Contestație decizie de concediere. Decizia 972/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 972
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurentul împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12 VI 2009 Tribunalului Iași intimată fiind SC LEASING ROMANIA ). LEASING
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent și consilier jr. pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare.
Avocat depune la dosar chitanțele reprezentând onorariul de avocat de la fond, tăiate la momentul judecății cauzei. Plata onorariului de avocat s-a făcut la 5 03 2009 și 14 04 2009.
Consilier jr. precizează că dat fiind faptul că este prima oară când aceste chitanțe se depun la dosar să se pună în vedere apărătoarei recurentului să -i înmâneze și o copie de pe acestea pentru a le prezenta conducerii.
Instanța respinge cererea, chitanțele depuse nu sunt înscrisuri conform codului d e procedură civilă.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat precizează că din lecturarea întâmpinării a observat că intimata face discuții cu privire la împuternicirea avocațială. Legea 51/1995 precizează că menționarea numelui în cuprinsul delegației complinește lipsa semnăturii.
Consilier jr. precizează că din înscrisul de la fila 5 dosar recurs rezultă că apărătoarea recurentului a fost împuternicită de acesta să -l reprezinte doar pentru cheltuieli de judecată nu și pentru daunele morale.
Avocat arată că a fost împuternicită de client să-l reprezinte pentru ambele capete ale cererii în baza contractului de asistență juridică. Cu privire la recurs declarat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicită admiterea acestuia având în vedere chitanțele depuse la dosar.
În ce privește acordarea daunelor morale, solicită admiterea cererii care este întemeiată și dovedită. Din șapte posturi de directori intimata a desființat numai postul de la Apoi,faptul că s-au făcut tot felul de demersuri la organele care au emis certificate medicale denotă faptul că au avut o problemă personală cu contestatorul. Atitudinea sa de a ține cu clienții băncii, că nu a majorat dobânzile, că nu a schimbat contractul de leasing, nu a convenit conducerii societății.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Consilier jr., referitor la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, recurentul își invocă propria turpitudine. Având în vedere că ne aflăm în faza de recurs și este prima dată când s-au depus aceste chitanțe, solicită să se aibă în vedere dispozițiile art. 276 Cpc. Nu ne aflăm în situația în care recurentul a căzut în pretenții. Reclamantul, din cinci capete de cerere a câștigat doar unul.
În ce privește acordarea daunelor morale, recurentul a făcut afirmații eronate. S-au depus înscrisuri care demonstrează cauzele economice care au dus la desființarea postului de la Nu reiese din înscrisuri că au fost aspecte care au ținut de persoana salariatului. Adresa emisă către Autoritatea de control a concediilor medicale s-a făcut având în vedere că timp de doi ani recurentul nu s-a îmbolnăvit nici o dată, dar când a aflat de existența deciziei s-a îmbolnăvit.Este dreptul conducerii societății să verifice concediile medicale. că a fost bolnav dar în același timp și-a căutat și loc de muncă. Această cerere este o chestiune de orgoliu.
În consecință solicită respingerea recursului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1152 din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata " LEASING ROMÂNIA ). LEASING " și a anulat decizia de concediere nr. 25/10.02.2009 emisă de intimată.
A fost obligată intimata la reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii.
S-a respins cererea privind obligarea intimatei la plata concediului de odihnă neefectuat de către contestator în anii 2007 și 2008, ca fiind prematur formulată.
S-au respins și cererile privind obligarea intimatei la plata daunelor morale precum și cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată contestatorul a chemat în judecată pe intimata " LEASING ROMÂNIA ). LEASING " solicitând să fie anulată decizia de concediere nr. 25/10.02.2009, emisă de intimată; să se dispună reintegrarea sa în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuat în 2007 și 2008, obligarea intimatei la plata de daune morale în valoare de 1 lei pentru motivul că desfacerea contractului de muncă a survenit în perioada în care se afla în concediu medical, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că la data de 10.02.2009 fost emisă decizia nr. 25 prin care s- dispus concedierea sa. Având în vedere că începând din data de 09.02.2009 fost internat ambulatoriu și ulterior, după externare, beneficiat de concediu medical pentru recuperare începând cu data de 20.02.2009, consideră că faptul emiterii deciziei arătate mai sus în data de 10.02.2009, deci în perioada în care era în concediu medical, este nelegală raportat la art. 60 alin.(1) lit. din Codul Muncii.
A mai motivat contestatorul că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 80 și art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007 - 2010, în sensul că nu se face dovada respectării ordinii impuse de către dispozițiile art. 81 alin. 1 și alin. 2 în ceea ce privește ordinea restructurărilor și contractelor de muncă individuale afectate în prima instanță. De asemenea, nu se face dovada respectării alin. 4 al aceluiași articol privind consultarea reprezentanților salariaților în legătură cu măsurile de reorganizare luate.
În ceea ce privește daunele morale solicitate,s-a arătat că, deși intimata avea cunoștință despre situația de boală în care era, procedat la desfacerea contractului de muncă, generând situație dificilă atât din punct de vedere material, cât și psihic.
Intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivând că societatea trece printr-o perioadă de recul, astfel încât la data de 20.01.2009, organele cu atribuții de conducere au emis hotărârea cu privire la reorganizarea activității societății.
În baza acestei hotărâri, la data de 10.02.2009, emis decizia de concediere nr. 25 și notificarea nr. 24, ambele privind desființarea postului de director zonal vânzări - divizia construcții și transport.
În baza acestei decizii, contractul individual de muncă al reclamantului urma să înceteze în baza art. 65 Codul Muncii, după expirarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Decizia fost comunicată salariatului la data emiterii, acesta aflându-se la sediul central (B).
Ulterior emiterii deciziei de concediere și luării la cunoștință acesteia (ambele operațiuni fiind îndeplinite la data de 10.02.2009), salariatul le-a adus la cunoștință că este în incapacitate temporară de muncă și, la data de 27.02.2009, transmis o copie scadentă a unui certificat de concediu medical (seria - nr. -, nr. înregistrare 9/4292, acordat pe 25.02.2009). Din acest certificat de concediu medical rezultă că din data de 09.02.2009, reclamantul ar fi fost în incapacitate temporară de muncă cu o zi înainte de emiterea deciziei de concediere până pe data de 19.02.2009, respectiv în perioada 20.02.2009 - 28.02.2009.
A susținut intimata că la data începerii concediului medical - 09.02.2009, reclamantul fost prezent la locul unde își efectua munca ( punctul de lucru din I) iar pe 10.02.2009 acesta s- aflat la sediul central al unității(B).
Față de susținerile reclamantului, în cazul deciziei de concediere care face obiectul prezentului litigiu, nu era aplicabil nici unul din cazurile prevăzute de art. 80-81 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Referindu-se la plata remunerației pentru concediul de odihnă intimata a arătat că aceasta nu formează obiectul unui conflict de muncă, nici vreunei cereri prealabile reclamantului pe care intimata să o fi refuzat, deci această cerere ar fi prematură.
A mai susținut intimata că deși potrivit art. 8 din Codul Muncii, relațiile de muncă se bazează pe buna credință, reclamantul informat-o despre incapacitatea temporară de muncă ulterior emiterii și luării la cunoștință deciziei de concediere, deși la data emiterii acesteia acesta se afla la sediul unității, iar cu zi înainte fost prezent la biroul din
Consideră intimata că reclamantul nu se poate folosi de propria turpitudine ca fapt exonerator de răspundere.
În ceea ce privește argumentul invocat de reclamant potrivit căruia desfacerea contractului de muncă generat pentru acesta o situație dificilă atât din punct de vedere material cât și psihic, societatea a arătat că achitat la zi toate drepturile bănești ale reclamantului.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Pe baza probatoriului administrat instanța a reținut că prin decizia nr. 25/10.02.2009, " LEASING ROMÂNIA ). LEASING " dispus concedierea începând cu data de 11.03.2009 salariatului în baza art. 65 Codul Muncii, urmare desființării postului de director zonal vânzări ocupat de acesta, conform hotărârilor din 20.01.2009, salariatului acordându-i-se preaviz de 20 zile lucrătoare, motivat de faptul că nu există nici un post vacant în cadrul unității.
Instanța a reținut că atâta timp cât din certificatul de concediu medical nr. - rezultă că în perioada 9.02.2009 - 28.02.2009, reclamantul s- aflat în incapacitate temporari de muncă,iar potrivit dispozițiilor art. 60(1) lit. Codul Muncii concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii,cererea privind anularea deciziei este întemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 78(2) Codul Muncii instanța dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii.
Cât privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuat în anii 2007 și 2008, având în vedere faptul că s- dispus reintegrarea acestuia în postul deținut, că angajatorul are obligația, potrivit dispozițiilor art. 141 Codul Muncii, să acorde concediu până la sfârșitul anului următor și nefăcându-se dovada că salariatul solicitat efectuarea concediului de odihnă, instanța a respins această cerere ca prematur formulată.
Și cererea de despăgubiri reprezentând daune morale pentru faptul că ar fi fost concediat în timp ce era în incapacitate temporară de muncă a fost respinsă, instanța reținând că nu s-a dovedit că prin încetarea contractului individual de muncă contestatorului i-au fost atinse valori care să necesite repararea lor prin acordarea de despăgubiri bănești, însuși faptul anulării deciziei de concediere constituind o reparație morală pentru contestator.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Motivele de recurs invocate de recurent vizează neacordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale pretinse.
A susținut recurentul că în mod greșit prima instanță nu i-a acordat cheltuielile de judecată motivând că acestea nu ar fi fost dovedite deși chitanța ce atesta plata onorariului de avocat a fost depusă la dosar imediat după încheierea dezbaterilor,încălcate fiind dispozițiile art.274 cod procedură civilă.
Cât privește capătul de cerere referitor la plata daunelor morale,recurentul susține că în mod greșit instanța l-a respins ca nedovedit.
A susținut recurentul că în mod greșit instanța a apreciat că prin repunerea în situația anterioară și prin plata drepturilor salariale cuvenite i-ar fi fost reparat prejudiciul suferit,instanța ignorând prejudiciul cauzat de îngrijorarea sa produsă de concediere și de încercările sale de a-și găsi un alt loc de muncă adecvat aptitudinilor și calificării sale,aceste daune neputând echivala cu drepturile salariale acordate.
Recursul este parțial fondat și urmează a fi admis în parte,doar în privința capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține în aceste sens că prin chitanțele nr.3 din 5.03.2009, în suma de 500 RON și respectiv nr.17 din 04.04.2009 în sumă de 1000 RON,recurentul face dovada cheltuielilor de judecată efectuate la fond.Ca atare,Curtea,în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 9 cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă nr1152 din 12.06.2009 a Tribunalului Iași,în sensul că va obliga intimata și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON.
Vor fi respinse însă criticile vizând neacordarea daunelor morale,Curtea reținând că recurentul nu a produs nici un fel de dovezi în acest sens,nici la instanța de fond și nici în recurs.
Ca atare legal a respins-o prima instanță ca neîntemeiată, deoarece în speța dedusă judecății nu s-a realizat dovada prejudiciului moral suferit. Prima condiție de acordare a oricărui fel de daune este dovedirea acestora prin orice mijloc de probă, simpla solicitare de acordare a acestor daune neținând loc de dovadă. Instanța poate să presupună că reclamantul a fost supus unei forme de stres prin desfacerea nelegală a contractului de muncă, care i-a produs o suferință psihică, dar acest fapt trebuie dovedit. Sub acest aspect trebuie avute în vedere dispozițiile art.269 din Codul Muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din cupla angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența contractului, a faptei ilicite a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă, culpa.
Cu privire la acordarea daunelor morale solicitate, Curtea apreciază că reclamantul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă pretențiile sale, prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre presupusul prejudiciu și desfacerea contractului de muncă de către unitate, constatând astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art.269 Codul Muncii, corect respingând prima instanță aceste pretenții deduse judecății, respectiv cererea de acordare a daunelor morale.
În consecință,Curtea,în temeiul disp. art.312 cod procedură civilă,va admite recursul în limitele menționate mai sus și va modifica sentința civilă nr1152 din12.06.2009 a Tribunalului Iași obligând intimata în baza disp. art.274 cod procedură civilă.și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la fond contestatorului. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1152 din 12 06 2009, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. G:
Tehnored. /
2 ex./5 XI 2009.
.I -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2011/2009. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
