Contestație decizie de concediere. Decizia 834/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 834
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de BRD GENERALE în numele BRD GENERALE - GRUP I împotriva sentinței civile nr. 1463 din 3 X 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă, lipsă intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise iar intimata a depus întâmpinare cu duplicat pentru comunicare recurentei.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Consilier jr. depune delegație de reprezentare pentru recurentă și primind duplicatul întâmpinării precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.Insistă în cererea de suspendare, nu mai are alte cereri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond, și trimiterea spre rejudecare. Din încheierea de ședință din 3 X 2008 Tribunalului Iași se constată că instanța a ieșit în pronunțare pe excepție în condițiile în care instanța nu a pus în discuție excepția și nici fondul contestației, nu s-au administrat probe.
În cazul în care se va respinge această cerere de casare cu trimitere,solicită să se constate că sentința recurată este motivată în câteva rânduri. Se menționează că nu s-ar fi arătat în concret data la care încetează contractul de muncă. Conform art.268 din Codul muncii, comunicarea se dă salariatului cu semnătură de primire. La data de 3 VII 2008 salariata a fost la unitate, a semnat pe exemplar de primire, contractul individual de muncă al intimatei încetând cu data de 3 VII 2008.
Un alt motiv de recurs ar fi faptul că la aplicarea sancțiunii nu s-ar fi ținut cont de prevederile art.266 din Codul muncii. Contestatoarea nu este la prima abatere, la data de 18 03 2005 aceasta a mai fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%. De altfel fapta acesteia de a efectua tranzacții neautorizate pe conturile unor clienți ai băncii, pe lângă faptul că încalcă normele de lucru, aduce o gravă atingere siguranței circuitului bancar. De altfel, faptele acesteia au stat și în "gura presei locale".
Consideră că abaterea acesteia este deosebit de gravă și în consecință solicită admiterea recursului având în vedere și motivele expuse pe larg în motivarea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrata pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5000/99/16.07.2008, contestatoarea a solicitat, in contradictoriu cu intimata BRD GENERALE-GRUP I, anularea deciziei de concediere nr.240 emisă de intimată.
In motivarea cererii, contestatoarea a invocat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 240 întrucât aceasta este nedatata, iar in raport de disp. art. 268 alin 1 din Legea 53/2003 nu se poate ști daca a fost emisa in 30 de zile de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Contestatoarea a mai arătat că nu au fost respectate disp. art. 260 alin 3 din Codul muncii.
Totodată, contestatoarea a mai arătat că decizia este lovită de nulitate absolută datorită faptului că a fost emisă ulterior zilei de 23.06.2008, în care aceasta si-a depus demisia.
Un alt motiv de nulitate invocat de contestatoare este lipsa unui element esențial si anume data de la care urmează să se desfacă disciplinar contractul de muncă, precum si inexistenta motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării prealabile, conform disp. art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii.
In ceea ce privește nelegalitatea deciziei de concediere, contestatoarea a arătat că a fost emisa cu încălcarea disp. art.58 alin 1 din Codul muncii, iar raportat la disp. art. 79 alin 5 din aceeași lege, i-a fost încălcat dreptul fundamental la libertate in muncă.
In dovedire, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, in copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata BRD GENERALE-GRUP Ias olicitat respingerea contestației si menținerea deciziei nr.240/01.07.2008 ca fiind legala si temeinica.
In motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat ca in data de 10.06.2008 contractul individual de munca al contestatoarei a fost suspendat in temeiul art. 52 (1) lit. a) din Codul muncii, pe perioada cercetării disciplinare prealabile.
In ceea ce privește nulitatea absoluta a deciziei de concediere, intimata a considerat ca nu este întemeiata, întrucât nedatarea deciziei nu este motiv de nulitate al acesteia, dar cu toate acestea decizia a fost emisa in data de 01.07.2008.
În ceea ce privește motivația cum că decizia de concediere a fost emisa după data de 23.06.2008, s-a arătat că aceasta nu poate fi reținută având in vedere disp. art. 49 si art. 73 din Codul muncii.
Cât privește lipsa motivelor pentru care a fost înlăturata apărarea contestatoarei, intimata consideră că nu au existat apărări.
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus depune la dosarul cauzei în copie: carnetul de munca al contestatoarei,nota explicativa a contestatoarei din data de 20.06.2008, decizia de concediere nr. 240/1.07.2008, procesul verbal nr.6946, contractul individual de munca nr.128/11.09.2000, contractul individual de munca nr.121/09.06.2000.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al băncii pârâte.
Prin sentința civilă nr.1463/03.10.2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității de reprezentant invocată de contestatoare, a respins excepția nulității deciziei, a admis contestația formulată de contestatoarea și a anulat decizia nr. 240 privind sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al băncii pârâte, instanța a constatat că este neîntemeiata, in raport de dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, coroborate cu dispozițiile Statutului consilierilor juridici, acesta având dreptul sa formuleze apărări in cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecata.
Cu privire la excepția nulității absolute, prima instanță a constatat ca este neîntemeiata, pentru următoarele motive:
Susținerea contestatoarei privind nedatarea deciziei nu poate constitui un motiv de nulitate absoluta, întrucât în dreptul muncii nulitatea este strict prevăzuta de dispozițiile legale in materie. Decizia de concediere își produce efectele de la data comunicării deciziei, cu atât mai mult cu cat decizia este datata așa cum rezulta din dosar - fila nr.37.
In ce privește susținerea că decizia de concediere ar fi fost emisa după data de 23.06.2008, dată la care salariata si-ar fi dat demisia, s- reținut că prin decizia nr.211/2008 contractul individual de munca al contestatoarei a fost suspendat pe perioada cercetării disciplinare. In raport de disp. art. 49 din Codul muncii, pe perioada suspendării contractului individual de munca, salariatul nu va exercita munca si nu va beneficia de nici un drept. Chiar daca nu s-ar fi ținut cont de decizia de suspendare, având in vedere data depunerii cererii de demisie la care se adăuga 15 zile constând in preavizul prevăzut de disp. art. 79 alin 4 din Codul muncii, rezultă că ar fi beneficiat de încetarea raporturilor de munca începând cu
data de 8 iulie 2008, deci ulterior datei de 1 iulie când a fost emisă decizia nr.240 de încetare disciplinară.
Cat privește lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare, prima instanță a reținut că, in raport de procesul-verbal nr. 6946 din data de 20.06.2008, contestatoarea recunoaște fapta, astfel încât aceasta cerința nu mai este cerută de lege.
In ce privește invocarea disp. art. 266 din Codul muncii, instanța a reținut că încălcarea acestor dispoziții nu atrage nulității absolută a deciziei de concediere.
În ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Începând cu data de 09.06.2000, contestatoarea a devenit salariata intimatei in baza unui contract individual de muncă pe durată determinată până la data de 11 septembrie 2000,iar de la această dată contestatoarei i s-a întocmit contractul nr.128/2000,pe durată nedeterminată,in funcția de operator II.
La data de 05.06.2008, conducerea intimatei a fost informată că in contul firmei SC GRUP SRL au fost efectuate operațiuni fără autorizarea clientului si anume că, la data de 29.04.2008, s-a virat suma de 52000 RON din contul SC GRUP SRL, in contul SC GRUP SRL, fără să existe document semnat de ordonatorul plații si fără sa existe relații comerciale intre aceste două societăți comerciale.
Urmare acestei sesizări, unitatea intimată a emis decizia de sancționare nr.240 din data de 01.07.2008.
Analizând conținutul acestei decizii, prima instanță a reținut că aceasta nu arata in concret data la care încetează disciplinar contractul individual de muncă.
Totodată, s-a mai reținut că salariata contestatoare este la prima abatere disciplinară, iar in raport de dispozițiile art. 266 din Codul muncii, angajatorul trebuie sa stabilească sancțiunea disciplinară in raport cu gravitatea faptei, avându-se in vedere împrejurarea in care a fost săvârșita fapta, gradul de vinovăție, consecințele faptei, comportarea generala in serviciu si eventualele sancțiuni ale salariatei.
În consecință, prima instanță a reținut că intimata nu a ținut cont de aceste dispoziții, aplicând cea mai severă sancțiune-desfacerea disciplinara a contractului de muncă - astfel încât decizia de desfacere disciplinară a fost emisă în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs BRD GENERALE, în numele și pentru BRD GENERALE -GRUP I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Deși la termenul de judecată din data de 01.10.2008 prima instanță a pus în discuția părților doar excepția nulității absolute a deciziei de concediere, în mod greșit aceasta s-a pronunțat la același termen de judecată și asupra fondului contestației formulate de către contestatoarea, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al recurentei, drept garantat de disp.art.24 alin.1 și 2 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și principiul contradictorialității reglementat de art.129 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a reținut că din cuprinsul deciziei de concediere nu rezultă data la care contractul de muncă încetează, întrucât din conținutul acesteia rezultă cu certitudine faptul că a fost emisă la data de 01.07.2008 și a fost comunicată personal contestatoarei, sub semnătură, la data de 03.07.2008, astfel încât aceasta urmează să își producă efectele în condițiile art.75 din Codul muncii.
În ceea ce privește nerespectarea de către recurentă adisp.art.266 din Codul muncii, se arată că faptele săvârșite de către contestatoare sunt deosebit de grave, fiind încălcate Norma 11, pct.3.1.1, Norma de ordin de plată pct.13 și Codul d e deontologie al.
De asemenea, recurenta a încălcat și obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Recurenta mai arată că, la data de 10.06.2008, contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat în temeiul disp.art.52 alin.1 lit.a), pe perioada cercetării disciplinare prealabile, în acest sens fiind emisă decizia nr.2111/09.06.2008.
În vederea stabilirii răspunderii disciplinare a contestatoarei, aceasta a fost legal convocată la data de 20.06.2008, ocazie cu care și-a recunoscut în totalitate faptele, prin nota explicativă dată.
În fața comisiei de cercetare disciplinară, intimata a precizat că suma de 52000 RON ar fi fost operată în mod eronat în data de 29.04.2008, din contul clientului SC GRUP SRL, in contul SC GRUP SRL, iar când a descoperit eroarea a încercat să recupereze suma de la clientul SC GRUP SRL, dar operațiunea nu a fost posibilă, suma fiind deja utilizată de client.
Intimata a mai arătat că nu a semnalat incidentul superiorului ierarhic și conducerii băncii, așa cum era obligată să procedeze în conformitate cu procedurile de lucru ale băncii, pe care a declarat că le cunoaște,pentru că a vrut să rezolve singură această problemă. Astfel, la data de 07.05.2008, a contactat reprezentantul societății SRL pentru ca această societate să o împrumute cu suma de 32000 RON pe SC Grup SRL, cu scopul de a putea ulterior să fie returnată suma de 52000 RON către SC Grup SRL.
Contestatoarea a recunoscut că nu există documente pentru operațiunile de virare din contul SRL, clientul urmând să le prezinte la bancă ulterior.
Recurenta mai arată că la întrebarea pusă de către membrii comisiei de cercetare disciplinară, de ce nu a efectuat securitatea zilnică în ziua de 29.04.2008, când a operat suma de 52000 RON, intimata a răspuns că nu face la sfârșitul zilei verificări privind debifarea sumelor din jurnalul operațiunilor cu documente operate.
Aceste fapte, de a efectua tranzacții neautorizate pe conturile unor clienți ai băncii, sunt considerate de către recurentă ca fiind, pe lângă încălcări ale normelor de lucru ale băncii, abateri care aduc grave atingeri siguranței circuitului bancar, creând riscul potențial ca toți clienții păgubiți să înceteze raporturile contractuale cu banca, afectând credibilitatea și imaginea instituției.
Se mai invocă faptul că intimata nu este la prima abatere de acest gen și la prima sancțiune disciplinară, fiind sancționată la data de 18.03.2005, prin decizia nr.28, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, pentru decontarea unor bilete la ordin emise de o societate aflată în lichidare fără verificarea prealabilă a specimenelor de semnături aflate în bancă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursul formulat de BRD GENERALE, în numele și pentru BRD GENERALE -GRUP I, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Se reține că, în speță, prima instanță a încălcat atât dreptul de apărare al recurentei, cât și principiul contradictorialității, întrucât, astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 01.10.2008 și copia consemnărilor grefierului de ședință de la acest termen de judecată, deși instanța a dat cuvântul părților și a rămas în pronunțare doar cu privire la excepția nulității absolute a deciziei de sancționare, prin sentința recurată a respins această excepție și s-a pronunțat asupra fondului contestației formulate de către contestatoarea.
Constatând întemeiat acest motiv de recurs, rejudecând contestația în temeiul disp.art.312 alin.4 Cod.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.240 emisă de BRD GENERALE -GRUP I, contestatoarea a fost concediată pentru următorele abateri disciplinare:
La data de 05.06.2008, conducerea recurentei a fost informată, printr-o sesizare a clientului SC GRUP SRL, că în contul firmei au fost efectuate operațiuni fără autorizarea clientului si anume că, la data de 29.04.2008, s-a virat suma de 52000 RON din contul acestei societăți, in contul SC GRUP SRL, fără să existe document semnat de ordonatorul plații si fără sa existe relații comerciale intre aceste două societăți comerciale. Din verificarea documentelor din această dată, operațiunea a fost efectuată de către intimată, operator ghișeu la Sucursala I, fără a exista document pentru această operațiune. Returnarea sumei de 52000 RON în contul clientului SC GRUP SRL s-a efectuat în data de 07.05.2008 din contul clientului SC GRUP SRL, operațiune efectuată tot de către intimată. În aceeași zi, 07.05.2008, pentru a fi posibilă returnarea sumei, au fost virate 2 sume, de 30000 și 2000 de RON, din contul clientului SRL, fără a exista documente justificative, tot de către contestatoarea.
Angajatorul a reținut că prin aceste abateri disciplinare, contestatoarea-intimată a încălcat următoarele norme interne: Norma 11, pct.3.1.1, Norma de ordin de plată- pct.13 și Codul d e deontologie al, precum și obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
Se reține că în mod greșit prima instanță a reținut nelegalitatea deciziei de concediere nr.240, emisă de către recurentă, pentru lipsa din cuprinsul acesteia a mențiunii privind data încetării contractului individual de muncă.
Astfel, se reține că art.268 alin.2 din Codul muncii prevede în mod expres și sub sancțiunea nulității absolute, care sunt mențiunile pe care angajatorul este obligat să le prevadă în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară. Printre acestea nu regăsim și data încetării contractului de muncă.
Având în vedere că, pentru asigurarea protecției drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, condițiile de formă ale deciziei de concediere au fost prevăzute de către legiuitor prin dispoziții imperative, fără a fi prevăzută printre acestea și data încetării raporturilor de muncă, se reține că lipsa acestei mențiuni nu poate atrage nelegalitatea deciziei, întrucât nu poate prejudicia persoana sancționată, față de care acest act își produce oricum efectele de la data comunicării sale, potrivit dsip.art.268 alin.3 din Codul muncii.
În speță, astfel cum rezultă din decizia de concediere nr.240 emisă de către recurentă, depusă la filele nr.35-37 dosar de fond, aceasta a fost comunicată recurentei, sub semnătură, la data de 03.07.2008, producându-și efectele de la această dată.
În ceea ce privește abaterile disciplinare reținute de către recurentă prin decizia contestată, se reține că acestea au fost recunoscute de către intimata prin nota complementară dată în cursul cercetării prealabile, iar sancțiunea aplicată pentru faptele constatate a fost în mod corect individualizată de către angajator, cu respectarea disp.art.266 din Codul muncii.
Astfel, se reține că faptele săvârșite de către intimată și sesizate de către SC GRUP SRL conducerii recurentei, de a efectua tranzacții neautorizate pe conturile unor clienți ai băncii, prin încălcarea normelor interne de lucru, sunt abateri grave, ce aduc atingere credibilității și imaginii instituției angajatoare, cu atât mai mult cu cât acestea au făcut și obiectul unor articole din presa locală (filele nr.26-27 dosar recurs).
În mod greșit prima instanță a reținut și faptul că intimata este la prima abatere disciplinară, deși aceasta a mai fost sancționată disciplinar, prin decizia nr.28, la data de 18.03.2005, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, pentru decontarea unor bilete la ordin emise de o societate în lichidare, fără a verifica specimenele de semnături.
Având în vedere aceste considerente, faptul că angajatorul-recurent a emis în mod legal și temeinic decizia de concediere contestată în cauză, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă să se admită recursul formulat de către BRD GENERALE, în numele și pentru BRD GENERALE -GRUP I și să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge contestația formulată de contestatoarea, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de BRD GENERALE, în numele BRD GENERALE -GRUP I, împotriva sentinței civile nr.1463/03.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.240 emisă de intimata BRD GENERALE -GRUP
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDFECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 07.01.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
| ← Conflict de muncă. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 1101/2009. Curtea... → |
|---|
