Contestație decizie de concediere. Decizia 973/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 973
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de
recurenta " ROMÂNIA" I împotriva sentinței civile nr. 1024 din 29 V 2009 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru societatea recurentă și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța interpelează apărătorul recurentei cu privire la Organigrama societății și a statelor de funcțiuni.
Avocat precizează că la dosar sunt depuse aceste înscrisuri, pe organigramă nu sunt enumerați fiecare salariați în parte. Organigrama societății cuprinde departamentele cu cei care conduc. Din statul de funcțiuni rezultă în mod evident fiecare salariat și sunt subliniați cei care au fost disponibilizați.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul în recurs, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Să se constate că decizia de concediere a fost corect datorită situației economice în care este unitatea, datorită stagnării economiei. S-a depus la dosar procesul verbal care atestă reducerea posturilor datorită scăderii comenzilor la piața externă. Decizia de desființarea a locurilor de muncă este și pentru alți salariați, conform Organigramei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.65 din Codul Muncii. Din statul de funcțiuni rezultă numărul de salariați care au fost disponibilizați. În ce privește al doilea capăt de cerere prin care solicită acordarea drepturilor bănești restante și a tichetelor de masă, precizează că din actele depuse la dosar rezultă că i s-au acordat toate drepturile solicitate. Concluzionând solicită admiterea recursului, fără cheltuieli e judecată.
Intimatul solicită respingerea recursului pentru motivele pe care le-a expus în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civile de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamantul chemat în judecată " ROMÂNIA" solicitând: anularea deciziei de concediere nr. 648/6.03.2009; repunerea în situația anterioară emiterii deciziei de concediere; obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și la plata celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze.
În motivarea acțiunii reclamantul precizat că la data de 4.03.2009 i-a fost înmânată comunicarea nr. 602 prin care a fost înștiințat că postul său din cadrul Departamentului de Tratamente fost desființat.
Această susținere nu este însă adevărată întrucât pe acest pot lucrează în prezent alte persoane în cele 3 ture de lucru organizate.
La fel de neadevărată este și susținerea că nu există alte posturi disponibile. Decizia de concediere este nelegală și datorită faptului că nu arată criteriile de stabilire persoanelor ce vor fi disponibilizate.
Reclamantul mai solicitat:
1) plata drepturilor restante pentru concediul de odihnă neefectuat conform art. 141 și art. 145 alin. 1 din Legea 53/2003 și cotei părți din premiul de vacanță convenit;
2) eliberarea tichetelor de masă corespunzătoare perioadei 1.03.2009 - 31.03.2009.
3) plata în totalitate a drepturilor salariale restante pentru luna martie 2009 și celor două salarii nete conform contractului colectiv de muncă.
Intimata "ROMÂNIA" solicitat prin întâmpinare respingerea contestației precizând că postul reclamantului fost efectiv desființat prin decizia organelor de conducere întrucât ca urmare crizei economice a apărut reducere constantă numărului de comenzi, impunându-se restrângerea activității de producție. În unitate nu existat un post corespunzător pregătirii contestatorului iar la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă fost luat în evidență.
Decizia de concediere nu privește concediere colectivă astfel că nu există obligativitatea înserării criteriilor privind stabilirea disponibilizărilor. Societatea s- consultat însă cu reprezentanții sindicatului conform procesului verbal nr. 577/2.03.2009.
Chiar sindicatul susținut că unul din criteriile ce trebuie avute în vedere în cazul reducerilor de personal este cel al inexistenței problemelor disciplinare. Contestatorul este unul dintre salariații care au avut astfel de probleme fiind sancționat pentru diverse abateri cu avertisment. Cât privește celelalte capete de cerere, pretențiile sunt nefondate, drepturile cerute fiind acordate în totalitate.
S-a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și s- depus la dosar documentația aferentă deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.1024 din 29.05.2009 Tribunalul Iași admite în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata " ROMÂNIA"
Anulează decizia nr. 648/06.03.2009 emisă de intimată.
Obligă intimata să- reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata să achite contestatorului despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.04.2009 și până la reintegrarea efectivă.
Respinge cererile formulate de contestator în contradictoriu cu intimata având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de bani reprezentând compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat pe anul 2009, la acordarea tichetelor de masă pentru luna martie 2009, la plata drepturilor salariale pentru luna martie 2009 și a celor două salarii compensatorii, la eliberarea unei adeverințe privind plata contribuțiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
Potrivit deciziei de concediere nr. 648/6.03.2009 societatea intimată dispus încetarea contractului individual de muncă al angajatului prin desființarea locului de muncă operator pregătire sarja - - ca urmare restrângerii activității de producție, în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 și art. 66 din Codul Muncii.
Din probele administrate nu reiese desființarea efectivă a postului contestatorului, aspect care trebuie evidențiat în organigrama societății sau în statul de funcții.
Conform art. 65 alin. 1 din Legea 53/2003 "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă cauză reală și serioasă".
Potrivit practicii și doctrinei judiciare desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții. De asemenea, desființarea locului de muncă are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului acesta fiind obligat să depună toate dovezile în apărarea sa.
În speță, intimata, căreia îi revenea sarcina probei, nu făcut dovada desființării efective postului ocupat de contestator, respectiv nu depus la dosarul cauzei organigrama sau statul de funcții din care să rezulte că acest pot fost efectiv suprimat din structura sa. Decizia nr. 576/2.03.2009 nu atestă decât luarea hotărârii conducerii societății privind desființarea unui număr de 21 de posturi dar nu este urmată și de dovezi concrete în sensul celor mai sus arătate privind punerea ei efectivă în executare.
În consecință, față de cele reținute, instanța constată că decizia de concediere este nelegală, astfel încât a dispus anularea ei cu obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 1.04.2009 și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește celelalte drepturi solicitate de contestator, din actele dosarului reiese că acestea au fost acordate contestatorului.
Pentru perioada de muncă efectuată în anul 2009, contestatorului i s- plătit indemnizația corespunzătoare cât și prima de vacanță aferentă conform precizărilor intimatei de la fila 16 și fluturașului lunii martie 2009 (fila 17).
Compensarea în bani restului de zile neefectuate (19 zile) conformprecizărilorreclamantului de la fila 65 nu se poate acorda în condițiile în care acesta nu fost efectiv în activitate, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Tichetele de masă au fost distribuite contestatorului pentru luna martie 2009 conform înscrisului de la fila 18 dosar, acesta semnând la preluarea lor.
Plata drepturilor salariale pentru luna martir 2009 și celor două salarii compensatorii rezultă din fluturașul aferent lunii martie 2009 (fila 17) iar adeverințele privind plata contribuțiilor legale se află depuse la dosar (filele 25, 27).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " ROMÂNIA", prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că postul reclamantului, de operator pregătire sarja - - fost efectiv desființat, împreună cu alte posturi, prin decizia organelor de conducere, nr.576/02.03.2009, întrucât ca urmare crizei economice a apărut reducere constantă numărului de comenzi. Societatea s- consultat cu reprezentanții sindicatului, fapt atestat de procesul verbal nr. 577/2.03.2009.
Mai motivează recurenta că atât timp cât decizia nr.576/02.03.2009 privind desființarea unui număr de 21 de posturi nu a fost contestată de nimeni, argumentarea instanței că nu s-a făcut dovada punerii efective în executare a acesteia este nefondată.
Intimatul contestator formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Susține intimatul că la data de 15.07.2009 recurenta a dispus reintegrarea sa la același loc de muncă.
Mai susține intimatul că decizia nr.576/02.03.2009 nu a fost contestă de nimeni întrucât nu a fost afișată în integralitate, ci doar pagina ce conținea tabelul nominal cu persoanele ce vor fi disponibilizate. Mai mult aceasta nu conține date referitoare la termenul și instituția la care se poate contesta.
Pentru ca desființarea postului să fie efectivă este necesară înlăturarea acestuia din organigrama sau statul de funcții. Or, fluturașul de salarii pentru luna iunie și luna august 2009, fișa de identificare a factorilor de risc profesional, pentru postul de operator pregătire sarjă TT (completată în data de 16.07.2009) dovedește contrariul și anume, că acest post nu a fost desființat.
În plus, mai susține intimatul că societatea nu se află într-o situație de dificultăți economice, deoarece conform site-ul ROMÂNIA" L societatea a înregistrat un profit net în 2008 în creștere față de 2009.
Mai susține intimatul că recurenta a refuzat să depună documente privind situația economică a societății, privind transformările tehnologice, vizate de către patronatul societății, documente ce să stabilească ce număr de posturi ar trebui desființate și de asemenea oportunitatea desființării unor posturi.
În recurs ambele părți au depus înscrisuri.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate, apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Încetarea contractului individual de muncă (înregistrat la ITM sub nr.-/16.11.2007) al contestatorului operator pregătire sarja - - în cadrul Departamentului de Tratamente s-a dispus de către " ROMÂNIA" L, pe temeiul dispozițiilor art. 65 (1) din Codul Muncii, având ca fundament decizia nr.576 din 02.03.2009.
Codul Muncii, în scopul asigurării stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garanții, menite sa împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condițiilor de încetare a contractului individual de munca. Acesta poate înceta și pentru motive legate de funcționarea în bune condiții a unității, și anume "ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității" astfel cum se prevede în art. 65(1).
În această situație al.(2) al aceluiași articol arată că "Desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă și sa aibă o cauza reală și serioasă".
Curtea notează și dispozițiile art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, dispoziții care prevăd posibilitatea concedierii salariaților pentru "un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției sau a serviciului".
Dacă oportunitatea desființării unor locuri de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, astfel cum rezultă și dinart.4 al Contractului colectiv de muncă la nivel pe unitate pe 2009, efectivitatea, realitatea și seriozitatea desființării locului de muncă intră în competenta instanțelor judecătorești sesizate prin contestația salariatului concediat.
Curtea reține că pentru a fi efectivă desființarea locului de muncă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească în organigrama și statul de funcții al angajatorului.
Verificând organigrama depusă în recurs (filele55 - 62) se constată că Departamentul de Tratamente, unde și-a desfășurat activitatea contestatorul există în structura organizatorică a societății.
Recurenta a depus la dosar și statele de funcții pentru a se determina, la toate nivelele societății care sunt posturile înscrise în anul 2009, înainte și după disponibilizare, și de asemenea la nivelul departamentului în care și-a desfășurat activitatea contestatorul.
Aceasta se impunea deoarece, organigrama înseamnă redarea schematică (grafică) a organizării, subordonării și legăturilor dintre compartimentele din cadrul societății, pe când statul de funcții este acel document în care sunt înscrise toate posturile și funcțiile din cadrul unității și deci și din cadrul departamentului în discuție.
Se constată astfel că, la Departamentul de Tratamente erau în luna martie 36 de posturi ocupate de salariați, iar în luna aprilie 2009, 33 de posturi ocupate, fiind suprimate 3 posturi. Pe nivelul întregii societăți din 380 de salariați în activitate în luna martie au rămas 354 în luna aprilie, deci au avut loc 21 de disponibilizări, așa cum s-a hotărât prin decizia nr.576/02.03.2009.
În această circumstanță, Curtea reține că desființarea postului contestatorului a fost efectivă, seriozitatea și realitatea suprimării acestuia rezultând din faptul neactivării postului după concedierea salariatului.
de salarii pentru lunile iunie,iulie 2009 ori fișa de identificare a factorilor de risc profesional datată 16.07.2009 nu atestă că desființarea postului său nu a avut loc, așa cum susține contestatorul, deoarece acestea au fost întocmite ca efect al punerii în executare al sentinței de reintegrare, în prezent contestate. Chiar însăși reluarea activității a fost impusă de forța executorie a unei hotărâri judecătorești. Or, instanța de recurs este ținută a verifica legalitatea concedierii prin raportare la momentul și împrejurările producerii evenimentului și nu ulterior, ca efect al hotărârii recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea, găsind întemeiat recursul, în baza art.304 ind.1 pr.civ, combinat cu art.312 pr.civ. îl va admite și va modifica în tot sentința tribunalului, în sensul respingerii contestației, cu capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 648/06.03.2009, obligarea intimatei să- reintegreze pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 01.04.2009 și până la reintegrarea efectivă.
Va menține dispoziția privind respingerea cererilor formulate de contestator în contradictoriu cu intimata având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de bani reprezentând compensarea în bani concediului de odihnă neefectuat pe anul 2009, la acordarea tichetelor de masă pentru luna martie 2009, la plata drepturilor salariale pentru luna martie 2009 și a celor două salarii compensatorii, la eliberarea unei adeverințe privind plata contribuțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de " ROMÂNIA", prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.1024 din 29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu " ROMÂNIA"
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi, 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.:
29.10.2009 - 2 ex.
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2299/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1162/2009. Curtea... → |
|---|
