Contestație decizie de concediere. Decizia 8261/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8261
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de contestatoarea și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.951/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta contestatoare, personal și asistată de avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează excepția nulității recursului declarat de pârâtă, care conform art.302 nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă și conform art. 306.pr.civ. nu este motivat în termenul legal de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond, că recursul contestatoarei este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură recurenta pârâtă a depus concluzii scrise, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea de recurs și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și al capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Referitor la recursul pârâtei, solicită a se constata nulitatea recursului, conform art.302 și 306.pr.civ.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 951 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a admis în parte contestația formulată de reclamanta, s-a dispus anularea deciziei nr. 71 din 3.12.2007 emisă de pârâta SC SA și repunerea părților în situația anterioară, cu plata drepturilor bănești conform art. 78 codul muncii.
A respins ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamantă, privind acordarea daunelor morale.
A obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s- reținut că petenta a fost angajata și în toamna anului 2007 acesta a fost vândut firmei G.
Prin decizia contestată, petentei i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 codul muncii.
La baza emiterii deciziei a stat referatul nr.3937/14.11.2007 de reducere a activității și recorelarea numărului de salariați cu volumul de activități în prezent și în perspectivă.
Față de temeiul de drept în baza căruia s-a dispus concedierea contestatoarei și dispozițiile art.65 alin 2 codul muncii care prevăd că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă, instanța apreciază că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor dispoziții imperative prevăzută de lege.
Astfel, pârâta nu a depus la dosar organigrama unității înainte și după concedierea contestatoarei din care să rezulte că postul acesteia a fost efectiv redus.
Față de această situație, s-a apreciat că în cauză nu a avut loc o desființare efectivă a postului ocupat de contestatoare care să aibă o cauză reală și serioasă și ca urmare a dispus anularea deciziei nr.71/03.12.2007, reîncadrarea pe postul deținut anterior cu plata drepturilor salariale conform dispozițiilor art.78 codul muncii.
Cu privire la capătul de cerere prin care contestatoarea a solicitat daune morale în cuantum de 50.000 lei, a dispus respingerea acestuia, având în vedere că petenta nu a făcut dovada existenței unei clauze contractuale în contractul individual de muncă în acest sens și nici în contractul colectiv de muncă.
În baza art.274 cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivare arată că dovedit prin adeverința depusă la dosar că suferit un șoc puternic în urma modului în care a fost concediată, fiind nevoită să meargă în repetate rânduri la medicul specialist psihiatru pentru conciliere, că deși a fost concediată în mod abuziv, că a continuat să muncească până la data de 11 decembrie 2007, muncind practic fără forme legale și fără nici o asigurare de sănătate întrucât angajatorul nu a anunțat-o că i-a încheiat cartea de muncă cu data de 03 decembrie 2007
Precizează faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului dacă i s-a produs un prejudiciu moral sau nu, limitându-se doar la faptul că nu a fost prevăzută această clauză în contractul de muncă de muncă.
A declarat recurs și intimata SC"" SA G, fără a depune motivele de recurs.
Recursul contestatoarei se respinge pentru considerentele care se expun în continuare:
Din examinarea sentinței criticate, actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art. 3041, Curtea constată că nu pot fi primite criticile recurentei reclamante, în cauză neexistând motive de casare sau modificare.
Astfel, nu este întemeiată critica recurentei reclamante care susține că făcut dovada prejudiciului moral cu adeverința care atestă că a suferit un șoc și în mai multe rânduri s-a deplasat la medicul specialist psihiatru pentru consiliere, în condițiile în care acest act medical (fila 80 dosar fond) nu se coroborează cu alte probe, pentru a se i acorda relevanță juridică necesară în cauză.
Chiar dacă instanța își motivează soluția de respingere numai pe inexistența unei clauze contractuale în Contractului Individual de Muncă sau Contractul Colectiv de Muncă, se reține că au fost acordate despăgubiri în temeiul art. 78 codul muncii, în speță nu s- făcut dovada prejudiciului moral cauzat prin acțiunea sau inacțiunea intimatei.
Se observă că la pronunțarea soluției, instanța de fond avut în vedere cele statuate prin Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. XL(40) din 7 mai 2007 în sensul că " corectă interpretare și aplicare dispozițiilor legale au făcut-o acele instanțe care au considerat că acordarea de daune morale este admisibilă numai în măsura în care in cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă sau Contractului de Muncă au fost incluse clauze exprese în acest sens" se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 269 alin.1 codul muncii așa cum a fost modificat prin Legea nr. 237/2007.
Astfel, în baza acestuia "Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunde civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor sau în legătură cu serviciu" și în cauză nu a rezultat care este prejudiciul moral cauzat din culpa angajatorului pentru a se putea reține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii acestuia.
Ca atare, recursul se respinge ca nefondat.
In privința recursului declarat de pârâtă se constată că este nul, nefiind motivat în termenul legal și în cauză nu se constată existența unui motiv de ordine publică, care în temeiul art. 306 alin. 2 să fie pus în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.951/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Constată nul recursul declarat de intimata pârâta SC SA, împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//16.10.2008
Jud. fond:
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Ioana Bodri, Corneliu Maria
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 3227/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 10198/2008.... → |
|---|
