Contestație decizie de sancționare. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.175/
Ședința publică din 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de intimata G ). cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1618/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.03.2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1618/29.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins excepția nulității absolute a deciziei.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata G.
S-a anulat decizia nr. 936/02.04.2007 emisă de intimată. S-a dispus restituirea sumelor reținute în baza deciziei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 02.05.2007, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata SC G SA, anularea deciziei nr. 936/02.04.2007, plata drepturilor salariale, radierea deciziei din evidențele unitații și din carnetul de muncă.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă absolut pentru neindicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă încălcate și că este tardiv emisă raportat la art. 268 din codul muncii.
Cu privire la fondul contestației, a precizat că nu îi sunt imputabile faptele reținute în sarcina sa, întrucât a fost imposibilă măsurarea nivelului de cocs și analizarea oxigenului din gazul inert, din cauza cărora s-a produs accidentul din 12.01.2007, din lipsa aparaturii și a unui proces funcțional complex. A mai arătat că nu are nici o culpă în producerea evenimentului, în lipsa unor măsuri de dotare și organizare corespunzătoare a muncii din partea societății, că de-a lungul timpului a dat dovadă de un comportament conștiincios și serios și că nu s-a ținut seama de apărările invocate în cursul cercetării disciplinare.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că salariatul nu a respectat atribuțiile din fișa postului, că deciziile eronate au fost luate cu bună știință în ziua producerii evenimentului, cunoscându-se posibilitatea avarierii instalației.
S-au administrat probele cu înscrisuri și cu interogatoriul, din oficiu, luat contestatorului( pentru că intimata, deși a solicitat această probă, nu a formulat în scris interogatoriul).
La termenul din 25.06.2007 au fost respinse excepțiile tardivității și nulității absolute.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia 936/02.04.2007 emisă de intimata SC G SA contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5 % pe o perioadă de trei luni pentru că a avizat pornirea și funcționarea motorului cu aparatura de măsură și control defectă, încălcându-și obligațiile stabilite prin fișa postului.
Din fișa postului contestatorului, s-a reținut ca fiind relevante următoarele responsabilități:obligația de asigura menținerea în stare de bună funcționare și în parametrii proiectați a utilajelor și instalațiilor din sectorul său de activitate, acționează operativ pentru realizarea operațiilor necesare înlăturării avariilor, stabilirea gradului de uzură a utilajelor și instalațiilor, verifică starea de funcționare a utilajelor și instalațiilor, răspunde pentru desfășurarea activității de producție în deplină securitate și pentru realizarea integrală a măsurilor de protecție a muncii împotriva incendiilor.
S- considerat că fapta sa intră sub incidența disp. art. 9 pct. 9 din regulament, în sensul că șefii( ) răspund pentru desfășurarea activității de producție în deplină securitate și sunt obligați să ia măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță.
Sancțiunea s-a aplicat pentru luarea unei decizii eronate, executarea sau darea unei dispoziții pentru executarea unor operații sau lucrări care au condus la pagube, accidente de muncă.
Stabilirea împrejurărilor în care s-a produs explozia din 12.01.2007 s-a făcut pe baza raportului tehnic.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei pentru că, etapa cercetării disciplinare prealabile nu a respectat procedura stabilită de angajator prin regulamentul de organizare, în sensul că din comisie face parte obligatoriu conducătorul locului de muncă respectiv, care trebuie să întocmească un referat, iar după terminarea cercetării, raportul se trimite directorului uzinei( art. 38 din regulament), aceasta nu este întemeiată. Mențiunea din regulament este corect citată, însă, în situația respectivă, evenimentul care a determinat începerea unor cercetări a constat într-o explozie la circuitul de gaze, eveniment de o mare gravitate. Pentru a se putea stabili cu obiectivitate cauzele producerii acestei explozii, cercetările au fost făcute de un alt departament din cadrul combinatului. Cu această ocazie, s-a stabilit responsabilitatea producerii accidentului în sarcina mai multor persoane, chiar cu atribuții de conducere în cadrul uzinei. În aceste împrejurări, este evident că cercetarea disciplinară nu se putea face de către conducătorul locului de muncă, fiind o incompatibilitate în exercitarea acestor atribuții.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
în desfășurarea activității de producție în deplină securitate și obligativitatea de a lua măsuri pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță nu trebuie absolutizate. Atribuțiile enumerate în fișa postului și reținute în decizia de sancționare sunt adevărate principii, dar aplicarea lor în practică trebuie să fie nuanțată în funcție de specificul locului de muncă al contestatorului, de pârghiile pe care le are la dispoziție pentru a-și îndeplini aceste atribuții.
Astfel, urmarea care a determinat cercetarea faptelor săvârșite de salariați este o explozie ce a avut loc la circuitul de gaze al unui în data de 12.01.2007, o instalație deosebit de complexă, așa cum rezultă și din raportul tehnic întocmit( f 19 -22). Ceea ce s-a reținut în sarcina contestatorului este că a avizat pornirea și funcționarea blocului cu aparatura de măsură și control defectă. Apărarea contestatorului, cu prilejul cercetării disciplinare și în cuprinsul interogatoriului este pertinentă, parte din ea reținută și în raportul tehnic: punctele de măsură și control nu au funcționat conform proiectului, blocul a funcționat însă în acea configurație din 2001, de la ultima revizie capitală, singurul care funcționează normal este cel cu nr. 6, care este modernizat. Or, față de starea tehnică a utilajului, reținută în raport, instanța apreciază că din postul de maistru, contestatorul nu avea posibilitatea concretă de a lua măsuri pentru ca sectorul de aparate de măsură și control să funcționeze integral, că acest lucru ținea de o modernizare a cazanului, de investiții majore. Nu este vorba de o neglijență în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci de o imposibilitate obiectivă a realizării acestora, starea de uzură a utilajelor fiind bine cunoscută responsabililor cu forță de decizie la nivelul unității.
De altfel, nu s-a dovedit, cu nici un mijloc de probă, că ar fi avizat, verbal sau scris, pornirea și funcționarea blocului cuva-. Este evident că pornirea acestui bloc, care presupune operații complexe și are implicații majore la nivelul producției, a fost o decizie care nu s-a luat la nivelul postului de maistru și care nu putea fi condiționată de avizul contestatorului, care ar fi putut, cel mult, să semnaleze o situație deja cunoscută la nivelul uzinei, anume funcționarea la parametri reduși a aparaturilor datorită uzurii.
Se discută despre utilaje și procedee complexe, la nivelul uni combinat siderurgic, astfel că instanța a apreciat că nu fapta omului( acțiune sau inacțiune) este cea care a determinat sau înlesnit explozia, ci starea tehnică a utilajelor și exploatarea lor excesivă.
În consecință, instanța a reținut că nu i se poate reține, din punct de vedre disciplinar nici o culpă în sarcina contestatorului, motiv pentru care va anula decizia.
În temeiul disp. Art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale care au fost reținute în baza deciziei.
Instanța nu a dispus radierea deciziei din evidențele unității și din carnetul de muncă, solicitare care are nu are un caracter juridic. Decizia a existat, se face doar mențiunea că a fost anulată în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata G, pentru următoarele motive.
A susținut că vinovăția contestatorului a fost demonstrată de cercetările efectuate de către o comisie tehnică de specialitate atestată, care, prin Raportul Tehnic privind explozia cazanului CR 25 de la 1-, a stabilit cauzele și persoanele vinovate de producerea evenimentului și implicit a prejudiciului material în urma avarierii instalației cât și de către comisia pentru cercetarea disciplinară a abaterilor prin Raportul de cercetare nr. 9110/79891/19.03.2007.
Astfel, s-a reținut în cuprinsul Raportului de cercetare disciplinară faptul că salariatul a avizat pornirea și funcționarea blocului cu aparatura de măsură și control defectă, neîndeplinindu-și obligațiile de muncă ce îi reveneau prin fișa postului.
Obligațiile de serviciu încălcate de salariat pentru care s-a reținut existența abaterilor disciplinare, trebuiau executate până la data producerii evenimentului, situație ce a fost ignorată de prima instanță.
Instanța de fond a admis contestația salariatului reținând în mod nejustificat faptul că nu fapta omului este ceea ce a determinat sau înlesnit explozia ci starea tehnică a utilajelor și exploatarea lor excesivă. Astfel, instanța a ignorat faptul că instalația era autorizată în anul respectiv și deci îndeplinea toate condițiile legale și tehnice de funcționare.
Astfel, a apreciat că hotărârea pronunțată de prima instanță nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu a răspuns tuturor apărărilor societății, considerând că este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7 și 9 corob. cu art. 312 alin. 3.pr. civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din decizia de sancționare contestată, fapta reținută în sarcina contestatorului a fost avizarea pornirii și funcționării blocului cu aparatura de măsură și control defectă, acesta fiind responsabil de producerea evenimentului din data de 12.01.2007 când a avut loc o explozie în circuitul de gaze al cazanului CR 25 nr. 5 1.
Nu suntem de acord cu susținerea recurentei exprimată în sensul că vinovăția contestatorului a fost demonstrată prin Raportul tehnic nr. 7210/94/17.01.2007 și Raportul de cercetare nr. 9110/79891/19.03.2007.
Prin raportul nr. 9110/19.03.2007 nu se menționează decât faptul că s-a avizat funcționarea blocului cu aparatura de măsură și control defectă, aceasta fiind doar o susținere a intimatei.
Dimpotrivă, deși recurenta afirmă că fapta contestatorului a contribuit la producerea exploziei, chiar din Raportul tehnic nr. 9110/1316/09.03.2007 la cauzele producerii exploziei, sunt menționate alte cauze ale acesteia și anume: acumularea de CO peste limita exploziei la introducerea celor două porții de cocs roșu; existența absorbțiilor majore de aer fals în zona bărcii cazanului,datorită corodării excesive a mantalei metalice; antrenarea în fluxul de gaz a scânteilor care au amorsat explozia în zona bărcii.
Nu este menționată la rubrica "Cauzele producerii exploziei" avizarea funcționării blocului cu aparatura de măsură și control defectă.
De asemenea, din același raport rezultă indubitabil faptul că singurul proiect complet modernizat este cel de la cazanul 6 iar cazanul nr. 5 avut ultima reparație capitală în anul 2001. a fost oprit în ziua de 01.01.2007 datorită spargerii pachetului 2 de la vaporizator iar până la această dată, s-a ajuns ca economizorul să iasă total din funcțiune. Din acest raport tehnic nu reiese că toate defecțiunile erau remediate, la data repunerii în funcțiune, respectiv 09.01.2007. Nu rezultă nici faptul că, în perioada de probă s-a efectuat o verificare a utilajului și nu existau defecte.
În raport nu se menționează nimic despre derulările testelor și acceptarea rezultatelor acestora potrivit Normelor de exploatare instalații sub influența.
De asemenea, nu se specifică faptul că, după reparații, panoul cu instalația de măsură și control era în stare de funcționare sau era defectă.
Aceste rapoarte depuse și invocate de către recurenta intimată nu sunt suficiente pentru a demonstra vinovăția contestatorului ci dimpotrivă, se concluzionează că, de fapt cazanul nr. 5 se afla în starea cea mai avansată de uzură, raportat la celelalte cazane aflate în exploatare.
Înscrisurile trebuiau însoțite, mai ales, de avizul pe care recurenta susține că l-ar fi dat contestatorul pentru funcționarea blocului.
La dosar nu există nici o probă din care să rezulte că intimatul contestator și-a dat avizul, nici în scris și nici oral, astfel că susținerile recurentei rămân în stadiul de afirmații neprobate, fără consecințe juridice.
Evaluarea financiară depusă la dosar nu are nici o relevanță în dovedirea vinovăției, ci atestă doar valoarea prejudiciului.
Cercetând toate declarațiile extrajudiciare depuse la dosarul de fond, nu rezultă că intimatul contestator ar fi dat aviz de funcționare.
De altfel, în decizia de sancționare nu este precizată nici data la care se afirmă că s-ar fi avizat funcționarea blocului.
În acest context, autorizația nu are nici o relevanță în cauză, față de situația de fapt concretă reținută în cauză pe baza probelor administrate.
Aceste considerente reținute atât de către instanța de fond cât și confirmate de către instanța de recurs sunt suficiente pentru a se reține faptul că recurenta nu a probat în nici un fel vinovăția contestatorului.
Astfel, decizia de sancționarea este nelegală, lipsind unul din elementele răspunderii delictuale, și anume vinovăția, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 263 din Codul muncii.
În consecință, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, hotărârea fiind motivată corect, cu respectarea jurisprudenței CEDO conform căreia noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecății (Hotărârea din 28.04.2005 în Cauza Albina împotriva României; Hotărârea Helle împotriva Finlandei din 19 decembrie 1997), soluția fiind dată cu aplicarea corectă a legislației.
Față de toate aceste motive, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca nefundat recursul declarat de intimata. G împotriva sentinței civile nr. 1618/29.10.2007a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G cu sediul în G,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1618/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/16.04.2008
Tehnored./ 2 ex./21 Aprilie 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 951/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 10/2010. Curtea... → |
|---|
