Contestație decizie de concediere. Decizia 9259/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9259
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - - împotriva sentinței civile nr. 1514 din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta intimată - - și intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta intimată, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, depunând și note scrise, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, fără cheltuieli de judecată, conform art. 304 pct. 9.pr.Civ. hotărârea instanței de fond, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimatul contestator, solicită respingerea recursului conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1514 din 17martie 2008 Tribunalul Dolj, a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata -.
S-a anulat decizia nr.508//614/05.07.2007 emisă de intimată și repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei.
A fost obligată intimata către contestator la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
S-a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin contractul individual de muncă încheiat la data de 26.02.2003, contestatorul a fost angajat la Post, la unitatea Post Agenția C, în funcția de, coordonator". Ulterior, prin acte adiționale la acest contract individual de muncă au intervenit modificări privind locul și felul muncii, precum și salariul contestatorului. Ultimele modificări s-au realizat la data de 08.12.2005 ( fila 10), când s-a modificat locul muncii, de la Agenția C, la Punctul de lucru și felul muncii, începând cu data de 01.12.2005 contestatorul ocupând funcția de, administrator bancar". Prin actul adițional din 02.04.2007 ( fila 11), se modifică felul muncii și, corespunzător, atribuțiile postului, începând cu data de 20.04.2007, contestatorul ocupând funcția de, casier".
Prin hotărârea nr. 20/08.12.2006, Consiliul de Administrație al Post aprobă înființarea Agenției ( art.6). În acest sens, la solicitarea Post, se admite cererea de înregistrare în Registrul Comerțului a Agenției, prin Încheierea dată la data de 04.06.2007 de Tribunalul București.
La data de 26.04.2007 Consiliul de Administrație al Post, prin Hotărârea nr. 6 ( fila 22), a aprobat desființarea Punctului de lucru ( art. 9 din Hotărâre), potrivit propunerii din Memorandumul nr. 50.4/753/17.04.2007 al Direcției Dezvoltare și relocarea activității acestuia la Agenția.
Prin memorandumul nr. 50.8/413/22.05.2007 al Diviziei Resurse Umane ( fila 101) se susține că, Agenția are un număr de 4 posturi de execuție, între care doar unul de casier, relocarea personalului Punctului de lucru putându-se face doar în limita acestor posturi și, ca urmare, se impune desființarea unui post de casier.
În consecință, prin hotărârea nr. 7/ 31.05.2007 a Consiliului de Administrație, în art. 10, s-a aprobat desființarea unor posturi din structura de personal a Post, conform memorandumului nr. 50.8/413/22.05.2007 al Diviziei Resurse Umane.
Ulterior, la data de 06.07.2007, Consiliul de Administrație al Post a aprobat modificarea unor hotărâri anterioare, prin revocarea art. 9 din Hotărârea nr. 6/26.04.2007 și art. 6 din Hotărârea nr. 20/08.12.2006. Ca urmare, părțile sunt repuse în situația anterioară, fiind dispusă transformarea Punctului de lucru în Agenția.
În baza Hotărârilor nr. 6/26.04.2007 și nr. 7/31.05.2007 ale Consiliului de Administrație intimata emite decizia nr. 508/614/05.07.2007, reținând desființarea postului ocupat de contestator și dispune concedierea acestuia la data expirării termenului de preaviz de 20 zile, respectiv de la data de 09.08.2007, conform mențiunilor din carnetul de muncă.
Conform adreselor nr. 508/1128/15.02.2008 și nr. 508/1557/07.03.2008, înaintate de intimată instanței, s-a reținut că la baza alegerii postului ocupat de contestator în vederea desființării, au fost avute în vedere competențele și abilitățile superioare ale celuilalt salariat ce ocupa funcția de casier în cadrul punctului de lucru.
Observând înscrisurile depuse de intimată ce poartă mențiunea, Organigrama Punct de lucru" și, Organigrama Agenție", cu o notă în subsol în sensul că se referă la Punctul de lucru, respectiv Agenția, instanța reține că acestea nu poartă numere și date de înregistrare și nici viza Inspectoratului Teritorial d e Muncă. De asemenea nu cuprind în concret structura organizatorică a punctului de lucru, respectiv al agenției, existând inadvertențe între numărul de compartimentelor funcționale și numărul de posturi.
Decizia de concediere se întemeiază pe dispozițiile art. 65 Codul Muncii, ce reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Conform textului de lege, motivul concedierii nu vizează persoana salariatului, ci postul salariatului ce urmează a fi concediat, singura condiție impusă fiind ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă ( alin. 2).
În speță, conform deciziei de concediere, desființarea locului de muncă s-a produs ca urmare a, închiderii" Punctului de lucru și a desființării, unor posturi" din structura de personal. Niciunul din actele depuse de intimată nu atestă desființarea concretă a, locului de muncă" ocupat de contestator ci se referă, în mod generic, la un post de, casier".
Mai mult, s-a constatat că intimata a procedat, anterior emiterii deciziei, la o selecție a celor doi salariați încadrați pe posturi similare ( contestatorul și numita ), pe criterii de performanță profesională, ceea ce constituie motiv pentru concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului și, contravine astfel dispozițiilor art. 65 Codul Muncii.
Instanța a constatat că, intimata nu a făcut dovada că desființarea stabilită prin hotărârile Consiliului de Administrație a vizat postul deținut de contestator, încălcând astfel prevederile art. 65 alin. 1 Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiată concedierea dispusă prin decizia nr. 508/614/05.07.2007 și, în temeiul art. 78 alin. 1 și 2 Codul Munciia dispus anularea acesteia, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
În ceea ce privește celelalte capete de cerere privind plata daunelor morale și plata compensațiilor bănești ca urmare a refuzului angajatorului de a-l concedia în anul 2005, instanța a respins, pentru următoarele considerente:
Codul Muncii reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului și a salariaților, stabilind atât principiile care o generează, cât și modalitățile concrete de recuperare a daunelor. Astfel, prin art. 269, respectiv art. 270 Codul Munciis -a reglementat răspunderea reciprocă a angajatorului și a salariatului, grevată pe normele și principiile răspunderii civile contractuale, fiind de necontestat voința legiuitorului că această răspundere nu poate fi angajată decât pentru pagube materiale, iar nu și pentru daunele morale. Acestea din urmă pot fi pretinse în condițiile art. 998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
În acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. XL/2007 a admis recursul în interesul legii dispunând că, se impune să se considere că, în temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului, astfel cum este reglementată în art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, pot fi acordate daune morale salariaților numai în ipoteza în care legea le prevede ori au fost inserate în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă anumite clauze referitoare la răspunderea angajatorului și pentru asemenea daune".
Cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata daunelor morale nu este întemeiată, în contractul individual de muncă al acestuia sau în contractul colectiv de muncă aplicabil, nefiind inserată o astfel de clauză.
Conform art. 30 contractul colectiv de muncă aplicabil, în situația concedierilor pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, banca va acorda acestuia o compensație reprezentând o sumă impozabilă pentru aceasta, al cărui cuantum se stabilește în funcție de vechimea în cadrul unității. În acest fel se încearcă, oarecum, atenuarea impactului suferit ca urmare a pierderii locului de muncă, însă refuzul angajatorului de a-l concedia pe salariat, nu îl îndreptățește pe acesta la primirea compensației bănești menționate. Păstrându-și locul de muncă salariatul nu suferă o pierdere care să necesite o compensare bănească.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata -. - B, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost admisă contestația și a fost anulată decizia de concediere, cu repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești.
În motivare, recurenta arată că intimatul contestator și-a dat acordul prin actul adițional nr. 508/7672 la modificarea locului și felului muncii. Se arată că prin decizia consiliului de administrație, s-a aprobat desființarea unor posturi, printre care și cel al intimatului, iar această decizie nu a fost revocată.
Criteriile care au fost avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, trebuie menționate în decizie numai în situația concedierilor colective, contrar susținerilor intimatului contestator.
Se mai arată că intimatul contestator a beneficiat de compensațiile materiale prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de unitatea, reprezentând o sumă echivalentă a 17 salarii de bază lunare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 65 alin.1 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.
Potrivit alin. 2 al art. 65,desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin urmare, această concediere reprezintă încetarea contractului de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat. În acest caz motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia.
Față de reglementarea vechiului cod al muncii ( art. 130 alin. 1 lit.a), textul noului cod al muncii, intrat în vigoare la 01 martie 2003 aduce o serie de schimbări în sensul că nu se mai referă la desființarea unor posturi de natura celui ocupat de salariat, ci la desființarea locului de muncă ocupat de salariat. Așadar, nu se mai pune problema unei selecții a salariaților după criterii de performanță în urma desființării posturilor, ci, direct, desființarea vizează posturile salariaților ce vor fi concediați. O astfel de concediere nu presupune culpa salariatului în nici un mod, cauza sa nu ține de persoana cestora, ci este independentă de ea.
În cauza de față, conform adreselor 508/1128/15 februarie 2008 și 508/1557/7 martie 2008, rezultă că la baza alegerii postului ocupat de contestator în vederea desființării, au fost avute în vedere competențele și abilitățile superioare ale celuilalt salariat ce ocupa funcția de casier în cadrul punctului de lucru. Acest fapt este recunoscut și de recurentă în motivele de recurs.
O astfel de situație este contrară condițiilor impuse de art. 65 alin. 1 Codul Muncii, expuse mai sus, din care rezultă că nu se poate pune problema unei selecții a salariaților în cazul unei astfel de concedieri.
De altfel, nu este dovedită nici desființarea postului din organigrama unității, în lipsa structurii organizatorice acestui punct de lucru, organigrama nepurtând număr, dată de înregistrare ori viza inspectoratului Teritorial d e muncă.
Criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate.
Nu are relevanță faptul că intimatul contestator și-ar fi dat consimțământul pentru schimbarea felului și locului muncii, în condițiile în care nu s-a schimbat locul și felul muncii, ci i- încetat definitiv raportul de muncă cu unitatea angajatoare din concediere.
De asemenea, este neîntemeiată și critica ce vizează selecția de personal, din motivele expuse mai sus.
Faptul că a beneficiat de plata unor compensanții bănești ca urmare a concedierii, nu reprezintă o pentru salariat de a exercita căile legale de atac împotriva deciziei de concediere. Unitatea are la dispoziție modalități legale de recuperare a acestor sume de bani, în situația în care se constată nelegală concedierea prin hotărârea irevocabilă. De altfel, unitatea chiar în cadrul acestui proces avea posibilitatea formulării unei cereri reconvenționale având ca obiect restituirea acestor sume de bani în ipoteza anulării deciziei de concediere, ceea ce nu a făcut.
Față de aceste considerente, și de prevederile art. 312.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata - - împotriva sentinței civile nr. 1514 din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex. /21.11.2008.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 7811/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 10103/2008. Curtea... → |
|---|
