Contestație decizie de sancționare. Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1131
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta CIE. International Com împotriva Sentinței Civile nr. 307/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr. 78/2009, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic, precum și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei depune la dosar împuternicirea nr. 203/15.07.2009.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul societății pârâte solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile în sensul menținerii deciziei de concediere ca legală și temeinică. Arată că instanța de fond, în mod eronat, a considerat că art. 267 - 268 Codul muncii nu au fost respectate.
Reclamantul intimat a pus concluzii de respingere a recursului, solicitând menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 307/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr. 78/2009 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC - Internațional Com SRL, și în consecință a dispus anularea deciziei nr. 31/27.11.2008 de încetare a contractului de muncă, emisă de pârâtă și reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă, începând cu data de 27.11.2008.
Prin aceeași hotărâre judecătorească,pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile salariale de care acesta a fost lipsit, indexate și reactualizate.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că,în speță, a avut loc o cercetare disciplinară defectuoasă pentru o faptă ale cărei elemente concrete nu sunt expuse în procesul verbal și nici în decizie, și s-a aplicat o sancțiune a cărei justețe nu poate fi apreciată.
Astfel,atât în cuprinsul deciziei 31/2008, cât și în cuprinsul procesului-verbal 991/2008, lipsesc elemente esențiale privind fapta, aceasta din urmă fiind identificată prin descrierea sa în următorii termeni: "angajatul nu a respectat traseul pe care trebuia să-l parcurgă, traseu impus de administratorul societății (angajatul trebuia să ajungă la destinația B fără să facă alte opriri fără acordul administratorului. Cu toate acestea, domnul s-a abătut 100 km de la drumul stabilit)".
Prima instanță a conchis că lipsesc, din descrierea faptei, cum bine se observă, datele privind cursa, traseul obligatoriu, abaterea de la traseu, context in care învinuirea adusă reclamantului angajat este generică și nu permite acestuia să formuleze nici o apărare iar procedura cercetării disciplinare și emiterea deciziei au încălcat dispozițiile art.267, 268 Codul muncii. Mai mult, nu s-au respectat nici dispozițiile art.266 Codul muncii privind sancțiunea aplicabilă, în funcție de gravitatea faptei și de antecedentele personale și profesionale ale angajatului.
Cât privește apărările formulate de pârâta SC - SRL, conform art.77 Codul muncii, angajatorul nu poate invoca înaintea instanței alte motive de fapt/drept decât cele precizate în decizia de concediere. În consecință, omisiunile Deciziei 31/2008 și ale Procesului verbal 991/27.11.2008 nu pot fi completate de către angajator.
Cu privire la cererea de dezdăunare morală formulată de reclamant, se reține că reclamantul nu a precizat temeiul faptic al cererii sale de dezdăunare morală și nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu de această natură ca urmare a concedierii sale de către pârâtă. De asemenea, nu a propus elemente de apreciere a întinderii prejudiciului moral suferit. În consecință, față de dispozițiile art.998-999 cod civil și art.1169 Cod civil, petitul privind obligarea angajatorului pârât la plata de daune morale nu este întemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta C I Internațional Com, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara in data de 05.05.2009, prin care a solicitat modificarea parțială a sentinței supusă reformării,in sensul menținerii deciziei de concediere atacată de reclamant.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei,Curtea constată că acestea s-au referit in esență la greșita apreciere a probatoriului administrat in fața instanței de fond, in contextul in care,din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către unitate a rezultat că angajatorul a respectat întocmai prevederile art. 267 și 268 din Codul Muncii, prin faptul că i-a trimis salariatului o înștiințare prin care l-a informat despre obiectul data,ora și locul in care se va desfășura cercetarea,că in timpul cercetării disciplinare propriu-zise i s-a dat posibilitatea să se apere și că decizia contestată de reclamant, completată prin Procesul verbal nr. 991/2008,care face parte integrantă din actul constatator al abaterii și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
In fine,invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9/pr.civ. recurenta a reiterat in detaliu împrejurările de fapt expuse in conținutul întâmpinării, care,in opinia sa, au justificat aplicarea sancțiunii disciplinare față de reclamant.
Cererea de recurs a fost însoțită de copiile Sentinței Civile nr- pronunțată de Tribunalul C S și foaia de parcurs completată de reclamant.
Poziția procesuală a reclamantului a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 18-20, prin care acesta a solicitat respingerea recursului,ca neîntemeiat,cu motivarea că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 și art. 304 ind.1 /pr.civ., Curtea constată următoarele:
Într-adevăr,așa cum corect au reținut judecătorii fondului, Decizia de concediere nr. 31/27.11.2008,emisă de pârâta recurentă SC - INTENAȚIONAL COM. SRL, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului,stabilește in sarcina contestatorului săvârșirea unor abateri disciplinare, fără a menționa in conținutul actului in ce constă fapta imputabilă, pârâta făcând referire la Procesul Verbal nr. 991/2008,precum și la prevederile art. 61 lit.a) din Codul Muncii.
Ori, raportând modalitatea in care unitatea recurentă a înțeles să completeze actul constatator supus analizei la prevederile imperative ale art. 268 alin.2,lit. a) și b) din Codul Muncii,Curtea observă că, in mod evident, ea nu se circumscrie exigențelor impuse de textul legal indicat.
Cerința descrierii in actul unilateral al angajatorului a faptei care constituie abatere disciplinară,presupune menționarea detaliată a tuturor aspectelor menite să individualizeze abaterea disciplinară, adică in ce constă, modalitatea in care a fost comisă, in raport cu care să poată fi verificată temeinicia celor reținute in sarcina salariatului, data la care a fost săvârșită,pentru a se vedea dacă termenul legal de prescripție a fost respectat etc. Curtea împărtășește opinia exprimată in mod unanim în literatura și practica de specialitate,potrivit căreia dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 268 alin.2 lit.a) și b) din Codul Muncii referitoare la necesitatea respectării cerințelor obligatorii și de conținut pe care trebuie să le îndeplinească decizia de sancționare urmăresc punerea la adăpost a angajatului de eventualele măsuri abuzive ori nejustificate ale angajatorului. Astfel, descrierea faptei ce a condus la luarea măsurii de sancționare trebuie să fie amănunțită și detaliată, având rolul de a permite o apreciere in concret, circumstanțiată și riguroasă asupra temeiniciei măsurii de sancționare. Ori,in cazul concret al speței de față, nu numai că decizia de sancționare este incompletă,ci descrierea corectă și completă a faptei nu a fost făcută nici măcar in conținutul Procesului verbal nr.991/2008, la care actul face referire.
Totodată, numai precizarea exactă a prevederilor statutului, regulamentului intern, contractului colectiv de muncă încălcate permite realizarea unui control judiciar eficient constând in verificarea dacă intr-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile impuse acestuia. Ori, in cele două înscrisuri mai sus individualizate acestea lipsesc.
În contextul celor mai sus expuse,Curtea reține că in mod corect instanța de fond a apreciat că decizia atacată nu respectă cerințele art. 268 alin.2 lit. a) și b) din Codul Muncii, care statornicesc o nulitate absolută de formă a actului de concediere, cu consecința lipsirii sale de efecte juridice.
În fine,fără a insista asupra celorlalte motive de recurs ale pârâtei,Curtea mai reține că lipsa cerințelor de validitate prevăzute de art. 268 alin.2 lit.a) și b) din Codul Muncii nu pot fi suplinite prin completările aduse de intimată in cursul procesului pe calea întâmpinării și nici de împrejurarea îndeplinirii celorlalte exigențe formale ale procedurii disciplinare, deoarece toate aceste exigențe sunt cumulative.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei,apreciind că in cauza nu sunt incidente motivele de reformare prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CIE. International Com împotriva Sentinței Civile nr. 307/2009 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr. 78/2009.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /17.09. 2009
Tehnored // 2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1567/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1360/2009. Curtea... → |
|---|
