Contestație decizie de sancționare. Decizia 1422/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1422
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1558 pronunțată la 20 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - . a Ferate SA B, - . a Ferate SA T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, Sucursala Regională CF T - Patrimoniu, Centrul Medical, Centrul Medical Dr., având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent personal, pentru pârâta intimată - . a Ferate SA T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar o cerere de probațiune, note de ședință, o cerere de conexare a prezentei cauze la dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Timiș, o cerere de constatare a falsului deciziei de sancționare, convocărilor și înscrisurilor întocmite de intimați și depuse la dosar.
Tot prin serviciul registratură al instanței, pârâta intimată CFR SA Bad epus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei - . a Ferate SA T depune la dosar întâmpinare, calificată de instanță drept concuzii scrise.
Instanța pune în discuția părților cererile formulate de reclamantul recurent.
Reclamantul recurent solicită conexarea prezentei cauze la dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Timiș.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea cererii de conexare.
Instanța respinge cererea de conexare apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 31 cod procedură civilă, iar în privința celorlalte cereri are în vedere că singura probă admisibilă în recurs este proba cu înscrisuri.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, arătând că intimații i-au încălcat drepturile ocrotite de dreptul muncii, reglementările de disciplină a muncii și că o nu răspundeau la solicitările lui; că datorită plângerilor îndreptate împotriva societății au urmat o serie de decizii și acte pentru eliminarea sa. Instanța a hotărât doar anularea actelor, nu și pedepsirea intimaților; că există drepturi reglementate prin Constitție, munca forțată și obligatorie este interzisă prin legile statului; că intimații i-au desfăcut a doua oară contractul de muncă prin fals și uz de fals; că soluția instanței este o eroare judiciară, fiind încălcat art. 287 Codul Muncii.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara la 3 noiembrie 2006 sub nr. 9403/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - . a Ferate SA B, - . a Ferate SA T, Centrul Medical, Inspectoratul Teritorial d e Muncă T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să anuleze deciziile de sancționare cu motivarea că este prejudiciat și discriminat la locul de muncă și din partea conducerii, din partea sindicatului și a altor colegi; că s-a lovit de corupția din instituții abilitate de control care au rolul de combatere a abuzurilor, traficului de influență, falsului, discriminării la locul de muncă și de protejare a angajaților.
decizia de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 11.274 pronunțată la 29 noiembrie 2006, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș unde a fost înregistrată sub nr-.
La 22 martie 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să conteste decizia de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006 emisă de - . a Ferate SA
Arată că prin decizia contestată a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe 3 luni pe motiv că în ziua de 7 septembrie 2006, în jurul orei 12,30 fost găsit dormind în timpul programului, la locul de muncă atelierul electric.
Arata ca in ziua respectivă s-a simțit rău și a cerut bilet de voie, însă nu i-a fost acordat; că el a leșinat din cauza durerilor de cap și de stomac și că atunci când și-a revenit din leșin a fost acuzat că doarme la locul de muncă.
Mai arată că pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție acuzele care i se aduc; că la cercetarea disciplinară a fost batjocorit.
Solicită anularea deciziei, obligarea pârâtei la restituirea banilor reținuți în baza deciziei, la plata de daune morale și materiale, cu cheltuieli de judecată.
La 24 aprilie 2007, reclamantul și-a extins acțiunea solicitând citarea în cauză în calitate de pârâți și a Cabinetului Medical Dr. și Sucursala Regionala CF T - Patrimoniu.
Prin sentința civilă nr. 1159 pronunțată la 24 mai 2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, Centrul Medical de Medicină a, Cabinet Medical Dr., Sucursala Regională CF T,respingând acțiunea îndreptată împotriva acestor pârâți; a admis în parte contestația precizată formulată de reclamant împotriva pârâților - . a Ferate SA B și - . SA T, a anulat decizia de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006 emisă de pârâta - . a Ferate SA B pe baza admiterii excepției nulității absolute, a obligat pârâții să restituie reclamantului sumele de bani reținute în temeiul deciziei de sancționare, a respins pretențiile reclamantului de acordare a daunelor materiale și financiare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută pentru nesocotirea dispozițiilor art. 268 alin. 2 litera c Codul Muncii, în decizie nefiind menționate motivele pentru care au fost respinse apărările formulate în timpul cercetării disciplinare.
Pretenția de daune morale a fost respinsă cu motivarea că acestea nu pot fi pretinse decât în cadrul unei răspunderi civile delictuale, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin decizia civilă nr. 676 pronunțată la 5 septembrie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, instanța a admis recursul declarat de către pârâta - . a Ferate SA B, a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, cu ocazia desfășurării cercetării administrative prealabile aplicării sancțiunii disciplinare, a fost ascultat angajatul, iar răspunsul dat întrebărilor adresate a fost consemnat în scris și că în privința abaterii reținute în sarcina sa, legată de faptul că a fost surprins dormind în timpul programului, reclamantul a susținut că "nu este o crimă atunci când cineva este surprins dormind", situație în care se consideră că angajatorul nu poate înlătura motivat o serie de apărări care de fapt nici nu au fost formulate.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-.
La 3 decembrie 2007, pârâta - . a Ferate SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate.
In motivare arată că prin decizia contestată, reclamantul a fost sancționat pentru că a fost surprins dormind la locul de muncă în timpul programului de lucru, în acea perioadă de timp reclamantul având de îndeplinit sarcini clare de serviciu, respectiv efectuarea curățeniei în cadrul atelierului electric.
Din notele de relații luate reclamantului în zilele de 13,18 și 21 septembrie 2006 rezultat clar refuzul reclamantului de a răspunde la întrebările prin care se solicitau lămuriri în legătură cu cele petrecute la 7 septembrie 2006.
Mai arată că din nota de relații date de martori și colegi a reieșit că reclamantul a fost prins dormind în timpul serviciului, precum și dificultatea de a lucra cu acesta prin lipsa de colaborare și insubordonare de care dă dovadă la îndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de către superiori, încălcând atribuțiile prevăzute de art. 20.6 și 20.15 din Regulamentul intern.
La 23 ianuarie 2008, reclamantul a înțeles să conteste și ordinul de serviciu nr. 1/4/11.12.2007 aprobat de director.
Arata ca ordinul este nul de drept deoarece incalca prevederile art. 20 (1), 21 (1) și (2), 23 (1), 24 (1), 25 (1), 26 (1) și (2), 31 (1) și (2), 42 (1) Constituție, art. 2 literele a,f,g, art. 3 alin. 1,2,3,4, art. 4 alin. 1 și 2, art. 6 alin. 1,2 și 3, art. 8 alin. 1 și 2, art. 38, art. 39 alin. 1 lit. a,b,c,d,e,h,i,k,l,m, art. 2 litera e, art. 40 alin. 1 lit. b,c,l,e, h Codul Muncii, art. 1,29,30, 31 din Regulamentul de ordine interioară.
Arata că nu există nici o hotarare judecatoreasca care să-i oblige pe muncitori să lucreze 8 ore de muncă forțată indiferent de situație sau imprejurări, trecându-se peste drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Ulterior a precizat acțiunea și solicită și anularea ordinelor nr. //6/31 ianuarie 2008 și nota de rectificare nr. 1/6/31 ianuarie 2008.
La data de 17 martie 2008, reclamantul a depus la dosar o completare a cererii de chemare în judecată prin care solicită instanței în contradictoriu cu pârâții - . a Ferate SA B și - . a Ferate SA T să anuleze decizia de sancționare nr. 17/26 februarie 2008 emisă de pârâta - a Ferate B, decizie prin care a fost sancționat cu avertisment scris.
Prin sentința civilă nr. 1558 pronunțată la 20 martie 2008, instanța a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, Cabinet Medical dr. de Medicină a, - a Ferate SA T, cabinet Dr., sucursala Regionala CFR T - Patrimoniu, a respins contestația formulată împotriva deciziilor nr. 528/2.10.2006 și 17/26.02.2008 ca neîntemeiate, a respins capătul de cerere prin care reclamantul solicita anularea ordinului de serviciu nr. din 11 decembrie 2007 emis de pârâtă, a respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea deciziilor de sancționare nr. 152/20 martie 2006, 349/12 iunie 2006 și 235/18 aprilie 2007 ca rămase fără obiect, a respins cererea reclamantului privitoare la daunele morale și materiale ca nedovedite.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că raporturile juridice de dreptul muncii au luat ființă între contestator și - a Ferate SA B și nu între contestator și pârâții în privința cărora a constatat lipsa calității procesuale pasive raportat la obiectul litigiului, faptul că a fost supus la rele tratamente, tratament inuman, discriminat, hărțuit, calomniat, neplata primei pentru Sărbători de Paște (fila 93 dosar nr-) invocate de contestator nu se circumscriu raporturilor juridice de dreptul muncii.
In ce privește deciziile de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006 și nr. 17/26 februarie 2008, instanța a reținut că au fost emise în condiții de legalitate, pârâta - a Ferate SA Bad ispus de prerogativa disciplinară consfințită de legiuitor prin a aplica sancțiunile disciplinare contestatorului față de abaterile disciplinare săvârșite în legătură cu munca sa.
A apreciat că angajatorul a respectat prevederile art. 267 pct. 1 și 2 din Codul Muncii și art. 286 Codul Muncii, iar la stabilirea sancțiunilor a avut în vedere și meseria reclamantului de electrician, cât și urmările ce s-ar fi putut produce ca urmare a abaterii disciplinare săvârșite.
Ordinul de serviciu nr. 1/4/11 decembrie 2007 fost apreciat ca legal, deoarece angajatorul are dreptul în conformitate cu art. 40 (1) literele a,b,c Codul Muncii să ia măsuri în ce privește stabilirea organizării și funcționării unității; să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariați; săs tabilească atribuțiunile corespunzătoare pentru salariați, în condițiile legii și că acestui drept al angajatorului îi corespunde obligația salariatului de a respecta disciplina muncii.
A apreciat că deciziile nr. 152/20 martie 2006, 349/12 iunie 2006 și 235/18 aprilie 2007 formează obiectul altor dosare aflate pe rolul instanței judecătorești.
A mai reținut că reclamantul nu a facut dovada în ce constau daunele morale și în ce măsură angajatorul, din culpa acestuia, i-a știrbit onoarea, prestigiul la locul de muncă și în societate.
In privința cheltuielilor de judecată a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arata ca decizia de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006 este lovita de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 267 alin. 2 Codul Muncii, în condițiile în care în convocările emise de pârâtă nu se regăsește fapta și data care fac obiectul deciziei de sancționare; că au fost încălcate și dispozițiile art. 263 alin. 3 și 4 Codul Muncii coroborat cu art. 21,24 Constituție coroborat cu art. 6 pct. 1, 3 literele a,b din Legea nr. 30/1994.
Mai arata ca pârâții au incalcat cu premeditare dispozițiile art. 265 alin. 2 Codul Muncii, art. 266 Codul Muncii, art. 77 Codul Muncii, art. 4 pct. 1,4,9, art. 5 pct. 6, 17, art. 6 pct. 2,6, art. 20 pct. 4,19,20 din Regulamentul de ordine interioară coroborat cu art. 40 litera a; că declarația numitului G dată cu ocazia cercetării disciplinare sunt mincinoase; că instanța nu a analizat abuzul pârâților de a îi acorda bilet de voie.
Mai arată că în ce privește ordinul de serviciu nr. 1//4/11.12.2007 emis de pârâtă, acesta este nelegal în condițiile în care pârâta nu prezintă temeiul legal în baza căruia s-au facut înscrierile din acte și că pârâții au recunoscut nulitatea actului în condițiile în care munca forțată este interzisă; că acest ordin contravine unor situații în care se poate afla salariatul: deces în familie, cununie, naștere copil, obosește, i se face rău, îmbolnăvirea unui membru al familiei; că prin acest act și cele aferente lui se fac abuzuri, șantaj, amenințare, privare de libertate doar pentru motivul că pârâții refuză în mod netemeinic și nelegal să acorde bilet de voie; că libertatea implică libertatea persoanei de a-și exercita sau nu dreptul la muncă, de a hotărâ unde, pentru cine și cât să muncească.
Mai arata ca instanța nu trebuia să respingă contestațiile împotriva deciziilor de sancționare nr. 152/20 martie 2006; nr. 349/12 iunie 2006 și 325/18 aprilie 2007 ca rămase fără obiect, deoarece nu acesta este capătul de cerere asupra căruia trebuia să se pronunțe, ci asupra capetelor de acuzare formulate împotriva pârâților, încălcându-i drepturile prevăzute de art. 20,21,24, 52 din Constituția României coroborat cu art. 69.
Mai arata ca instanța nu a disjuns contestația pronunțand o hotărâre greșită prin soluționarea în același dosar a două acțiuni diferite; că nu i s-a dat termen pentru a spune părerea asupra actelor depuse la dosar de; că instanța nu s-a pronunțat asupra vinovăției pârâților cu privire la subminarea autorității Statului Român, subminării puterii economice a Statului Român, fals și uz de fals, trafic de influență, înșelăciune, ținerea în servitute a angajaților, furt calificat, hărțuire, șicanare, încălcarea dreptului de informare și consultare, încălcarea art. 21,24 din constituție, încălcarea relațiilor de bună credință, fals prin omisiune, abuz în serviciu, nerespectarea atribuțiunilor de serviciu, nerespectarea legilor în vigoare, marginalizarea socială a reclamantului, alungarea lui pe drumuri, încalcarea dreptului la odihnă al reclamantului, neplata salariului în condițiile în care umblă pe drumuri din ordinul lor, lasarea lui fara posibilitate de intretinere, calomnie, discriminare, plata cheltuielilor de judecata, plata zilelor pierdute la servici din cauza litigiului de munca pentru a studia legislația, plata taxelor de timbru, plata tratamentelor medicale.
Mai arata ca instanța nu a dezbătut cererile lui de probațiune, nu a analizat schimbările la ordinul de serviciu //6/31 ianuarie 2008 și nota de rectificare 1/6/31 ianuarie 2008; că numitul nu avea abilitatea de a reprezenta societatea.
Prin întâmpinare, pârâte Regionala CF T arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, reclamantul nefiind angajatul ei.
Prin intampinare, pârâta - a Ferate SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Arata ca in mod corect a respins instanța de fond excepția nulității deciziei de sancționare, reclamantului fiindu-i luate trei note de relații în cuprinsul corora nu a invocat nici un motiv înapărare; că la stabilirea sancțiunii s-au avut în vedere gravitatea abaterii; că în situația în care se simțea rău avea posibilitatea să se prezinte la cabinet medical.
Mai arata ca ordinul de serviciu este emis in conformitate cu art. 40 (1) lit. a,b și c Codul Muncii și că la semnarea contractului individual de muncă, reclamantul a luat cunoștință că are obligația de a respecta disciplina muncii, măsurile de sănătate și securitate muncii în unitate, de a realiza norma de muncă și de a îndeplini atribuțiile ce-i revin conform fișei postului; că instanța a fost legal investită cu soluționarea unui litigiu de muncă, nu a unor fapte din sfera penalului; ca instanța s-a pronunțat asupra ordinului de serviciu, apreciind că este emis cu respectarea dispozițiilor legale; că numitul s-a prezentat in calitate de reprezentant al societății, fiind imputernicit in acest sens.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4,7,8,9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge ciu următoarea motivare:
In mod corect instanța de fond a calificat litigiul ca fiind un litigiu de muncă, deoarece demersul judiciar al reclamantului a fost determinat de nemulțumirile acestuia legate de deciziile de sancționare emise de unitate la adresa sa, precum și de măsurile luate de unitate împotriva sa cu privire la tăierea unor ore când a fost prezent la serviciu și modalitatea de reglementare a învoirilor.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat instanța de fond că doar - a Ferate SA B are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta unitate fiind cea care a luat măsurile de care este nemulțumit reclamantul și cu care s-a legat raportul judric.
Imprejurarea că prin cererile formulate, reclamantul a înțeles să acuze generic pârâții de o serie de infracțiuni nu atrage calitatea procesuală pasivă a acestora, în litigiile de muncă calitate procesuală având doar părțile raportului juridic, respectiv angajatul și angajatorul.
In legătură cu pretinsele infracțiuni, reclamantul avea și are posibilitatea să sesizeze organele de cercetare penală, cu arătarea în concret și a faptele săvârșite de aceste instituții ale statului, instanța de dreptul muncii fiind ținută să analizeze dacă au fost respectate dispozițiile legale în privința raportului de dreptul muncii.
In mod corect a apreciat instanța de fond că deciziile de sancționare nr. 528/2 octombrie 2006 și 17/26 februarie 2008 au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
La emiterea dispoziției nr. 528/2 octombrie 2006 au fost respectate dispozițiile art. 267 alin. 2, 265 alin. 2, 266, 77 Codul Muncii.
In vederea efectuării cercetării disciplinare, reclamantul a fost convocat în scris pentru zilele de 13,18,21 septembrie 2006, indicându-i-se ora, data, locul întrevederii, precum și obiectul pentru care a fost convocat: să dea lămuriri în legătură cu ce s-a întâmplat în ziua de 7 septembrie 2006.
Reclamantul s-a prezentat la convocări, a fost întrebat dacă dorește să fie asistat de un membru al sindicatului și i s-a solicitat să răspundă motivat de ce a fost găsit dormind în data de 7 septembrie 2006, în cadrul atelierului electric, în timpul programului de serviciu.
Reclamantul nu a înțeles să dea nici un fel de lămuriri, apreciind că " nu este o crimă faptul că cineva este găsit dormind".
Săvârșirea abaterii este confirmată de cercetarea disciplinară în cauză.
Reclamantul nu a făcut dovada că la adresa lui a mai fost emisă o dispoziție de sancționare prin care să i se aplice o sancțiune disciplinară pentru aceeași faptă.
reclamantului cu 4 ore pentru ziua de 7 septembrie 2006 nu reprezintă o sancțiune disciplinară, pentru a se putea susține că i s-au aplicat două sancțiuni pentru aceeași faptă.
La individualizarea sancțiunii, unitatea a avut în vedere gravitatea faptei, atitudinea reclamantului, decizia fiind în concordanță cu abaterea săvârșită.
Susținerile reclamantului cu privire la starea sa de sănătate și refuzul unității de a-l învoi sunt susțineri formulate doar în fața instanței, cu ocazia cercetării disciplinare reclamantul neînțelegând să-și formuleze apărări.
Dacă nu se simțea bine, reclamantul avea posibilitatea să absenteze de la serviciu, să se deplaseze la un cabinet medical și apoi să prezinte concediu medical pentru a-și justifica absența, ceea ce nu a făcut
Susținerile reclamntului în legătură cu nulitatea ordinelor de serviciu prin care pârâta a stabilit unele măsuri în ce privește învoirile sunt neîntemeiate.
Prin libertatea de a muncii nu trebuie să se înțeleagă dreptul angajatului de a face ce dorește, de a veni și pleca la serviciu când dorește.
Odată semnat un contract de muncă, partea și-a asumat obligațiile prevăzute în acesta și s-a obligat să le respecte.
Art. 40 alin. 1 literele a, b și c dau dreptul angajatorului să stabilească organizarea și funcționarea unității, atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii, să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, iar la rândul său, salariatul are potrivit art. 39 alin. 2 litera b Codul Muncii, obligația de a respecta disciplina muncii.
trebuie să fie o situație excepțională, stabilirea unor reguli cu privire la aceste invoiri neîngrădind cu nimic libertatea muncii și netransformând munca intr-o muncă forțată.
Pentru probleme personale deosebite cum ar fi deces, cununie, naștere, legiuitorul a reglementat posibilitatea acordării lor și numărul de zile ce pot fi acordate, astfel că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate.
Mai mult, art. 148 Codul Muncii prevede că pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concediu fără plată, posibilitate de care angajații pot uza la nevoie, învoirile având un caracter cu totul excepțional.
Mai mult, la semnarea contractului individual de muncă, reclamantul a cunoscut care este programul de lucru și s-a obligat să-l respecte.
Referirea instanței de fond la deciziile nr. 152/20 martie 2006, 349/12 iunie 2006 și 235/18 aprilie 2007 s-a datorat faptului că reclamantul a depus la dosar și contestațiile formulate împotriva acestora, însă cu privire la acestea în mod corect instanța a constatat că sunt fără obiect în prezenta cauză în condițiile în care ele au făcut obiectul altor dosare aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Instanța a soluționat toate capetele de cerere cu care a fost investită și s-a pronunțat asupra legalității deciziei de sancționare nr. 17/26 februarie 2008, reținând că reclamantul nu a avut o atitudine corespunzătoare în data de 30 ianuarie 2008, fiind antrenat într-o altercație verbală cu numitul G.
A apreciat că la stabilirea sancțiunii, angajatorul a avut în vedere gravitatea abaterii, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, atitudinea generală a reclamantului.
Referindu-se la dreptul unității de a emite dispoziții obligatorii pentru salariați de natură să întărească disciplina muncii, instanța a analizat legalitatea ordinelor de serviciu emise de pârâtă prin care a reglementat modalitatea învoirilor.
La fila 386 dosar nr- al Tribunalului Timiș se află delegația emisă de unitate sub nr. 576/13.03.2008 prin care numitul a fost mandatat să reprezinte societatea în cauză, astfel că prezența acestuia în instanță în numele societății este justificată de acest mandat.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că în cază nu sunt motive de casare, respectiv modificare din cele prevăzute de art. 304 pct. 4,7,8,9 cod procedură civilă, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1558 pronunțată la 20 martie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați - . a Ferate SA B, - . a Ferate SA T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, Sucursala Regională CF T - Patrimoniu, Centrul Medical, Centrul Medical Dr..
Irevocabilă.
Pronunțată În ședință publică, 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător
pentru, aflat în semnează
președintele secției,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.08.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Maria Ana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 959/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 469/2008. Curtea de... → |
|---|
