Contestație decizie de sancționare. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.170/
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata cu sediul în S,-,jud.S împotriva sentinței civile nr.735/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul ,cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:recurenta intimată reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar,lipsă fiind intimatul contestator care a fost reprezentat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei intimate depune la dosar împuternicire înregistrată la nr.1758/14.03.2008.
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar împuternicire avocațială înregistrată la nr.31/17.03.2008.
Întrebați fiind,reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și în rejudecare respingerea acțiunii formulată de contestator.
Curtea, pune în discuție reprezentanților părților modul de descriere faptei reținute în sarcina contestatorului prin decizia emisă de societatea intimată, aceasta menționând doar o încadrare cu caracter general,respectiv,instrumentarea necorespunzătoare a dosarului de daună, solicitându-i reprezentantului recurentei intimate să-și spună punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că inspectorul de daună se deplasează la fața locului pentru fotografia cele constatate,ori contestatorul a depus trei note de constatare tehnică de la trei societăți Auto în care se menționează faptul că cele două piese avariate ale autoturismului nu puteau fi reparate, învederând că două dintre notele de constare tehnică au fost eliberate înainte de a fi deschis dosarul de daună, acesta fiind deschis la data de 03.05.2007, notele de constatare fiind întocmite la data de 02.05.2007 - data accidentului.
Consideră că decizia de sancționare este legal întocmită.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului ca nefondat,apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr.2133/91/6.02.2008 la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimata S,anularea deciziei nr.27108 din 26.06.2006 emisă de intimată prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună.
A solicitat anularea acestei decizii și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 3.000 lei reprezentând prejudiciul de ordin moral adus prin emiterea acestei decizii de care a luat cunoștință întreg personalul.
În motivarea contestației reclamantul a arătat că are funcția de inspector de daune la sucursala Focșani a pârâtei, că a fost sancționat pentru instrumentarea necorespunzătoare a unui dosar de daune reținându-se că nu se impunea înlocuirea portierei spate stânga și spoilerului la autoturismul avariat, faptă care însă nu există. Din punct de vedere tehnic aceste piese trebuiau înlocuite situație ce rezultă și din expertiza. Spoilerul este din plastic și nu poate fi vopsit.
S-a mai arătat că, chiar dacă fapta ar exista, sancțiunea nu a fost corect individualizată.
Decizia este nulă și pentru că nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere și nici cercetarea disciplinară nu a fost efectuată potrivit art.267 codul muncii.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția tardivității contestației, iar pe fondul cauzei a arătat că decizia conține descrierea faptei, că cercetarea disciplinară s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art.267 codul muncii care nu exclud
posibilitatea transmiterii notei explicative prin fax, prin această modalitate nu s-a încălcat dreptul reclamantului de a-și formula și susține toate apărările.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că potrivit sarcinilor de serviciu reclamantul răspunde de corecta întocmire a dosarului de daune și avizarea plăților care se încadrează în condițiile de asigurare și anume a acelora a căror reparație sau folosire chiar reparate nu mai este posibilă tehnic sau dacă costul reparației depășește valoarea de nou a piesei. În speță, cele două piese nu aveau un grad de avariere care să permită reparația.
A solicitat și respingerea capătului de cerere privind daunele morale deoarece nu există prejudiciu moral.
Prin sentința civilă nr.735/20.12.2007 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată excepția tardivității.
A admis în parte contestația deciziei de sancționare formulată de contestatorul ,împotriva intimatei SC SA
A anulat decizia nr.27108 din 26 iunie 2007 emisă de SC SA
A respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A obligat pe intimata SC SA S la 250 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Urmează a respinge ca neîntemeiată excepția tardivității contestației întrucât decizia de sancționare a fost comunicată contestatorului la 26.06.2007, iar contestația a fost formulată la 25.07.2007, dată înscrisă pe plicul prin care a fost trimisă contestația la instanță (fila 10 dosar.) Prin urmare contestația a fost formulată în termenul legal de 30 zile de la comunicare.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.27108/26.06.2007 reclamantul a fost sancționat de pârâtă în temeiul art.264 al.1 lit.d codul muncii reținându-se că în calitatea de inspector daune încadrat la sucursala pârâtei din Focșani a instrumentat necorespunzător dosarul de daune AV 0016 VN 7 faptă ce constituie încălcarea prevederilor sarcinilor de serviciu precum și a IM 29 art.II 2 și pentru care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de o lună.
Deși la pct.1 din decizie,descrierea în fapt" nu este descrisă fapta în concret consemnându-se doar instrumentarea necorespunzătoare a dosarului de daune" din cuprinsul deciziei luată în întregul ei rezultă că fapta imputabilă reclamantului este reținerea de către acesta ca trebuind a fi înlocuite ușa spate stânga și spoilerul spate la autoturismul avariat când în realitate acestea trebuiau înlocuite soluție care avantajau societatea și nu clientul.
Prin urmare în decizia de sancționare este descrisă fapta ce constituie abatere încât susținerea reclamantului în sensul că decizia ar fi nulă pentru acest motiv nu poate fi reținută.
În ce privește cercetarea disciplinară tribunalul a reținut că în speță efectuarea acestei cercetări a fost formală nefiind întrunite toate cerințele art.267 pct.2 și 4 codul muncii.
Astfel, în convocatorul din 31.05.2007 trimis prin fax reclamantului se menționează obiectul cercetării ca fiind încălcarea disciplinară a IM-29 cap.II 2 în dosarul de daune cu nr. VN 7 fără a se menționa în concret fapta ce ar constitui abatere, ori art.267 pct.2 cere, precizarea obiectului" cercetării ceea ce înseamnă descrierea în concret a faptei pentru a da posibilitatea angajatului să formuleze apărări și probele pe care le consideră necesare.
Cercetarea disciplinară a fost formală întrucât la data convocării i s-a transmis prin fax reclamantului de către Sucursala Zonală B prin persoana împuternicită (consilier juridic) un set de întrebări la care reclamantul aflat la sediul din Focșani, a răspuns iar aceste răspunsuri au fost înaintate tot prin fax.
Prin urmare nu a avut loc o întâlnire între Comisia de cercetare disciplinară și reclamant, ori art.267 pct.2 codul muncii menționează, locul întrevederii" ceea ce înseamnă că cercetarea disciplinară presupune o întâlnire între comisie și cel cercetat în cadrul căreia să se respecte disp.art.267 pct.4 codul muncii.
În consecință din acest punct de vedere decizia este nulă în temeiul art.267 pct.1 codul muncii.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul nu a săvârșit fapta ce i se impută și pentru care a fost sancționat.
Astfel, rezultă din cele trei note de constatare tehnică de la fila - 39 și următoarele dosar, note ce emană de la trei societăți Auto diferite și care au fost întocmite la 02.05.2007 în ziua accidentului că cele două piese nu pot fi reparate, ci trebuie înlocuite. Și din raportul de expertiză întocmit la cererea pârâtei de exp. rezultă că portiera trebuia înlocuită și nu reparată.
Dat fiind aceste acte întocmite primele la cererea reclamantului anterior deschiderii dosarului de daune, iar expertiza la cererea pârâtei din 02.06.2007 anterior emiterii deciziei de sancționare, acte din care rezultă situația de fapt expusă, se apreciază că relațiile comunicate pârâtei de Automotor SRL B la 31.10.2007 (fila 33 dosar) în sensul că cele două piese pot fi reparate nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Trebuie menționat și faptul că motivarea pârâtei făcută la pct.4 din decizia de sancționare, prin care s-a înlăturat apărarea reclamantului pe motiv că acesta, ar fi trebuit să propună soluția care să avantajeze societatea și nu clientul" este nelegală întrucât într-un contract de asigurare trebuie să se aibă în vedere drepturile și obligațiile reciproce ale părților stipulate în contract și nu soluția care să avantajeze una sau alta din părți.
Pentru toate aceste motive tribunalul a admis în parte contestația și a anulat decizia de sancționare.
S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale întrucât reclamantul nu dovedit existența prejudiciului moral.
În temeiul art.274 cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata cu sediul în S considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că decizia de concediere este nulă ca urmare a nerespectării disp.art.267 pct.2 din codul muncii.
În al doilea rând, prima instanță în mod greșit a reținut că dreptul la apărare al contestatorului a fost încălcat.
De asemenea, instanța de fond a reținut inexistența faptei pentru care contestatorul a fost cercetat deoarece acesta a depus trei note de constatare tehnică de la trei societăți Auto în care se menționează faptul că cele două piese avariate nu puteau fi reparate, fără a avea în vedere că aceste note au fost întocmite anterior deschiderii dosarului de daună.
În concluzie,a solicitat admiterea recursului,modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Nici unul din argumentele recurentei în sensul că nu a fost încălcat dreptul la apărare al contestatorului nu poate fi reținut.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, potrivit art.267 al.1 din codul muncii,nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În caz contrar, sancțiunea va fi nulitatea absolută a măsurii respective.
Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară, constituie o condiție esențială a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută.
Prevederea legală are caracterul unei măsuri de protecție, în scopul de preveni aplicarea unor sancțiuni disciplinare nejustificate.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea în scris a salariatului de persoană împuternicită de către angajator să realizeze această operațiune, precizându-se data, ora și locul întrevederii (art.267 al.2 din codul muncii ).
În cursul cercetării, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare precum și dreptul de a fi asistat la cererea sa de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este (art.263 al.4).
Pentru a se efectua cercetarea disciplinară, aceasta presupune o întâlnire efectivă între Comisia de cercetare disciplinară și angajat pentru a-i da posibilitatea salariatului să se apere de învinuirea ce i se aduce.
În cazul de față, cercetarea disciplinară a fost formală întrucât la data convocării i s- transmis prin fax intimatului de către recurenta pârâtă, prin persoana împuternicită un set de întrebări la care reclamantul a răspuns, iar răspunsurile acestuia au fost înaintate tot prin fax așa cum corect a reținut și prima instanță.
Prin urmare, nu a avut loc întâlnire între Comisia de cercetare disciplinară și intimat, ori art.267 al.2 codul muncii menționează locul întrevederii ceea ce înseamnă că cercetarea disciplinară presupune o întâlnire efectivă între comisie și cel cercetat pentru a-i da posibilitatea să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa.
Așadar, aprecierea recurentei în sensul că disp.art.267 pct.2 privind locul întrevederii nu presupune o întâlnire efectivă între angajat și comisia de cercetare disciplinară și că este suficientă forma scrisă, nu poate fi reținută de către instanță, textul de lege sus menționat fiind de strictă interpretare.
De asemenea, dreptul la apărare al intimatului a fost încălcat prin aceea că în convocatorul din data de 31.05.2007 nu s-a precizat în concret fapta ce constituie abatere disciplinară, nefiind precizat obiectul cercetării așa cum prevede art.267 pct.2 din codul muncii, astfel încât salariatul să-și facă apărările și să solicite probele pe care le consideră necesare.
În condițiile în care codul muncii prevede anumite condiții ce trebuie respectate în cadrul cercetării disciplinare (conf.art.267 pct.1 codul muncii ) angajatorul nu poate trece peste aceste dispoziții legale și să realizeze cercetarea disciplinară după reguli proprii.
Înainte de a analiza fondul cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției intimatului contestator și implicit a legalității și temeiniciei deciziei de sancționare alocate,instanța are obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit art.268 al.2 din codul muncii.
Textul menționat la litera a) prevede sub sancțiunea nulității absolute, că în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară pentru a putea fi legală.
Privind această mențiune, în decizie trebuie descrisă în mod concret fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.
Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează și anume data la care a fost săvârșită pentru a se putea verifica dacă sancțiunea a fost aplicată în termenul prev.de art.268 al.1 codul muncii, și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să-și poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului.
Concret, în decizia nr.27108/26.06.2007, fapta este menționată astfel, instrumentarea necorespunzătoare a dosarului de daună AV 0016VN7.
Deci, prin decizia de sancționare nu se arată nici o faptă concretă, nu se indică data sau perioada în care s-ar fi săvârșit fapta respectivă, nu se indică în ce constă instrumentarea necorespunzătoare a dosarului de daună AV 0016VN7.
Enumerarea unor generalități nu are nici relevanță față de disp.legale care prevăd strict și imperativ,care sunt elementele obligatorii ale unei decizii.
Trimiterea la notele de constatare tehnică întocmită în ziua accidentului sau la sarcinile de serviciu,nu înlocuiește lipsa descrierii faptei concrete de care s-ar face vinovat contestatorul.
Descrierea faptei cu ocazia formulării întâmpinării nu înlocuiește omisiunea recurentei întrucât fiind vorba de o nulitate absolută,pentru nerespectarea cerințelor de formă ad validitatem,nu poate fi acoperită prin confirmare.
Considerăm că prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social și al instituit prin disp.art.1 alin.3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în disp.art.8 din codul muncii potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prev.de art.268 al.2 codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
În cazul nulității exprese,legea instituie o prezumție juns tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ei doar neobservarea formelor legale.
Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Întrucât prima instanță a respins ca nefondată această excepție și având caracter absolut a fost invocată de către instanța de recurs în baza disp.art.306 al.2 și art.137 al.1 Cod procedură civilă.
Față de această situație este inutilă cercetarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii instanței de fond,întrucât primează verificarea condițiilor de formă și legalitatea deciziei de sancționare.
Și sub acest aspect,decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută contrar susținerilor recurentei,fiind incident motivul de recurs prev.de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente,în baza disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de intimata SC SA
Ca parte căzută în pretenții,în baza disp.art.274 Cod procedură civilă,se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata cu sediul în S,-, jud.S împotriva sentinței civile nr.735/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./15.04.2008
Tehnored. /2 ex./21 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1551/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 203/2008. Curtea de... → |
|---|
