Contestație decizie de concediere. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.80/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de contestatoarea (), domiciliată în,-, --1,.10, jud. împotriva sentinței civile nr.667/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CUP F, cauza având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.01.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi,când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 20.01.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de concediere emise de pârâta COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE F, în calitate de angajator și a solicitat anularea deciziei contestate, reintegrarea în funcția avută și obligarea angajatorului să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Reclamanta a arătat în motivarea contestației ca Decizia emisă de pârâta este lovită de nulitate întrucât nu poartă numărul și data de înregistrare și este lovită de nulitate absolută conform art.61, alin.2 din Codul Muncii, deoarece nu este motivată în fapt.
De asemenea, mai arată că era necesar și obligatoriu conform art. 63, alin.1 din Codul Muncii, a fi îndeplinită procedura cercetării prealabile, lucru care nu s-a îndeplinit, și de asemenea, că ar fi trebuit că Decizia sa cuprinde propuneri cu alte locuri de muncă vacante din unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau cu capacitatea de muncă a acesteia.
Reclamanta menționează și faptul că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 15.04.2008, conform contractului, perioada de probă fiind pe o perioadă de 30 de zile iar cea de preaviz de 20 de zile.
Aceasta arată că se consideră deja angajata, având în vedere faptul că perioada de probă a expirat la data de 15.05.2008 iar decizia de concediere a fost emisă la un interval de o lună și se considera neîndreptățită întrucât nu a primit preaviz așa cum era prevăzut în contractul individual de muncă încheiat.
Reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte pe care le-a depus la dosarul cauzei.
Pârâta COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE F, a depus la dosar întâmpinare prin care arată că decizia a fost valabil întocmită, fiind semnată și ștampilată, chiar dacă nu a cuprins elementele menționate de reclamantă, respectiv data și numărul de înregistrare, întrucât este un act unilateral sub semnătură privată, în speță fiind aplicabile prevederile speciale din Codul Muncii, mai exact ale art. 62 alin.2.
Cu privire la acest aspect mai arată că decizia nu este lipsită de efecte nici cu privire la existența și conținutul deciziei și îi este întru-totul opozabilă, având în vedere faptul că s-a luat cunoștință de conținutul deciziei conform comunicării scrise olograf de petentă.
De asemenea, arată că decizia a fost motivată prin necorespunderea profesională și ca acest contract individual de muncă a încetat pe baza art. 61 lit.d privind necorespunderea profesională, invocând de asemenea prevederile art. 31 alin.4 din care rezultă că la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta printr-o simplă notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți.
Pârâta mai arată că nu este obligatorie notificarea AJOFM V, deși această procedură s-a îndeplinit suplimentar față de cerințele legale imperative, conform adresei nr. 33723/12.06.2008.
Se mai arată și faptul că perioada de probă a fost prelungită corespunzător celor două perioade de concedii medicale satisfăcute de către reclamantă în intervalele 09.05.-16.05.2008 și 19.05.-24.05.2008, respectiv 14 zile, fiindu-i astfel respectate corespunzător drepturile reclamantei.
Pe fondul cauzei, pârâta invocă necorespunderea profesională a petentei pentru postul ocupat.
Prin Sentința Civilă nr. 667/2008 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată contestația, reținând următoarele:
Reclamanta a fost încadrată conform contractului individual de muncă nr. 36/14.04.2008 în cadrul COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE, pe perioadă nedeterminată pentru funcția de agent prestări servicii, cu începerea activității de la data de 15.04.2008.
Reclamanta a contestat decizia emisă de către pârâtă în calitate de angajatoare, privind concedierea acesteia pentru motive neprofesionale, respectiv în temeiul art. 61, lit. din Codul Muncii.
Reclamanta invocă nulitatea acestei decizii din mai multe considerente, însă instanța apreciază că decizia emisă de reclamantă îndeplinește condițiile legale cerute de Codul Muncii pentru întocmirea acesteia, având în vedere faptul că decizia este semnată și ștampilată iar din conținutul acesteia rezultă clar motivele de fapt și de drept în baza cărora s-a emis această decizie, respectiv încetarea perioadei de probă și aprecierea ca necorespunzătoare profesional a doamnei, rezultată din fișa de apreciere prin a cărei întocmire s-au respectat prevederile art. 63, alin.2 din Codul Muncii, fișa de apreciere depusă de altfel la dosarul cauzei.
S-a contestat de către d-na cu privire la emiterea deciziei și faptul că pârâta nu a efectuat cercetarea prealabilă, însă instanța consideră că nu se impune în speța de față efectuarea cercetării prealabile, aceasta fiind impusă conform prevederilor Codului Muncii numai pentru concedierea prevăzută de art.61 lit.a, iar decizia ce face obiectul prezentei acțiuni contestată de reclamant este motivată pe art. 61 lit. De asemenea, din însăși motivarea deciziei, rezultă faptul că reclamanta urma a fi concediată ca urmare a încetării perioadei de probă, în speță fiind aplicabile prevederile art. 31 alin.41din Codul Muncii, respectiv, "pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți".
Privitor la durata perioadei de probă instanța mai observă că durata de probă a fost prelungită în mod firesc de către pârâtă, cu perioada de 14 zile în care reclamanta și-a satisfăcut concediile medicale corespunzătoare celor două certificate medicale depuse la dosarul cauzei.
Astfel, nu este întemeiată invocarea reclamantei precum că aceasta a considerat că durata de probă a încetat la expirarea celor 30 de zile, atât timp cât aceasta s-a aflat în concediu medical, fapt care a determinat și prelungirea de către reclamantă a emiterii deciziei de concediere, cu întârziere, respectiv imediat după satisfacerea concediului medical de către reclamantă.
In ceea ce privește durata preavizului invocat de reclamantă ca fiind neacordat deși era prevăzut de contractul individual de muncă, instanța apreciază că reclamanta nu a încălcat vreun drept al pârâtei întrucât în speță sunt aplicabile prevederile art. 73 alin.2 din Codul Muncii potrivit cărora fac excepție de la prevederile alin.1 (conform cărora beneficiază de preaviz și persoanele concediate în temeiul art.61 lit.d), persoanele concediate în temeiul art. 61 lit.d, dar aflate în perioada de probă.
Cât privește susținerile reclamantei că trebuia ca pârâta CUP F, să îi ofere un alt loc de muncă, instanța apreciază că pârâta a procedat în mod corect și a formulat adresa către AJOFM pentru oferirea unui alt loc de muncă reclamantei, respectând astfel prevederile Codului Muncii în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea solicitând modificarea ei și admiterea contestației, cu consecința anulării deciziei emisa de CUP RA F, reintegrarea in munca a sa și obligarea angajatorului sa-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate majorate sau reactualizate.
În motivare a arătat că a fost angajată de Cup SA, fiind preluată de la Primăria, unde a exercitat aceleași atribuții timp de un an și două luni. Consideră că în perioada lucrată la societatea intimată a avut o activitate corespunzătoare.
De asemenea susține că a fost concediată nelegal, după expirarea perioadei de probă, chiar prelungită cu cele 14 zile de concediu medical, fără a se îndeplini procedura cercetării prealabile potrivit art.63 al.1 din Legea 53/2003 și fără a i se acorda preavizul prevăzut de lege.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Vrancea este legală și temeinică, contestatoarea fiind concediată în perioada de probă, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 4 ind. 1 din Codul Muncii.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art. 31 alin.41din Codul Muncii, "pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți", instanța de fond considerând că în speță sunt aplicabile aceste prevederi legale.
Analizând contractul individual de muncă al contestatoarei se constată că aceasta a fost angajată începând cu data de 15.04.2008, stabilindu-se o perioadă de probă de 30 de zile calendaristice, care urmau să expire la data de 15.05.2008.
În mod corect se reține faptul că perioada de probă a fost prelungită datorită celor două perioade de concedii medicale satisfăcute de către reclamantă în intervalele 09.05.-16.05.2008 și 19.05.-24.05.2008,dar diferența de executat era de 7 zile (08.05.-15.05.2008), ca urmare perioada de probă expirat la data de 31.05.2008.
Cu toate acestea, contestatoarea este concediată prin decizia nr. 539/16.06.2008.
Se pune problema dacă această dată poate fi interpretată ca încadrându-se în dispozițiile art. 31 alin.41din Codul Muncii, respectiv "pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă".
Curtea apreciază că "sfârșitul perioadei de probă" putea fi C mult data de 01.06.2008, iar nu peste mai mult de 2 săptămâni de la încetarea acestei perioade, timp în care reclamanta și-a exercitat activitatea în cadrul societății.
Chiar dacă s-a constatat necorespunderea profesională a recurentei în interiorul perioadei de probă, pierderea termenului stabilit prin art. 31 alin.41din Codul Muncii face ca salariatei să i se aplice un alt regim juridic pentru a putea fi concediată pentru motiv de necorespundere profesională, respectiv dispozițiile art. 61-64 din Codul Muncii.
Analizând actele aflate la dosar, instanța constată că în cauză nu s-a efectuat procedura evaluării prealabile potrivit art.63 al.2 din Legea 53/2003, nu i s-au oferit salariatei alte posturi corespunzătoare pregătirii sale și nici nu i s-a acordat preavizul prevăzut de lege.
Potrivit art. 76 din Codul Muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, iar în rejudecare va admite acțiunea, va anula decizia contestată, cu consecința reintegrării contestatoarei pe postul avut anterior concedierii, cu plata tuturor drepturilor bănești de care ar fi beneficiat, potrivit art. 78 din Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta (), domiciliată în,-, --1,.10, jud. împotriva sentinței civile nr.667/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.667/2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Admite contestația.
Anulează Decizia nr.539/16.06.2008 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior concedierii și obligă intimata la plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat salariata, conf.art.78 din Codul Muncii, începând cu data concedierii și până la reintegrare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/19.02.2009
Tehnored./2 ex./ 19 Februarie 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 170/2010. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
