Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri); Contracte de muncă; Plăţi
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 967/2015 din data de 26.02.2015
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 967/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N.I. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S.A., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat M. Alpârâta fiind reprezentată de consilier juridic N. D. F.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei a prezentat în original înștiințarea către reclamant privind participarea la concursul organizat de pârâtă în data de 14.07.2014, adresa nr. 9618/04.07.2014 și adresa nr. 2691/20.02.2015.
Față de înscrisurile depuse la dosar apărătoarea reclamantului a arătat că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea observării acestora.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare și acordă cuvântul părților.
Apărătoarea reclamantului, avocat M. A, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei de concediere individuală nr. 724/28.8.2014, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii,obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și actualizate începând cu data de 29.08.2014 și până la reintegrarea efectivă, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat în aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei, consilier juridic N. D. F. a solicitat respingerea contestației pentru motivele inserate în întâmpinare și față de probatoriu administrat în cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 18.09.2014, sub nr., reclamantul N. I. D. a chemat în judecată pârâta S.C. M. S. S.A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere individuală nr. 724/28.8.2014, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii,obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și actualizate începând cu data de 29.08.2014 și până la reintegrarea efectivă, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat în aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamatul a arătat că a fost angajatul societății parate din anul 2002 , deținând funcția de" adjunct sef sector ", conform contractului individual de munca pe perioada nedeterminata , încheiat la data de 15.08.2002, înregistrat la ITM Gorj sub nr. 361/2002.
A menționat reclamantul că prin decizia nr. 724/28.08.2014 din data de 03.09.2014 s-a dispus de pârâtă desfacerea contractului individual de munca începând cu data de 29.08.2014 ,
conform prevederilor art.65-67 din Codul muncii , având in vedere Hotărârea nr.7/10.06.2014 a Consiliului de Administrație al S.C. M. S. S.A. , prin care a fost desființat un post de adjunct I sef sector in cadrul Sectorului de Vest.
A susținut reclamantul că decizia contestata este lovita de nulitate absoluta , întrucât a fost data atât cu nerespectarea cerințelor obligatorii de forma prevăzute de disp. art. 76 din Legea 53/2003 actualizata, cat si cu încălcarea procedurii prevăzute de lege.
Reclamantul a precizat că potrivit art. 76 din Codul muncii prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului se comunica acestuia in scris si trebuie sa cuprindă in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului , lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul 1-a avut la dispoziție pentru a ocupa un loc de munca vacant , in condițiile art. 64 din Codul muncii.
Totodată, menționarea in cuprinsul deciziei de concediere a situației de fapt , in mod explicit si clar este necesara pentru verificarea îndeplinirii cerințelor art. 65 alin.2 din Legea 53/2003, respectiv ca desființarea locului de munca sa fie efectiva si serioasa , fără a disimula realitatea si pentru verificarea seriozității cauzei raportat la situația angajatorului si a angajatului.
A precizat reclamantul că rezultă fără dubiu faptul ca reglementările din Codul muncii cu privire la conținutul deciziei de concediere sunt de stricta interpretare , iar neindicarea motivelor de fapt sau indicarea lor greșită atrage, in toate cazurile, nulitatea absoluta a deciziei de concediere , nefiind posibil ca angajatorul sa le schimbe in proces si nici sa fie stabilite de instanța de judecata.
De asemenea a învederat reclamantul că în lipsa unora din mențiunile obligatorii prevăzute de art. 76 din C. muncii nu poate fi complinită cu probe exterioare deciziei de concediere.
Totodată, reclamantul a precizat că din analiza deciziei contestate se observa in mod clar faptul ca aceasta nu este motivata in fapt, întrucât din cuprinsul deciziei nu se regăsește nici o referire la motivul desființării postului ocupat de mine , neexistând o justificare plauzibila , doar arătându-se ca motivul concedierii îl reprezintă " Hotărârea nr. 7/10.06.2014 a Consiliului de Administrație al S.C. M.S. S.A. " , fara a se releva existenta unor motive întemeiate care au avut drept urmare necesitatea desființării acestui post.
Reclamantul a susținut că din cuprinsul deciziei nu rezulta care din motivele obiective fără legătura cu persoana salariatului la care face referire art. 65 alin.2 din Codul muncii au avut ca efect concedierea mea , situația de fapt trebuind indicata in materialitatea ei , in ce consta ea si nu sub forma unor generalități si afirmații vagi context in care nu este clar ca este vorba de chiar postul pe care le-am ocupat , întrucât aveam dreptul de a cunoaște care sunt acele motive care justifica măsura desfacerii contractului individual de munca.
Tot reclamantul a precizat că deciziei de concediere ii lipsește un element esențial , cel mai important ca si condiție de forma, respectiv aceasta nu cuprinde motivele care determina concedierea , mențiune obligatorie potrivit prevederilor art. 76 alin. 1 lit. a din Codul muncii si a cărei lipsa atrage sancțiunea nulității absolute a concedierii astfel efectuate , întrucât a fost dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege potrivit art. 76 din același act normativ.
Mai mult decât atât, a relatat reclamantul că in cuprinsul deciziei pârâta menționează ca datorita faptului ca niciunul dintre cei doi adjuncți șefi de sector neacceptând ocuparea unui alt post, a decis ca postul rămas disponibil sa fie ocupat in urma evaluării profesionale si a unei probe scrise , încheind in acest sens Regulamentul nr. 9966/07.07.2014, iar in urma analizării documentelor existente 1-a declarat câștigător pe numitul R. C. in postul de adjunct sef sector in cadrul Sectorului de Vest.
A precizat reclamantul ca relatarea situației de fapt este parțial adevărata , întrucât nu a avut cunoștința de faptul ca postul rămas disponibil se va ocupa in urma susținerii unei probe scrise , deși se arata in preambulul deciziei atacate ca prin adresa nr. 9618/04.07.2014 acesta ar fi fost informat despre faptul ca in data de 14.07.2014 , la orele 10 va avea loc proba scrisa pentru departajarea persoanei care va ocupa postul de adjunct sef sector disponibil in cadrul Sectorului de Vest .
A menționat reclamantul că în cuprinsul deciziei se menționează faptul ca pârâta i-a propus ocuparea unui alt loc de munca disponibil in cadrul societății, conform pregătirii profesionale, însă acesta l-ar fi refuzat. A precizat însă că prin adresa nr. 8229/12.06.2014 pârâta i-a oferit un loc de munca disponibil, însa nu conform pregătirii profesionale , întrucât după cum se poate observa din conținutul acestei adrese urma să ocupe funcția de conducător de formație de lucru in Sectorul de Vest, funcție care nu este corespunzătoare meseriei sale de inginer si totodată drepturile salariale erau inferioare celor care i se cuveneau in calitate de adjunct sef sector .
A precizat reclamantul că în acest context era normal sa refuze postul, in condițiile in care nu era in conformitate cu meseria si funcția deținute anterior si mai mult decât atat in situația in care la nivelul Sectorului in care își desfășura activitatea exista un post disponibil (încă de la data de 01.07.2014) pe care putea sa-1 ocupe , întrucât numitei V. E , care era sef secție, i s-a suspendat contractul individual de munca in temeiul art. 52 alin.l litera b din Codul Muncii.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 76,78 si 80 din Legea 53/2003 actualizata si art. 115 din CCM la nivel de unitate pe anul 2014.
Reclamanta a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: cartea de identitate, decizia de concediere nr. 724 din data de 28.08.2014, actul adițional nr. 1681 din 05.05.2014, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2014, act adițional nr. 3280/05.12.2013, fișa postului, adresa nr. 8229/12.06.2014, decizia nr. 462/01.07.2014certificat de concediu medical seria CCMAG nr. 2116273, preaviz nr. 10705/21.04.2014, decizia nr. 538/08.07.2014, decizia nr. 531/08.07.2014, certificat de naștere.
Pârâta SC M. S. SA a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâta că pana la data încetării raporturilor de munca cu aceasta, respectiv 29.08.2014 prin decizia nr. 724 a emisă in temeiul art.65 Codul Muncii, reclamantul a fost angajatul societății in baza contractului individual de munca nr.361/2002.
In baza art. 65 din Codul Muncii, concedierea individuala a salariatului pentru motive ce nu tin de persoana acestuia, reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu salariatul.
A arătat pârâta că potrivit prevederile art. 65 Codul Muncii nu presupun cu necesitate existenta unei situații economice precare a angajatorului, ci privește orice modificare a schemei de personal in scopul eficientizării activității.
De asemenea a susținut pârâta că având in vedere Nota de Fundamentare nr. 7978/06.06.2014, prin Hotărârea nr. 7/10.06.2014 , Consiliului de Administrație , a aprobat noua organigrama si statul de funcții - Organigrama din 10.06.2014 cu consecința desființării unui post de adjunct sef-secție in cadrul Sectorului Vest unde reclamantul îsi desfășura activitatea.
Astfel, din compararea celor doua organigrame , cea anterioara desființării postului si cea ulterioara se observa ca :
- pentru Organigrama din 11.12.2013 a SC M. S. SA in STATUL DE FUNCȚII TESA/OPERATIVI/C.F.L Sectoare de Producție, pentru Sectorul Vest figurau 2 Adjuncți Sef Sector ;
- pentru Organigrama din 10.06.2014 a SC M. S. SA in STATUL DE FUNCȚII TESA/OPERATIVI/C.F.L, - Sectoare de Producție, pentru Sectorul Vest figura 1 post Adjunct Sef Sector , rezultând astfel reducerea efectiva a posturilor de adjunct sef sector deținute de reclamantul N. A. si R. C. din organigrama societății.
A arătata pârâta că potrivit art.40 Codul Muncii prevede ca " Angajatorul are dreptul sa stabilească organizarea si funcționarea unității "(fit.a) iar litera (b) prevede ca " angajatorul are dreptul sa stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat , in condițiile legii", motiv pentru care in temeiul Notei nr. 9361/01.07.2014 a Serviciului Personal S.N.Fp.A, a Regulamentului nr. 9966/08.07.2014 privind desemnarea persoanei care va ocupa postul de adjunct sef-sectie in cadrul Sectorului-Vest, a deciziei nr.550/09.07.2014 a SC M S V SA , prin adresele cu nr.9617/04.07.2014 si 9618 /04.07.2014 , d-nul R. C. si reclamantul N. A. au luat la cunoștința despre organizarea concursului pentru ocuparea postului de adjunct sef-sector in cadrul Sectorului Vest, concurs finalizat cu admiterea pe postul de adjunct sef-sector a domnului R. C. conform procesului-verbal nr. 10277/14.07.2014.
Cu privire la criticile reclamantului in ceea ce privește îngrădirea dreptului de a participa la concursul organizat, raportat la adresa 9618/04.07.2014, a arătat pârâta că reclamantul a refuzat primirea acesteia, ori refuzul primirii nu înseamnă neluarea la cunoștința a conținutului acelui înscris , respectiv adresa prin care acesta a fost informat de organizarea si data concursului.
In drept, pârâta și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art 65 Codului Muncii, art. 205-206 NCPC.
Pârâta a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: organigrama SC M. S. SA din 11.12.2013 , Stat de Functii-Structura Funcționala, Stat de Functii-Sectoare de Producție;nota nr. 7978/06.06.2014;organigrama SC M SSA DIN 10.06.2014 , Stat de Funcții- Structura Funcțional, Stat de Functii-Sectoare de Producție;Hotărârea nr.7/10.06.2014 a Consiliului de Administrație al SC M. S. SA; Nota nr. 9361/01.07.2014 a Serviciului Personal S.N.F.P.A;Regulamentul nr. 9966/08.07.2014 privind desemnarea persoanei care va ocupa postul de adjunct sef sector in cadrul Sectorului Vest;decizia nr. 550/09.07.2014 a SC M. S. SA;adresa nr. 9617/04.07.2014 ,adresa nr. 9618/04.07.2014;proces-verbal nr. 10277/14.07.2014 privind Rezultatul -Desemnare Adjunct Sef Sector-Sectorul de vest, proces -verbal nr. 10276.14.07.2014 ;
-Test Grila pentru candidatul R. C, Extras Contract Colectiv de Munca al SC M. S. SA.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriu administrat și dispozițiile aplicabile prezentei cauze, tribunalul urmează să admită contestația de față cu următoarea motivare:
Reclamantul N. I. D. a fost angajat al pârâtei SC M S. SA în funcția de adjunct șef sector.
Prin decizia nr. 724/28.08.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a desființării postului ocupat de acesta, măsură dispusă în baza Hotărârii nr. 7/10.06.2014 a Consiliului de Administrație.
S-a reținut în cuprinsul deciziei prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 7/10.06.2014 s-a decis desființarea unui post de adjunct șef sector în cadrul Sectorului de Vest. Întrucât niciunul dintre cei doi adjuncți șef de sector nu a acceptat ocuparea unui alt post, pârâta a dispus ca postul disponibil să fie ocupat în urma evaluării activității profesionale și a susținerii unei probe scrise, fiind declarat câștigător domnul R. V..
Reclamantul a contestat această decizie, invocând pe de-o parte caracterul neserios al concedierii, iar pe de altă parte faptul că nu i s-a adus la cunoștință faptul că urma să fie organizat concursul pentru ocuparea postului de adjunct șef sector.
Din contră, pârâta a susținut că desființarea postului ocupat de reclamant a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, fiind determinată de reorganizarea activității. De asemenea, a susținut că reclamantul a refuzat primirea adresei nr. 9618/04.07.2014 prin care i s-a adus la cunoștință susținerea concursului pentru ocuparea postului de adjunct șef sector, însă a refuzat primirea acestei adrese, motiv pentru care i-a fost comunicată prin poștă.
Potrivit art. 65 alin1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În primul rând, instanța constată că desființarea locului de muncă a fost efectivă, în statul de funcții (fila 55 din dosar) figurând un singur post de adjunct șef sector, față de 2 astfel de posturi, câte existau anterior emiterii deciziei de concediere. Desființarea postului a fost aprobată prin art. 1 din Hotărârea nr. 7/10.06.2014 a Consiliului de Administrație, hotărâre prin care s-a aprobat modificarea structurii organizatorice a unități.
În vederea ocupării postului de adjunct șef sector, a fost aprobat regulamentul înregistrat sub nr. 9966/08.07.2014. conform acestui regulament, departajarea candidaților trebuia să aibă în vedere evaluarea activității profesionale, ponderea acestei evaluării fiind de 40% și o probă scrisă, a cărei pondere era de 60%. Au fost emise două adrese, adresele nr. 9617 și nr. 9618 din 4 iulie 2014, prin care cei doi candidați, reclamantul și R.l . erau invitați la data de 14.07.2014 la ora 10,00 la sediul societății din Rovinari, cartier Vârț, … pentru susținerea probei scrise.
Pe comunicarea adresată reclamantului, șeful de sector a consemnat faptul că reclamantul a refuzat să primească adresa.
Instanța a solicitat pârâtei să facă dovada comunicării acestei înștiințări reclamantului, iar la data de 26.02.2015, reprezentantul pârâtei a depus un exemplar al adresei pe care este menționat faptul că se comunică prin poștă. Pârâta nu a depus însă la dosar dovada confirmării de primire și nici măcar dovada înaintării la poștă a acestei adrese.
Potrivit notei interne nr. 1547/21.05.2014 (fila 83 din dosar), distribuirea documentelor în cadrul sectorului de vest se face numai pe bază de semnătură de primire sau de luare la cunoștință de către personalul nominalizat în documente, iar în cazul refuzului de a primi documentele, trebuie întocmit un proces-verbal de motivare a refuzului de minim două persoane cu atribuții de conducere în cadrul sectorului.
Aceste cerințe nu au fost respectate, pârâta consemnând pe adresa nr.9618/04.07.2014 că reclamantul a refuzat să primenească adresa, însă această consemnare este semnată doar de șeful de sector și nu de două persoane cu atribuții de conducere, așa cum impunea nota menționată anterior.
Ori, din moment ce a adoptat norme privind comunicarea documentelor, pârâta era obligată să le respecte. De altfel, chiar pârâta a apreciat că mențiunea șefului de sector nu are valoarea unei comunicări și de aceea a dispus să fie comunicată prin poștă (înscrisul de la fila 118 din dosar). Nu rezultă însă că într-adevăr această comunicare s-a și realizat.
Tribunalul constată astfel că pârâta nu a dovedit faptul că reclamantul a fost înștiințat cu privire la desfășurarea concursului organizat la data de 14 iulie 2014, situație în care concedierea reclamantului în aceste condiții este nelegală.
În consecință, în temeiul art.80 Codul muncii, va fi admisă contestația, va fi anulată decizia de concediere nr. 724/28.08.2014, iar pârâta va fi obligată să-l reintegreze pe reclamant pe postul deținut anterior. Pârâta va fi obligată să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și actualizate începând cu data de 29.08.2014 și până la reintegrarea efectivă, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat în aceeași perioadă.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamantul N. I. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S. S.A .
Anulează decizia de concediere individuală nr. 724/28.8.2014.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și actualizate începând cu data de 29.08.2014 și până la reintegrarea efectivă, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat în aceeași perioadă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2015, la Tribunalul Gorj.
| ← Alte cereri- încălcarea dreptului de acces la muncă | Contestaţie decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă → |
|---|
