 2004 la rubrica profit/pierdere brut nu se precizează care dintre aceste situații financiare s-au înregistrat la unitatea bancară, respectiv la sucursală, cu atât mai mult cu cât pierderea este trecută între paranteze.
Au mai fost anexate Planului de activitate pe 2005, impropriu spus după data întocmirii - 31.12.2005 sau 19.06.2006 - situația creanțelor în afara bilanțului la 31.12.2005 și contractele de credit învestite cu formula executorie în perioada 31.12.2004 - 31.05.2006, care singure nu lămuresc existența dificultăților financiare ale sucursalei.
Acestor acte, contestatorul le opune balanța de venituri și cheltuieli pe anii 2003 și 2004, susținând că din situațiile generate din evidența informatizată a băncii rezultă profit înregistrat, nicidecum pierderi.
Față de le bugetare la care s-a făcut referire în anexele Planului de activitate pe 2005, contestatorul s-a apărat în sensul că dacă ar menționa pierderi, acestea au rezultat prin mărirea artificială a cheltuielilor și reducerea arbitrară a veniturilor - cap.III - 50% -, aceasta din urmă ca urmare a distribuirii sumei de - euro în rețeaua băncii.
Aceasta înseamnă, în opinia contestatorului, întocmirea unei duble contabilități, operație interzisă de lege.
Față de multitudinea aspectelor controversate și neanalizate la judecata în primă instanță se impune lămurirea prin expertiză contabilă judiciară a existenței dificultăților economice financiare prin examinarea evidențelor contabile ale firmei, înregistrate cu respectarea dispozițiilor legale în materie comercială și financiară, atât pe societate, cât și pe sucursală sub aspectul existenței profitului sau a pierderilor financiare la nivelul Sucursalei Pitești la sfârșitul anului 2004.
Un alt aspect cu relevanță în soluționarea cauzei este preponderența faptelor sancționate disciplinar în valoarea eventualelor pierderi financiare înregistrate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.3041coroborat cu art.312 alin.(3) și (5) Cod procedură civilă instanța va admite recursul și va casa sentința, urmând să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.536/CM din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind BANCA COMERCIALĂ BANK ROMÂNIA
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./15.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 15/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
