Contestație decizie de sancționare. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 127
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de " " O împotriva sentinței civile nr. 1727 din 5.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
OGLa apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen in recurs și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că recurenta " " O nu a depus la dosar originalul cererii de recurs. Având în vedere insa că s-a solicitat judecata în lipsă iar intimatul nu a formulat intampinare, apreciaza recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 1727 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de în OG contradictoriu cu O, s-a constatat nulitatea deciziei nr. 295 din 18.07.2008 emis de intimată și a fost obligată aceasta să achite contestatorului drepturile bănești reținute în baza deciziei menționate și suma de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este OG salariatul intimatei " " pe postul de șef agenție comercială, conform contractului individual de muncă nr. 885/2007. Prin decizia nr. 295/18.07.2008 s-a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului de bază cu 10% pe două luni, în temeiul disp. art. 264 alin. 1 lit. d Codul muncii. S-a reținut prin această decizie că salariatul nu a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile din fișa postului.
Potrivit disp. art. 268 alin. 2 Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele mențiuni: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul si instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Or, în speță, instanța de fond a constatat că decizia nr. 295/18.07.2008 emisă de intimată nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, fiind lovită de nulitate absolută. Astfel, în cuprinsul deciziei contestate intimata nu a indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În consecință, instanța de fond a constatat nulitatea deciziei nr. 295/18.07.2008 și a obligat intimata să achite contestatorului drepturile bănești reținute în baza acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat recurenta faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că decizia de sancționare cu reducerea salariului de bază cu 10% pe două luni este nulă, întrucât salariatul a avut posibilitatea în cadrul cercetării disciplinare să-și formuleze apărările prin nota explicativă din data de 23 iunie 2008. Prin aceasta, arată recurenta, salariatul a recunoscut neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, neavând relevanță motivele pe care le-a invocat în raport de atribuțiile sale înscrise în fișa postului și în
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul administrat la fond și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și Tribunalul Iași, dispozițiile imperative ale art. 268 (2) Codul muncii prevăd că, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare trebuie cuprinse obligatoriu și motivele pentru care au fost înlăturare apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Ori, din analiza deciziei de sancționare, Curtea reține că recurenta nu a respectat această dispoziție legală. Relevanța acestor apărări ale salariatului,indiferent care ar fi fost acestea, nu o apreciază angajatorul, ci doar instanța de judecată.
Din moment ce în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul a motivat neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, recurenta era obligată să înscrie aceste apărări în conținutul deciziei și,eventual, să le înlăture. În cazul unui litigiuintre cele doua parti doar instanța apreciază dacă motivele invocate de cel sancționat sunt sau nu relevante în raport de atribuțiile din fișa postului și de prevederile din regulamentul de ordine interioară al unității.
De altfel, deși îi revenea sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, parata- recurenta nu a depus nici la fond și nici în recurs intreaga documentatie ce a stat la baza masurii disciplinare, in speta nota explicativă dată de salariatul OG, înscris pe care de altfel se bazează criticile împotriva sentinței tribunalului.
Față de cele reținute, constatând că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile, Curtea, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține hotărârea recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1727/5.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored - 02 ex. - 03.03.2009
Tribunalul Iași:, -.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 123/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 293/2010. Curtea de... → |
|---|
