Contestaţie deciziei de concediere. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 2283 din data de 03.10.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 573/118/2014 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de concediere nr. 3/06.01.2014 și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație s-a decis desființarea celor 5 posturi de maistru petrolist din structura ..., dar doar patru maiștri au primit notificări și apoi decizii de concediere, numitul ... fiind salvat de la concediere și mutat în cadrul unei alte secții.
Reclamantul a învederat că motivul invocat de pârâtă, cel al reducerii numărului de personal, nu este unul real, întrucât în locul celor 5 posturi de maistru petrolist au fost înființate tot atâtea posturi de operator, intervenind doar o schimbare a denumirii funcției. Astfel, în fișa postului de operator au fost preluate cele mai multe dintre atribuțiile maistrului, mai puțin atribuțiile de coordonare, ce au revenit șefului de secție. În plus, sarcinile aferente posturilor desființate nu au fost preluate de operatorii rămași în schema de personal, ci de alți operatori ce au ocupat posturile nou create.
Reclamantul a menționat că adevăratul motiv al concedierii sale și a celorlalți maiștri a fost legat de calitatea acestora de reclamanți într-un dosar având ca obiect plata sporului de vechime, dosar finalizat printr-o hotărâre favorabilă și care a dat naștere mai multor procese colective având același obiect. În acest context, se arată că înainte de decizia Consiliului de Administrație din august 2013, a avut loc o videoconferință la care au participat peste 40 de directori ai societății pârâte, în cadrul căreia s-a reproșat conduita necorespunzătoare a salariaților ce câștigaseră sporul de vechime cu angajatorul ....
De asemenea, reclamantul a susținut că desființarea postului ocupat nu a avut o cauză reală și serioasă, ci a fost întemeiată pe motive discriminatorii legate de persoana salariatului, în condițiile în care societatea pârâtă a efectuat angajări și a înființat posturi pe care nu le-a propus celor concediați.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că măsura concedierii reclamantului a fost luată pe fondul desființării postului de maistru petrolist industria chimică din cadrul .... Această decizie a intervenit pentru că activitățile desfășurate prin intermediul acestui loc de muncă au fost restrânse pe fondul necesității de centralizare a coordonării activităților de exploatare și întreținere a instalației, în vederea asigurării unei supravegheri unitare. Astfel, atribuțiile care țineau de coordonarea activității au fost preluate de șeful de secție industrie prelucrătoare, iar atribuțiile privind fluxul tehnologic, supravegherea și manevrarea instalațiilor au revenit operatorilor tratare apă tehnologică.
Pârâta a precizat că la nivelul societății a fost efectuată o reașezare a structurii interne pe considerente de natură funcțională, iar dreptul angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi nu poate fi cenzurat de instanță, actul de judecată urmând a se limita la cercetarea legalității măsurii, din perspectiva caracterului real și serios al cauzei care a determinat desființarea postului.
În cauză au fost administrate următoarele probe: cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de maistru petrolist/industria chimică, desfășurându-și în concret activitatea în cadrul ..., ....
Potrivit organigramei valabile la data de 01.01.2012 și depusă la dosar de către pârâtă, în cadrul secției menționate figurau cinci posturi de maistru instalație tratare ape, concomitent cu alte cinci posturi de operator instalație tratare ape uzate.
Prin Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație al ...., a fost aprobată noua organigramă a societății, valabilă cu începere de la aceeași dată, din cuprinsul căreia au fost suprimate cele 5 posturi de maistru petrolist, figurând în schimb 10 posturi de operator la tratarea apei tehnologice.
Motivul invocat de angajator privind desființarea posturilor de maistru petrolist, printre care și cel ocupat de reclamant, este legat de justificarea tehnico-economică privind intenția de reorganizare a activității de exploatare și întreținere a instalației de epurare ape uzate. Propunerea de restructurare și desființare a postului de maistru petrolist/industrie chimică din ... a fost întemeiată pe necesitatea eliminării suprapunerilor de competențe dintre acest post și cel de operator la tratarea apei tehnologice, respectiv de șef secție industrie prelucrătoare.
Societatea angajatoare a motivat, în cadrul deciziei contestate, că s-a ținut cont de faptul că responsabilitățile de planificare și coordonare derulate de maistrul petrolist erau deja exercitate de către șeful secției industrie prelucrătoare, iar responsabilitățile operaționale ale postului puteau fi exercitate de operatorul la tratarea apei tehnologice, care avea pregătirea necesară pentru îndeplinirea acestor atribuții.
În baza deciziei menționate a Consiliului de Administrație, având justificarea tehnico-economică arătată, societatea pârâtă a notificat intenția de concediere individuală a unui număr de patru salariați angajați pe posturile de maistru petrolist, aceste notificări fiind transmise atât la ITM…, cât și sindicatului reprezentativ din cadrul unității. Ulterior acordării termenului legal de preaviz, au fost emise și deciziile de concediere, care au vizat însă doar trei dintre cei patru maiștri petroliști propuși inițial pentru încetarea raporturilor de muncă, fiind exceptată numita ....
Prin decizia nr. 3/06.01.2014, pârâta a dispus concedierea reclamantului în temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat. În cuprinsul deciziei, a fost invocată Decizia nr. 3/09.08.2013 a Consiliului de Administrație, măsura dispusă fiind justificată din perspectiva reorganizării interne a societății, prin comasarea responsabilităților postului de maistru petrolist/industria chimică cu cele ale posturilor de șef secție industrie prelucrătoare și operator tratare apă tehnologică. Concomitent cu eliminarea suprapunerii de atribuții, s-a indicat prin decizie și obiectivul reducerii costurilor cu personalul existent la nivelul instalației restructurate.
Prin contestația de față, reclamantul a criticat decizia de concediere menționată, apreciind că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 65 Codul muncii, întrucât desființarea postului nu a avut o cauză reală și efectivă, ci a disimulat dorința unității de a-l îndepărta din societate pentru motive legate de persoana sa.
Conform art. 65 din Codul muncii "; concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.";
Sfera situatiilor in care se poate desfiinta locul de munca al salariatului poate fi definita prin mai multe ipoteze, printre care si reorganizarea activitatii angajatorului.
Condiția de legalitate impusă de alin.2 al aceluiași articol este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În ceea ce privește existența unei cauze reale și serioase care să fi avut drept consecință concedierea salariatului, instanța reține că din interpretarea dispozițiilor art.65 alin.1 Codul Muncii se desprind mai multe condiții care definesc cauza reală și serioasă.
Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existența unei situații care exclude întru totul situația personală a salariatului, respectiv: dificultăți economice, transformări tehnologice, reorganizarea activității. În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existența unui alt motiv.
Revine așadar instanței de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, în funcție de probatoriile administrate de părți, îndeplinirea condițiilor generic impuse de lege.
Cu referire la existența cauzei reale a concedierii, pârâta s-a prevalat de atributul exclusiv al angajatorului de a se organiza potrivit propriilor nevoi, fără ca oportunitatea adoptării unei măsuri organizatorice să poată fi cenzurată de instanța de judecată. Sub acest aspect, trebuie subliniat că angajatorul este într-adevăr singurul îndreptățit să aprecieze în ce măsură reorganizarea activității, inclusiv prin desființarea unuia sau a mai multor locuri de muncă, poate determina creșterea performanțelor în activitate, interesul său legitim fiind prezumat, câtă vreme este dictat de nevoia eficientizării activității.
Cu toate acestea, instanța de judecată are competență să verifice legalitatea măsurii dispuse de unitate, inclusiv în cazul în care aceasta ia forma unei restructurări a activității. Instanța este ținută a analiza dacă reorganizarea activității interne a fost efectivă, menită a realiza însuși scopul declarat de unitate la momentul adoptării unei asemenea măsuri, fără a interveni asupra modalității concrete în care angajatorul a conceput propria politică de personal, în cadrul unei contestații îndreptate împotriva deciziei de concediere.
Mai concret, în cazul de față instanța nu poate cenzura motivele pentru care societatea pârâtă a apreciat că desființarea posturilor de maistru petrolist și repartizarea atribuțiilor specifice acestui post către șeful secției industrie prelucrătoare și operatorii tratare apă tehnologică, corespund nevoilor reale ale societății, acelea de evitare a suprapunerii de atribuții și de reducere a cheltuielilor de personal. În limitele impuse de art. 65 Codul muncii, instanța trebuie să analizeze legătura directă dintre măsura de reorganizare dispusă și realizarea obiectivelor propuse de unitate și care, din punct de vedere formal, constituie o justificare a desființării posturilor.
În caz contrar, s-ar permite angajatorului ca sub pretextul unei restructurări a activității, ce poate fi apreciată în mod exclusiv din perspectiva oportunității, să dispună desființarea unor posturi din motive care țin de persoana salariatului, iar măsura astfel luată să fie exceptată de la controlul instanței de judecată.
Din probele administrate în cauză rezultă că desființarea posturilor de maistru petrolist a fost însoțită de o serie de măsuri dispuse de pârâtă, prin care scopul declarat al eficientizării activității nu a fost atins.
Astfel, desființarea unui post, ca urmare a redistribuirii atribuțiilor specifice către un alt post din structura organizatorică, nu poate fi concepută decât în sensul preluării acestor atribuții de către salariați angajați la acel moment, doar în această modalitate fiind evitate și costurile de personal. Se constată că, deși pârâta a afirmat intenția reducerii acestor costuri, a procedat la desființarea posturilor de maistru petrolist și înființarea concomitentă a aceluiași număr de posturi de operator tratare apă tehnologică.
În plus, înființarea acestor posturi noi nu a primit nici o justificare tehnico-economică, cel mai probabil pentru că aceasta ar fi anulat motivația desființării posturilor de maistru petrolist.
Desființarea unor posturi, însoțită de înființarea concomitentă a aceluiași număr de posturi, care, deși diferite, preiau mare parte dintre atribuțiile posturilor desființate, constituie o împrejurare ce fundamentează concluzia unei false restructurări, implicit a unei cauze nereale a desființării posturilor. În mod evident, unitatea pârâtă avea nevoie de acel număr suplimentar de cinci salariați în cadrul Instalației Ape Uzate, din moment ce atribuțiile preluate de la maiștrii petroliști concediați nu au putut fi exercitate de operatorii existenți deja în schema de personal.
Pe de altă parte, această eventuală nevoie a suplimentării posturilor de operatori, putea fi complinită prin transformarea posturilor de maistru petrolist, corespunzătoare numeric și ocupate de persoane care aveau pregătirea necesară, astfel cum rezultă atât din fișa posturilor respective, cât și din declarațiile martorului audiat la propunerea reclamantului. Astfel, martorul ... a declarat că atribuțiile funcției de operatori chimiști pot fi îndeplinite de maiștrii operatori, precum și faptul că reclamantul a ocupat anterior funcția de operator chimist.
Împrejurările concrete în care a intervenit concedierea reclamantului, fundamentează concluzia instanței în sensul că angajatorul a procedat în fapt la o desființare formală a posturilor de maistru petrolist, iar pentru acoperirea nevoii reale de personal a înființat cinci posturi de operator tratare apă tehnologică, ce au preluat cea mai mare parte a atribuțiilor aferente posturilor desființate.
În consecință, desființarea postului ocupat de reclamant nu a avut o cauză reală și serioasă, întrucât societatea nu a realizat o restructurare efectivă a activității, ci doar a transferat atribuțiile acestui post către un post nou înființat, având însă o altă denumire. În această modalitate, a fost creată o aparență de legalitate în favoarea unei situații care decurgea din hotărârea arbitrară a societății de îndepărtare a reclamantului, pentru motive legate în mod exclusiv de persoana acestuia.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant și necontestate de către pârâtă, privind corespondența electronică transmisă de directorul general al societății, precum și din declarațiile martorului ..., rezultă astfel că la nivelul societății au existat discuții legate de conduita procesuală a unor salariați care formulaseră acțiune pentru plata retroactivă a sporului de vechime, urmărindu-se convingerea acestora spre o eventuală renunțare la acțiune.
Una dintre persoanele cu care s-au purtat aceste discuții, potrivit declarațiilor aceluiași martor, a fost și numita ..., încadrată în funcția de maistru petrolist și vizată inițial de măsura concedierii, dar transferată în cadrul unei alte secții, ulterior renunțării la judecată în acțiunea având ca obiect plata sporului de vechime.
Reclamantul a făcut parte din categoria angajaților care obținuseră o hotărâre judecătorească irevocabilă, în contradictoriu cu un alt angajator și în considerarea căreia se declanșase un nou val de litigii la nivelul ....
Din înscrisurile depuse rezultă că societatea pârâtă a desființat cinci posturi de maistru petrolist, dar a concediat doar trei dintre persoanele care ocupau aceste posturi, salvând de la concediere, în lipsa prezentării unor criterii legale sau contractuale, doar pe acele persoane care nu aveau litigii cu unitatea sau renunțaseră la judecată în cadrul acestor litigii, este evident că pretinsa restructurare a activității a avut ca motiv real îndepărtarea din societate a angajaților care inițiaseră procesele pentru plata sporului de vechime.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că decizia de concediere contestată nu respectă condițiile de legalitate și temeinicie impuse de art. 65 alin.1 Codul muncii.
Raportat la considerentele arătate și în temeiul normelor legale enunțate, instanța va admite acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, urmând a anula decizia de concediere contestată, cu consecința obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior încetării raporturilor de muncă.
Totodată, pârâta va fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite salariatului de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, sume ce urmează a fi indexate, majorate și actualizate cu rata inflației.
Referitor la cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să o respingă întrucât nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr.3/06.01.2014, formulată de reclamantul ...- cu domiciliul în …, în contradictoriu cu pârâtul …- cu sediul în ….
Anulează decizia de concediere nr.3/06.01.2014 emisă de ….
Dispune reintegrarea reclamantului în postul anterior ocupat și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii (07.01.2014) și până la data reintegrării efective, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Constanța.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 03.10.2014.
| ← Anulare act de evaluare profesională.. Jurisprudență... | Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Contracte de... → |
|---|
