Contestație decizie de concediere. Decizia 8577/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8577
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.176/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă C, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, precum și intimata pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cererea de recurs și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și acordării drepturilor bănești, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca temeinică și legală.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2082/16 11 2006, Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis in parte contestația formulată de contestatoare împotriva deciziilor emise de intimată, a anulat decizia nr. 335/08 05 2006, și a constatat că raporturile au încetat între părți la data de 05 05 2006 în temeiul art. 55 lit. b codul muncii și a respins cererea privind anularea deciziilor 92/2005, nr. 133/2005, nr. 147/2005, nr.188/2005, nr. 342/2005,nr. 362/2005, cu admiterea in parte a cheltuielilor de judecată pentru suma de 600 lei RON.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs atât contestatoarea cât și intimata RATC.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 176 din 30 ianuarie 2008 a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatoarea, a anulat în parte decizia nr. 355 din 8 mai 2006 emisă de intimată și a constatat că raporturile de muncă între părți au încetat la data de 8 mai 2006, prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit."b" codul muncii.
A respins cererea privind acordarea despăgubirilor bănești.
A luat act de renunțarea contestatoarei la judecarea contestațiilor împotriva celorlalte decizii, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că a fost salariata unității intimate Regia Autonomă de Transport
La data de 04.05.2006 aceasta își înaintează demisia, iar la data de 08.05.2006, intimata emite decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 355/08.05.2006, contestată în cauză. Prin această decizie se dispune încetarea contractului individual de muncă cu data de 01.10.2005, în temeiul art. 55 lit. b codul muncii, respectiv prin acordul părților.
Conform art. 79 alin. 1 codul muncii, în situația denunțării unilaterale a contractului individual de muncă, salariatul are obligația de a notifica angajatorul în acest sens, după împlinirea unui termen de preaviz.
Potrivit art. 79 alin. 7 codul muncii, angajatorul poate renunța total sau parțial la beneficiul preavizului, în această situație contractul individual de muncă putând fi desfăcut în temeiul art. 55 lit. b codul muncii, prin acordul de voință al părților, la data realizării acestui acord. Având în vedere susținerea contestatoarei, raportat la data emiterii deciziei contestate - 08.05.2006- instanța constată că data realizării acordului de voință este această ultimă dată.
În speță însă, intimata a dispus încetarea raporturilor de muncă, în temeiul art. 55 lit. b codul muncii, la data de 01.10.2005, moment anterior acordului de voință al părților.
Ca urmare, sub acest aspect, este întemeiată contestația împotriva deciziei nr. 355/08.05.2006, data încetării raporturilor de muncă între părți fiind data emiterii acestei decizii, când intimata - prin însăși emiterea deciziei - a înțeles să renunțe parțial la beneficiul preavizului.
Prin urmare, instanța a anulat parțial această decizie, în ceea ce privește data încetării raporturilor de muncă dintre părți, constatând că, data la care au încetat raporturile de muncă,în temeiul art. 55 lit. b codul muncii, este 08.05.2006.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de acordare a despăgubirilor constând în salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data de 01.10.2005 și până la data încetării raporturilor de muncă - 08.05.2006, în temeiul art. 78 codul muncii, instanța a respins această cerere.
De regulă, dispozițiile art. 78 codul muncii sunt aplicabile în cazul concedierilor nelegale. În speță însă, prin decizia contestată, a operat o încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților. Aceste dispoziții devin incidente și în cazul anulării de către instanță a dispoziției ( nelegale) prin care angajatorul a dispus încetarea sau suspendarea contractului individual de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a reținut și constatat că raporturile de muncă între părți au încetat la data de 08.05.2006, până la această dată contestatoarea având calitatea de salariat al unității intimate.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs arată că în mod nelegal i- fost respins capătul de cerere privind drepturile bănești, întrucât începând cu luna martie 2005 nu și-a mai putut exercita atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului și anume stabilirea consumurilor pe tipurile de mijloace de transport pentru că nu i se m mai prezentau asemenea tipuri.
In acest sens a depus referat cu număr de înregistrare, situație în care, în mod deliberat, nu și-a mai putut exercita atribuțiunile din fișa postului, astfel că a intrat în concediu medical, ultimul concediu fiind din 17 septembrie 2005 - 30 septembrie 2005.
Arată că după această dată s-a prezentat la serviciu, dar fără rezultate, iar situația sa nu s-a schimbat, neputându-și desfășura munca, astfel că în perioada 1 octombrie 2005 - 8 mai 2006 avea dreptul la salariu pentru întreaga perioadă.
Cu atât mai mult, în momentul în care s-a dus să ridice carnetul de muncă pentru a se angaja în alt loc a observat că nu era operată încetarea raporturilor de muncă, iar acordul părților dată de manifestarea de voință a acestora a avut loc la 8 mai 2006, cum a reținut corect instanța.
Există o contradicție în motivele expuse de instanță, pentru că-i recunoaște calitatea de salariat însă eronat a reținut că nu mai are dreptul la salariu pentru că lucrat fără să fie remunerată, fiind în imposibilitate de a-și exercita atribuțiunile.
Solicită admiterea recursului potrivit art. 304 alin. 6,7 cod procedură civilă și modificarea sentinței în sensul admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești în condițiile art. 154 codul muncii.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta contestatoare, intimata pârâtă nu formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise la data soluționării cauzei.
Recursul se admite pentru considerentele care se expun în continuare.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Astfel, în cauză, măsura dispusă de intimata pârâtă a fost luată cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege și este lovită de nulitatea absolută, ca o consecință a faptului că încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 55 lit."b" din codul muncii a operat de la 1 octombrie 2005, deci anterior acordului de voință al părților, care s-a realizat la 8 mai 2006.
Modalitatea în care a procedat intimata pârâtă face ca măsura dispusă să fie considerată abuzivă și prin natura ei provocat grave prejudicii recurentei contestatoare care, efectiv, a fost pusă în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea de zi cu zi și sub acest aspect se reține o culpă evidentă intimatei pârâte.
A rezultat cu certitudine că la data de 9 mai 2006 fost semnată nota de lichidare (filele 32-33 dosar recurs și 17 dosar fond) și că recurentei contestatoare nu i s-a mai permis să semneze condica de prezență (filele 26-31 dosar recurs), iar cererile sale pentru a relua activitatea nu au fost rezolvate, situație în care s- dovedit culpa intimatei.
Cu atât mai mult, s-a dovedit că recurenta contestatoare a depus referate înregistrate la intimata pârâtă și prin care solicita să-și poată exercita atribuțiile potrivit fișei postului.
Nu prezintă relevanță juridică ștatele de plată și condica de prezență, care privesc perioada 1 octombrie 2005 - 24 noiembrie 2005 și în care nu mai apare semnătura recurentei contestatoare la poziția 7, în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe, iar recurentei contestatoare nu i s-au acordat drepturile prevăzute în legislația muncii, ca efect al măsurii dispuse nelegal și care afectat exercitarea drepturilor sale.
Aceasta este rațiunea pentru care în cauză devin aplicabile prevederile art. 78 din codul muncii, recurenta contestatoare fiind îndreptățită și la plata despăgubirilor pentru perioada 1 octombrie 2005 - 8 mai 2006.
In temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea admite recursul și modifică în parte sentința în sensul că admite cererea pentru despăgubiri și obligă intimata să- plătească recurentei contestatoare drepturile bănești pe perioada menționată și se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.176/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă
Modifică în parte sentința în sensul că admite și cererea pentru despăgubiri și obligă intimata să-i plătească drepturile bănești pe perioada 1 octombrie 2005 - 8 mai 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
3 ex/IE/27.10.2008
fond:
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4279/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Încheierea 562/2008.... → |
|---|
