Contestație decizie de sancționare. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.176/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de intimata G ( cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1620/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.03.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr.4002/14.01.2008 la Curtea de APEL GALAȚI -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 02.05.2007, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G SA, anularea deciziei nr. 962/03.04.2007, plata drepturilor salariale, radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă absolut pentru neindicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă încălcate și că este tardiv emisă raportat la art. 268 din codul muncii.
Cu privire la fondul contestației, a precizat că nu îi sunt imputabile faptele reținute în sarcina sa, întrucât a fost imposibilă măsurarea nivelului de cocs și analizarea oxigenului din gazul inert, din cauza cărora s-a produs accidentul din 12.01.2007, din lipsa aparaturii și a unui proces funcțional complex. A mai arătat că nu are nici o culpă în producerea evenimentului, în lipsa unor măsuri de dotare și organizare corespunzătoare a muncii din partea societății, că de-a lungul timpului a dat dovadă de un comportament conștiincios și serios și că nu s-a ținut seama de apărările invocate în cursul cercetării disciplinare.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că salariatul nu a respectat atribuțiile din fișa postului, că deciziile eronate au fost luate cu bună știință în ziua producerii evenimentului, cunoscându-se posibilitatea avarierii instalației.
S-au administrat probele cu înscrisuri și cu interogatoriul, din oficiu, luat contestatorului( pentru că intimata, deși a solicitat această probă, nu a formulat în scris interogatoriul).
La dosar au fost depuse: decizia 936/2007( f 4-5), raport de cercetare( f 16), fișa postului( f 17-18), raport tehnic( f 19-23), decizia 1316/2007(f 24) declarație( f 27-28), regulament( f 33-54), alte înscrisuri( f 79-155).
La termenul din 25.06.2007 au fost respinse excepțiile tardivității și nulității absolute.
Prin sentința civilă nr.1620/29.10.2007 Tribunalul Galația respins excepția nulității absolute a deciziei.
A admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata G SA.
A anulat decizia 962/03.04.2007 emisă de intimată. A dispus restituirea sumelor reținute în baza deciziei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.962/3.04.2007 emisă de intimata SC G SA contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de o lună pentru că a verificat superficial modul în care s-a făcut supravegherea regimului de încărcare și descărcare a cocsului din cuvă, încălcându-și obligațiile stabilite prin fișa postului.
Din fișa postului contestatorului, se rețin ca fiind relevante următoarele responsabilități:urmărește și verifică activitatea de stingere umedă și uscată, obligat să cunoască normele de securitate a muncii și paza securității incendiilor.
S- considerat că fapta sa intră sub incidența disp. art. 9 pct. 9 din regulament, în sensul că șefii( ) răspund pentru desfășurarea activității de producție în deplină securitate și sunt obligați să ia măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță.
Stabilirea împrejurărilor în care s-a produs explozia din 12.01.2007 s-a făcut pe baza raportului tehnic.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei pentru că, etapa cercetării disciplinare prealabile nu a respectat procedura stabilită de angajator prin regulamentul de organizare, în sensul că din comisie face parte obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv, care trebuie să întocmească un referat, iar după terminarea cercetării, raportul se trimite directorului uzinei( art. 38 din regulament), aceasta nu este întemeiată. Mențiunea din regulament este corect citată, însă, în situația respectivă, evenimentul care a determinat începerea unor cercetări a constat într-o explozie la circuitul de gaze, eveniment de o mare gravitate. Pentru a se putea stabili cu obiectivitate cauzele producerii acestei explozii, cercetările au fost făcute de un alt departament din cadrul combinatului. Cu această ocazie, s-a stabilit responsabilitatea producerii accidentului în sarcina mai multor persoane, chiar cu atribuții de conducere în cadrul uzinei. În aceste împrejurări, este evident că cercetarea disciplinară nu se putea face de către conducătorul locului de muncă, fiind o incompatibilitate în exercitarea acestor atribuții.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
în desfășurarea activității de producție în deplină securitate și obligativitatea de a lua măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță nu trebuie absolutizate. Atribuțiile enumerate în fișa postului și reținute în decizia de sancționare sunt adevărate principii, dar aplicarea lor în practică trebuie să fie nuanțată în funcție de specificul locului de muncă al contestatorului, de pârghiile pe care le are la dispoziție pentru a-și îndeplini aceste atribuții.
Astfel, urmarea care a determinat cercetarea faptelor săvârșite de salariați este o explozie ce a avut loc la circuitul de gaze al unui în data de 12.01.2007, o instalație deosebit de complexă, așa cum rezultă și din raportul tehnic întocmit( f 19 -22). Ceea ce s-a reținut în sarcina contestatorului este că a verificat superficial modul în care s-a făcut supravegherea regimului de încărcare și descărcare a cocsului din cuvă. Apărarea contestatorului, cu prilejul cercetării disciplinare și în cuprinsul interogatoriului este pertinentă, parte din ea reținută și în raportul tehnic și de fișa postului: încărcarea cuvei s-a făcut în data de 09.01.2007, ora 18, în afara programului de lucru al contestatorului.
Nu se menționează, în concret, cum s-a făcut verificarea și cum ar fi trebuit să se facă, abaterea reținută având un caracter ambiguu, general, cu atât mai mult cu cât contestatorul a invocat procedee de lucru care se aplică la nivelul uzinei și pe care le-a respectat.
Se discută despre utilaje și procedee complexe, la nivelul uni combinat siderurgic, astfel că instanța apreciază că nu fapta omului( acțiune sau inacțiune) este cea care a determinat sau înlesnit explozia, ci starea tehnică a utilajelor și exploatarea lor excesivă.
În consecință, instanța a reținut că nu i se poate reține, din punct de vedere disciplinar nici o culpă în sarcina contestatorului, motiv pentru care a anulat decizia.
În temeiul disp. Art. 78 din codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale care au fost reținute în baza deciziei.
Instanța nu a putut dispune radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă, solicitare care nu are un caracter juridic. Decizia a existat, se face doar mențiunea că a fost anulată în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata G pentru următoarele motive:
A susținut că vinovăția contestatorului a fost demonstrată de cercetările efectuate de către o comisie tehnică de specialitate atestată,care prin Raportul Tehnic privind explozia cazanului CR 25 de la 1 -, a stabilit cauzele și persoanele vinovate de producerea evenimentului și implicit a prejudiciului material în urma avariei instalației cât și de către comisia pentru cercetarea disciplinară a abaterilor din Raportul de cercetare nr.9110/7989/19.03.2007.
Astfel, s-a reținut în cuprinsul Raportului de cercetare disciplinară faptul că salariatul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu ce îi reveneau prin fișa postului.
Obligațiile de serviciu încălcate de salariat pentru care s-a reținut existența abaterilor disciplinare, trebuiau executate până la data producerii evenimentului, situație ce a fost ignorată de prima instanță.
Instanța de fond a admis contestația salariatului reținând în mod nejustificat faptul că nu fapta omului este cea care a determinat sau înlesnit explozia,ci starea tehnică a utilajului și exploatarea lor excesivă. Astfel, instanța a ignorat faptul că instalația este autorizată în anul respectiv și deci îndeplinea toate condițiile legale și tehnice de funcționare.
A apreciat că hotărârea pronunțată de prima instanță nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu a răspuns tuturor apărărilor societății,considerând că este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În drept a invocat disp.art.304 pct.7 și 9 coroborat cu art.312 al.3 Cod procedură civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Așa cum rezultă din decizia de sancționare contestată,fapta reținută în sarcina contestatorului a fost verificarea superficială a modului în care s-a făcut supravegherea vagonului de încărcare și descărcare a cocsului din cuvă,acesta fiind responsabil de producerea evenimentului din data de 12.01.2007 când a avut loc o explozie în circuitul de gaze al cazanului CR 25 nr.5 1.
Nu suntem de acord cu susținerea recurentei exprimată în sensul că vinovăția contestatorului a fost demonstrată prin Raportul Tehnic nr.7210/94/17.01.2007 și Raportul de cercetare nr.9110/79891/19.03.2007.
Prin raportul nr.9110/19.03.2007 nu se menționează decât faptul că s-a avizat funcționarea blocului cu aparatură de măsură și control defectă,aceasta fiind doar o susținere a intimatei.
Deși recurenta afirmă că fapta contestatorului a contribuit la producerea exploziei,chiar din Raportul Tehnic nr.9110/1316/9.03.2007 la cauzele producerii exploziei sunt menționate alte cauze ale acesteia și anume acumularea de CO peste limita exploziei la introducerea celor două porții de cocs roșu,existența absorbțiilor majore de aer fals în zona bărcii cazanului,datorită corodării excesive a mantalei metalice în fluxul de gaz și scânteilor care au amorsat explozia în zona bărcii.
Nu este menționată la rubrica,cauzele producerii exploziei, verificarea superficială a modului în care s-a făcut supravegherea regimului de încărcare și descărcare a cocsului din cuvă.
De asemenea,din același raport rezultă indubitabil faptul că singurul proiect complet modernizat este cel de la cazanul 6,iar cazanul 5 a avut ultima reparație capitală în anul 2001.
a fost oprit în ziua de 01.01.2007 datorită spargerii parchetului 2 de la vaporizator iar până la această dată,s-a ajuns ca economizorul să iasă total din funcțiune.
Din acest raport tehnic nu reiese că toate defecțiunile erau remediate,la data repunerii în funcțiune,respectiv 9.01.2007.Nu rezultă nici faptul că, în perioada de probă s-a efectuat o verificare a utilajului și nu existau defecte.
În raport nu se menționează nimic despre derulările testelor și acceptarea rezultatului acestora potrivit Normelor de exploatare a instalației sub influența.
De asemenea,nu se specifică faptul că,după reparație panoul cu instalația de măsură și control erau în stare de funcționare sau era defectă.
Aceste raporturi depuse și invocate de către recurenta intimată nu sunt suficiente pentru a demonstra vinovăția contestatorului, ci dimpotrivă, conduce la concluzia că, de fapt, cazanul nr.5 se afla în starea cea mai avansată de uzură, raportat la celelalte cazuri aflate în exploatare.
Evaluarea financiară depusă la dosar nu are nici o relevanță în dovedirea vinovăției,ci atestă doar valoarea prejudiciului.
În decizia de sancționare nu se menționează,în concret,în ce constă verificarea superficială a modului în care s-a făcut supravegherea regimului de încărcare și descărcare a cocsului din cuvă și cum trebuia făcută verificarea de către contestator.
În acest context,autorizația nu are nici o relevanță în cauză,față de situația de fapt concretă reținută în cauză pe baza probelor administrate.
Aceste considerente reținute atât de către prima instanță cât și confirmate de instanța de recurs sunt suficiente pentru a reține faptul că recurenta nu a probat în nici un fel vinovăția contestatorului.
Astfel,decizia de sancționare este nelegală,lipsind unul din elementele răspunderii delictuale și anume vinovăția,nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.263 din codul muncii.
De asemenea, susținerea recurentei că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu a răspuns la toate apărările sale, nu este întemeiată.
Astfel,potrivit art.261 al.1 punct 5 Cod procedură civilă,hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Asemenea dispoziții instituie pentru instanță obligația de a se referi în motivare la toate capetele de cerere formulate și la considerentele pentru care s-au respins cererile părților.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară,simplă,concisă și fermă,într-un cuvânt să aibă putere de convingere și să ofere o înlănțuire logică a faptelor și regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunțată în dispozitiv.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prin art.6 din CEDO obligă tribunalele să-și motiveze hotărârea lor,dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului.
Curtea a subliniat că, pentru îndeplinirea misiunii lor,naturale de a tranșa un litigiu tribunalele au nevoie să obțină cooperarea părților care în măsura posibilului,sunt ținute să-și exprime pretențiile și argumentele în mod clar,neambiguu și rezonabil strecurate.
Din moment ce art.6 obligă jurisdicțiile să-și motiveze deciziile,dar nu și la a răspunde la fiecare argument adresat de părți,Curtea a considerat că prin faptul că nu a răspuns la un simplu argument care nici nu influențat soluția litigiului,instanța națională nu a adoptat o decizie nemotivată (Decizia din 28 martie 2000 pronunțată în cauza Jouguine ).
În cazul de față apreciem că prima instanță a răspuns tuturor apărărilor invocate de către intimată,motivarea dată hotărârii fiind corespunzătoare dovezilor administrate cu arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței în prezenta soluție.
În atare condiții,criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă respinge recursul declarat de intimata intimata G A ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1620/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./17.04.2008
Tehnored. /2 ex./23 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
