Contestație decizie de concediere. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 91/2010
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta "" D împotriva sentinței civile nr. 815/LM din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente, pentru motivele de recurs expuse detaliat în scris, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și menținerea deciziei nr. 1891/03.11.2008 emisă de societate ca temeinică și legală. Pe cale de consecință solicită a fi respinse în totalitate cererile reclamantului privind plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul. În susținerea recursului pârâtei, depune la dosar Notă de concluzii. Cu cheltuieli de judecată, deplasarea la instanță, arătând totodată că nu deține dovada acestor cheltuieli.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând transportul la instanță, cheltuieli a căror dovadă nu a putut fi făcută de intimat.
Instanța, față de înscrisurile depuse în dosar și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL D, solicitând:
- anularea deciziei nr.1891/03.11.2008, emisă de conducerea pârâtei,
- plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data pronunțării prezentei hotărâri și a tichetelor de masă cuvenite pe aceeași perioadă, precum și plata de daune morale în sumă de 4.000 lei
În cursul procesului reclamantul a precizat că nu solicită a fi reintegrat în muncă la societatea pârâtă ci solicită doar a fi anulată decizia de desfacere a contractului individual de muncă, plata drepturilor salariale și a tichetelor de masă, cuvenite, până la pronunțarea prezentei hotărâri și că nu mai solicită nici daune morale.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în mod abuziv, în baza referatului nr.10353/27.10.2008, întocmit de șeful de formație, întrucât în data de 15.10.2008, a decedat tatăl său, iar în data de 16.10.2008, s-a deplasat la sediul unității unde a depus cerere de concediu pentru 3 zile și totodată l-a informat pe șeful de la schimbul I, numitul, despre decesul din familie, care i-a spus că în astfel de situații cererea se aprobă.
De asemenea mai menționează că a fost și bolnav, fiind internat în spital, iar în data de 22.10.2008, s-a deplasat la sediul unității pentru a ridicat adeverința necesară spitalizării, ocazie cu care l-a informat pe șeful său direct, că are probleme de sănătate.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât apreciază că decizia de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, emisă în baza cercetării disciplinare, a fost luată cu respectarea dispozițiilor art.263-268 din Codul Muncii și a prevederilor Regulamentului Intern și a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Astfel, mai menționează că reclamantul începând cu data de 15.10.2008, a absentat nemotivat de la serviciu, motiv pentru care a fost convocat în vederea efectuării cercetării prealabile, la care acesta nu s-a prezentat și că nu a depus la sediul societății certificatul de concediu medical, și nu a depus nici o cerere scrisă sau documente din care să rezulte faptul că are un deces în familie.
Prin Sentința civilă nr.815/LM/2009, Tribunalul Hunedoara admite acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamantul și în consecință dispune anularea deciziei nr.1891/03.11.2008 emisă de conducerea pârâtei privind desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului. fost obligată pârâta să-i achite reclamantului despăgubiri echivalente cu drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și să acorde acestuia tichetele de masă cuvenite pentru aceeași perioadă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reține în esență că, din actele dosarului rezultă că din motive obiective reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară prealabilă, astfel că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a acestuia, a fost luată cu încălcarea prevederilor imperative ale art.267 al.1 și 3 din Codul Muncii, fiind nelegală.
Pe fond, instanța reține că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului nu este întemeiată, întrucât din referatul nr.10353/27.10.2008, care a stat la baza luării acestei măsuri, rezultă că pârâta a avut cunoștință despre decesul pe care reclamantul l-a avut în familie și cu toate acestea l-a pontat nemotivat din data de 15.10.2008, fără a se mai menționa până la ce dată.
Împotriva hotărârii declarat recurs pârâta SC SRL D, solicitând instanței admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței civile nr. 815/26.03.2009, menținerea deciziei nr. 1891/03.11.2008 emisă de SC SRL D ca temeinică și legală și pe cale de consecință încetarea raporturilor de muncă cu angajatorul, respingerea solicitărilor privind plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul calculate de la data desfacerii disciplinare a contractului de muncă și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, în baza art. 304 pct. 6,7 și 9 din Codul d e procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive se arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.1 pct.5 nefiind indicate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind acordat altceva decât s-a solicitat. În acest sens arată că reclamantul solicita plata unor sume de bani a căror valoare se regăsește în acțiunea introdusă și reprezintă prețuirea sa conform art. 112 alin.3 din Codul d e procedură civilă a pretențiilor sale, iar instanța de fond nu face referire la aceste sume pronunțând o sentință prin care obliga SRL la plata unor drepturi salariale indexate majorate și reactualizate, fără a se menționa și valoarea cuantumului acestor drepturi.
Mai arată recurenta că, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ neanalizând situația de fapt, deoarece recurenta nu a avut cunoștință de problemele salariatului deși acesta avea ca obligație de serviciu conform art. 40 din Regulamentul intern să aducă la cunoștința superiorului ierarhic "cazurile de forță majoră care îl pot determina să lipsească de la serviciu (boală, urgențe în familie), în termen de 48 de ore de la momentul constatării cauzei care ar putea duce la absentarea de la serviciu".
Recurenta mai arată că, a avut motive întemeiate să nu ia în considerare certificatul medical depus de salariat, instanța pronunțând hotărâre lipsită de temei legal cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, conform art. 4 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 233 din 14 martie 2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical și a instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a certificatelor de concediu medical pe baza cărora se acordă indemnizații asiguraților din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial 254/21.03.2006, angajatorul are dreptul să refuze la plată certificatul medical în condițiile în care acesta este completat eronat. Arată că dispozițiile art. 4 invocate nu lasă loc de interpretare, legiuitorul menționând expres în textul de lege "Necompletarea rubricilor conform instrucțiunilor prezentului ordin și/sau completarea eronată a acestora atrag neplata indemnizației de asigurări sociale de sănătate." Aceeași dispoziție se regăsește și în art. 88 lit. c) și e) din Ordinul Ministerului Sănătății 60/2006 - Norme de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate potrivit cărora constituie refuzuri justificate la plata indemnizațiilor următoarele situații:
a) nu se face dovada calității de asigurat pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;
b) neîndeplinirea stagiului complet de cotizare, cu excepțiile prevăzute de lege;
c) necompletarea tuturor rubricilor din certificatul de concediu medical de către medicul care a eliberat/vizat respectivul certificat;
d) neprezentarea certificatului de concediu medical în termenele prevăzute de lege;
e) acordarea retroactivă a certificatelor de concediu medical în afara situațiilor prevăzute de lege;
f) certificate de concediu medical ce depășesc duratele maxime prevăzute de prezentele norme;
g) amânarea plății ca urmare a sesizării comisiilor care efectuează controlul, de către angajatorul care constată eliberări nejustificate de certificate de concedii medicale;
h) alte situații similare temeinic fundamentate.
Mai solicită recurenta, să se constate faptul că certificatul medical - nr. - nu are completat corespunzător rubrica deschisă la art. 21 din ordinul 233/2006 care dispune ca în cazul concediului medical acordat pentru internarea în spital se cu o linie termenul de "Ambulatoriu".
Mai mult certificatul medical a fost acordat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 18 alin. 1) din Ordinul 60/2006 - Norme de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate în sensul că a fost acordat și eliberat la o altă dată decât data externării. Arată că pe biletul de ieșire din spital se menționează clar că internarea a avut loc între 29.10-13.11.2008, iar certificatul de concediu medical a fost acordat în data de 06.11.2008 pentru perioada 20.10-31.10.2008.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs prin care se invocă nulitatea hotărârii, dată cu încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 pr.civ, Curtea constată că acesta nu pate fi primit.
Prin hotărârea recurată instanța de fond a arătat în considerente că obligația de despăgubiri acoperă perioada dintre măsura concedierii și până la reintegrarea efectivă pe postul deținut anterior, conform art.78 Codul Muncii, stabilind astfel cuantumul determinabil al despăgubirilor și temeiul de drept ce stă la baza acestora.
Or,este mai mult decât evident că, unul din efectele anulării deciziei de desfacere contractului de muncă este repunerea părților în situația anterioară iar executarea hotărârii de reintegrare presupune în acest cazplata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinsăîntredata desfacerii contractului individual de muncă și data pronunțării hotărârii,așa încât drepturile salariale nu sunt acordate " dupa prețuirea " reclamantului conform art.112 1lin.3 pr.civ, cum greșit susține recurenta ci in baza prevederilor art.78 Codul Muncii.
În ce privesc criticile invocate în recurs, care vizează neanalizarea stării de fapt reținută de instanță și aplicarea greșită a legii, Curtea urmează să le înlăture ca nefondate.
Contestatorul a fost angajat al recurentei pârâte în funcția de operator, în baza contractului individual de muncă încheiat la data de 03.09.2008 și înregistrat la ITM H sub nr. nr.13799.
Prin decizia nr.1891/03.11.2008 recurenta a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii, reținând în sarcina acestuia că absentat nemotivat în data de 15.10.2008.
Anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă constituie sancțiunea legală, aplicată în cazul în care se constată că măsura a fost luată cu încălcarea unor prevederi legale esențiale pentru validitatea ei. În speță cauzele de nulitate privesc aspectele legate de nelegalitatea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă.
Intenția legiuitorului nu a fost să creeze un cadru de formalism excesiv ci să protejeze salariatul de eventualele măsuri unilaterale ale angajatorului pe care acesta nu are cum să le cunoască dacă nu îi sunt comunicate și am fi astfel în prezența unui dezechilibru de forțe, întrucât angajatul nu are posibilitatea de a-și formula apărările.
Instanța de fond a considerat că, nu poate fi apreciată ca fiind legală procedura cercetării disciplinare, atâta timp cât cercetarea disciplinară s- efectuat la data de 31.10.2008, dată la care reclamantul se afla în concediu medical.
Astfel, instanța reține că reclamantul a fost sancționat disciplinar, deoarece a absentat nemotivat de la serviciu, începând cu data de 15.10.2008, astfel că au fost încălcate prev.art.16 al.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art.79 al.34 din regulamentul intern.
Din actele dosarului rezultă că, reclamantul a beneficiat de concediu medical în perioada 20.10.2008 - 31.10.2008, așa încât Procesul verbal nr.82/31.10.2008 încheiat ca urmare cercetării disciplinare este lovit de nulitate absolută.
În mod corect instanța de fond reținut că, sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.267 al.1 din Codul Muncii, care prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile iar în art.60 Codul muncii,este prevăzută interdicția concedierii pe durata incapacității temporare de muncă și nicidecum data la care s- emis actul de concediere.
Pârâta l-a convocat pe reclamant în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, cu scrisoarea recomandată și confirmarea de primire din data de 29.10.2008.
Confirmarea de primire nu a fost semnată de către reclamant, ci de fratele acestuia, cum rezultă din mențiunile efectuate pe această confirmare, astfel că reclamantul nu a avut cunoștință despre data la care urma să aibă loc cercetarea disciplinară prealabilă.
Din biletul de ieșire din spital, precum și din certificatul de concediu medical seria - nr.-, rezultă că la data la care i-a fost comunicată reclamantului adresa pentru convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă, acesta se afla internat în spital.
Din moment ce perioada concediului medical viza și data la care s- făcut convocarea și data cercetării disciplinare,măsura desfacerii disciplinare contractului de muncă este nelegală fiind dată cu încălcarea art.60 alin.(1) lit.a Codul Muncii.
Critica recurentei referitoare la împrejurarea că societatea avut motive întemeiate să nu ia în considerare certificatul medical al reclamantului nu va fi primită.
Conform art. 88 din nr.60/2006, constituie refuzuri justificate la plata indemnizațiilor următoarele situații: a) nu se face dovada calității de asigurat pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate; b) neîndeplinirea stagiului complet de cotizare, cu excepțiile prevăzute de lege; c) necompletarea tuturor rubricilor din certificatul de concediu medical de către medicul care a eliberat/vizat respectivul certificat; d) neprezentarea certificatului de concediu medical în termenele prevăzute de lege; e) acordarea retroactivă a certificatelor de concediu medical în afara situațiilor prevăzute de lege; f) certificate de concediu medical ce depășesc duratele maxime prevăzute de prezentele norme; g) amânarea plății ca urmare a sesizării comisiilor care efectuează controlul, de către angajatorul care constată eliberări nejustificate de certificate de concedii medicale; h) alte situații similare temeinic fundamentate. În art. 4 din nr.233/2006 se prevede că, edicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completate. Necompletarea rubricilor conform instrucțiunilor prezentului ordin și/sau completarea eronată a acestora atrag neplata indemnizației de asigurări sociale de sănătate.
Or, toate situațiile menționate în textele enunțate anterior, fac referire la neplata indemnizației de asigurări sociale, nicidecum nu se poate considera că acest certificat nu există, mai mult atâta timp cât acesta nu fost contestat sau defăimat ca fals, face dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară.
Chiar dacă reclamantul nu a depus certificatul medical la sediul unității, aceasta a anunțat șeful de schimb căruia i-a adus la cunoștință faptul că are probleme de sănătate,conform probelor testimoniale administrate în cauză.
Prin urmare, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la neanalizarea stării de fapt și la aplicarea greșită legii, nefiind incidente în cauză motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9.pr.civ, motiv pentru care în baza art.312 alin.(1) pr.civ,va respinge ca nefundat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive
În numele legii
(continuarea minutei deciziei civile nr. 91/2010)
*****
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr. 815/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. CF, 4 ex IM 18.02.1010
Jud.fond- M,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
A I, P-ța -, nr.1
Dosar nr- A I, 18.02.2010
CĂTRE,
"" SA
Jud.
Se adeverește prin prezenta că numitul, domiciliat în comuna, Sat, nr. 49, jud. H, posesor al seria - nr. -, angajat la "" SA D, în calitate de reclamant intimat în dosarul nr- s-a prezentat la Curtea de APEL ALBA IULIA la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2010, când pricina a fost soluționată, punând concluzii în acest dosar.
S-a eliberat prezenta spre a-i servi drept motivare pentru lipsa de la serviciu în data de 21.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
| ← Conflict de muncă. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 959/2009. Curtea de... → |
|---|
