Contestație decizie de sancționare. Decizia 285/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 285
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1235/11.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta de Transport Public SA A, având ca obiect contestație decizie sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanta recurentă a depus la dosar prin registratură, la data de 23.02.2010, concluzii scrise, iar reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică apoi nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Arad la 09.06.2009 contestatoarea a cerut în contradictoriu cu intimata SC de Transport Public SA A anularea deciziei de sancționare disciplinară nr.185/30.04.2009 emisă de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației petenta, angajată în funcția de vatman în cadrul societății intimate, implicată într-un eveniment rutier în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a deciziei contestate, întrucât nu respectă forma cerută de dispozițiile art. 268 alin.2 Codul Muncii,respectiv fapta nu este descrisă.
Contestatoarea a invocat și excepția tardivității comunicării deciziei de sancționare, arătând că aceasta i-a fost comunicată după împlinirea termenului de 5 zile calendaristice de la data emiterii, încălcându-se dispozițiile art. 268 alin. 3 Codul Muncii.
A mai arătat că cercetarea prealabilă s-a efectuat de către intimată în absența sa, încălcându-se astfel dispozițiile art. 267 alin. 2,3,4 Codul Muncii, nota explicativă luată contestatoarei nefiind decât un act al cercetării prealabile disciplinare.
A cerut anularea deciziei contestate și pentru motivul că i s-a încălcat dreptul la apărare în timpul efectuării cercetării prealabile considerând că prezența sa era absolut obligatorie, iar nota explicativă luată petentei nu este de natură să îndeplinească cerințe legale prevăzute de art. 267 alin. 2, 3 și 4 Codul Muncii.
Pe fond, a susținut că sancțiunea disciplinară constând în suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 10 zile lucrătoare i s-a aplicat în mod nelegal, câtă vreme dosarul penal aflat în lucru, poliția rutieră a început cercetările împotriva sa, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de numitul, implicat în eveniment, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul penal nr. 2515/P/2009.
Invocând principiul potrivit căruia penalul ține în loc disciplinarul, fără a invoca vreun temei legal a învederat instanței că angajatorul avea obligația de a emite decizia de sancționare disciplinară după definitivarea cercetării penale când avea cunoștință care este persoana ce se face vinovată de producerea evenimentului rutier în care a fost implicată, în condițiile în care prin decizia contestată angajatorul invocă încălcarea legislației rutiere de către contestatoare.
Prin întâmpinare, intimata SC de Transport Public SA a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării contestației, a cerut respingerea excepțiilor nulității contestației, dar și respingerea contestației pe fond.
Intimata a susținut că decizia de sancționare a fost contestată de petentă la data de 09.06.2009, cu depășirea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 5 Codul Muncii, în condițiile în care a fost primită de către contestatoare la data de 08.05.2009, iar ultima zi în care putea înregistra contestația cu respectarea termenului legal era data de 08.06.2009.
A cerut respingerea excepției nulității absolute a deciziei de sancționare susținând că este nefondat motivul de nulitate cu privire la nedescrierea faptei, fapta fiind descrisă, dispozițiile legale invocate de contestatoare neindicând gradul de complexitate al descrierii faptei.
Referitor la excepția privind tardivitatea comunicării deciziei către contestatoare,intimata arată că aceasta s-a făcut în termen,termen ce nu este de decădere ci de recomandare,nerespectarea acestuia producând efecte doar asupra datei de la care decizia produce efecte și ca atare solicită respingerea acestei excepții.
Referitor la motivul invocat de către contestatoare privind anularea deciziei întrucât cercetarea prealabilă s-a făcut în absența sa, intimata arată că prevederile Codului Muncii sunt interpretate abuziv de aceasta.Datorită stării de incapacitate temporară de muncă a contestatoarei, comisia de cercetare disciplinară a trimis prin delegat întrebările la domiciliul acesteia,nota explicativă dată de aceasta fiind luată în considerare la întocmirea procesului verbal nr.3290/30.04.2009,act care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
Referitor la motivul invocat,respectiv că penalul ține în loc civilul, intimata a arătat că a emis decizia de sancționare în termenul legal de 30 de zile de la data luării la cunoștință a producerii faptei, astfel cum prevăd dispozițiile legale,respectiv art.268 alin.1 din Codul Muncii.
Intimata arată că pe fond decizia de sancționare este întemeiată, evenimentul producându-se ca urmare a neglijenței manifestate de contestatoare în conducerea tramvaiului, soldat cu producerea unui eveniment de circulație având urmări grave, prin producerea unui prejudiciu material și moral societății.
Prin sentința civilă nr. 1235 din 11.08.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei reținând următoarele:
Este nefondată excepția nulității deciziei de sancționare pentru motivul prevăzut de art. 268 alin. 2 lit. a Codul Muncii, referitor la nedescrierea faptei încălcate de către contestatoare, motiv pentru care în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge excepția.
Angajatorul a descris fapta săvârșită de către contestatoare arătând împrejurările și motivul pentru care s-a produs tamponarea tramvaiului condus de către contestatoare la data de 03.04.2009; a arătat că acest eveniment rutier putea fi evitat printr-o conducere preventivă impusă de starea căii de rulare, calificând fapta ca abatere disciplinară datorită încălcării obligației prevăzută de art. 7 pct. a din fișa postului și a art. 14 pct. 2 și 21 din Regulamentul Intern, fapte ce constituie abatere disciplinară conform prevederilor art. 68 pct. 1, 2, 26 și 63 din Regulamentul Intern al unității.
Este nefondată și excepția tardivității comunicării deciziei de sancționare, termenul de 5 zile prevăzut de art. 268 alin. 3 din Codul Muncii fiind calificat de legiuitor ca termen de recomandare neprevăzut sub sancțiunea nulității, astfel că, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge excepția.
Este nefondată și excepția nulității deciziei de sancționare pe considerentul că, cercetarea disciplinară s- făcut în absența contestatoarei, fapt care ar atrage încălcarea prevederilor art. 267 Codul Muncii, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge excepția.
Intimata a respectat întreaga procedură privind cercetarea disciplinară, raportat la situația particulară în care s-a aflat contestatoarea accidentată ușor în timpul tamponării, diagnosticul pus în urma investigațiilor medicale primare fiind contuzie forte la genunchiul stâng. (fila 42 dosar).
Contestatoarea nu a depus certificate de concedii medicale care să ateste incapacitatea temporară de muncă, dacă a suferit traumatisme, natura acestora și perioada în care s-a aflat în concediu medical, astfel că va proceda la judecarea cauzei în limita investirii părților și a apărărilor făcute.
Față de aceste considerente, văzând declarațiile și notele explicative date de contestatoare în timpul cercetării disciplinare, nu se poate susține că angajatorul a dispus aplicarea sancțiunii în mod nelegal, fără efectuarea cercetării prealabile, respectând obligația impusă de legiuitor în art. 267 alin. 1 și 4 Codul Muncii.
Contestația este nefondată pe fond.
Din examinarea planșelor foto depuse în probațiune, coroborate cu recunoașterea contestatoarei cu privire la starea necorespunzătoare a căii de rulare a tramvaiului, cu procesele verbale de cercetare a fața locului întocmite de Serviciul Poliției Rutiere și de Comisia de Cercetare a Evenimentului Rutier și abaterii săvârșite de angajata - vatman la data de 03.04.2009, constată următoarele:
Potrivit foii de parcurs întocmită de contestatoare la data de 03.04.2009, contestatoarea a preluat vagonul nr. 01, l-a verificat înainte de ieșirea în cursă fără a constata vreo defecțiune tehnică, inclusiv la sistemul de frânare.
Până la producerea evenimentului, de la intrarea în tură, contestatoarea a parcurs de 3 ori zona în care a avut loc evenimentul rutier pe str. -, sens de mers spre zona 300 (magazin ), în dreptul blocului 190 fără să observe vreo defecțiune la sistemele de frânare reostatică, pneumatică și cu patine, respectiv vreo intrare în patinaj a tramvaiului.
Având în vedere că în platforma căii de rulare se efectuau lucrări de reparații, contestatoarea avea obligația de serviciu de a circula cu prudență în zona afectată de lucrări, existând pericolul producerii de accidente.
Comisia tehnică a apreciat că viteza de 35 - 40 km/ avută de contestatoare în zona respectivă, care rezultă din declarațiile acesteia este prea mare pentru deplasarea în siguranță într-o zonă afectată de lucrări și condițiile de trafic intens existente la acea oră.
Comisia tehnică a opinat după ce a evaluat aspectul și deformările produse la cabina vagonului că avariile ar fi fost mai grave dacă vagonul rula cu viteza indicată de către contestatoare, apreciind că viteza maximă în momentul impactului cu ansamblul rutier din fața tramvaiului a fost de aproximativ 10- 15 km/ iar accidentul s-a produs datorită acționării cu întârziere a sistemelor de frânare.
Prejudiciul material estimativ suferit de intimată ca urmare a avarierii vagonului este de 4563,17 lei + TVA, fapt ce rezultă din devizul estimativ de reparații întocmit de.
Prin urmare, contestatoarea se face vinovată de săvârșirea abaterii disciplinare omisă prin aceea că nu a respectat sarcinile de serviciu reglementată la pct. 7 lit. a din fișa postului legată de întreținerea vehiculului și a înștiințării personalului ierarhic superior de consemnare a eventualelor nereguli în foaia de parcurs, precum și a art. 14 pt. 2 și 21, art. 68 pct. 1,2,26 și 63 din Regulamentul Intern în sensul de exploata tramvaiul în parametrii de funcționare prevăzuți în documentația tehnică și în condiții de deplină siguranță, de a respecta regulile privind asigurarea stării tehnice a vagonului și, disciplina în muncă.
Angajatorul nu a dispus recuperarea prejudiciului material de la contestatoare rezervându-și dreptul de a formula o acțiune în despăgubiri după finalizarea cercetării penale.
Sancțiunea disciplinară aplicată contestatoarei de suspendare a contractului individual de muncă pe o perioadă de 10 zile lucrătoare în conformitate cu disp. art. 264 alin. 1 lit. b Codul Muncii nu reflectă gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite în condițiile în care, datorită neglijenței în rulare cu o viteză neadaptată într-un trafic intens, într-o zonă semaforizată în care se efectuat lucrări de reparație a asfaltului, liniile de tramvai fiind pline cu nisip și pietriș mărunt (potrivit recunoașterii petentei de la fila 22 dosar coroborată cu planșele foto) și viteza de rulare indicată de contestatoare de 35- 40 km/ au condus la lipsirea de eficiență a frânării tramvaiului și la tamponarea acestuia cu ansamblul rutier oprit la indicatorul STOP.
Faptul că petenta avea o viteză mare în timpul impactului, rezultă din avariile serioase ale părții din față ale vagonului tramvai, confirmate de planșele foto și de devizul estimativ de reparații.
Cu toate acestea, văzând că prerogativa stabilirii sancțiunii disciplinare revine angajatorului dar și principiul de drept potrivit căruia contestatorului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, reglementat de art. 291 Codul Muncii coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă, va menține sancțiunea aplicată prin decizia de sancționare nr. 185/30.04.2009.
Atâta timp cât prezenta abatere disciplinară a fost săvârșită în timpul executării contractului individual de muncă încheiat între părți sub nr. 7516/19.04.2005 și, a actului adițional al acestuia, rezultă că angajatorul SC de Transport Public SA a efectuat demersurile legale prevăzute de art. 263 și următoarele din Codul Muncii pentru stabilirea răspunderii disciplinare a salariatului său.
În speța de față, angajatorul nu este împiedicat de vreo dispoziție legală procesuală să suspende cercetarea disciplinară reglementată de Codul Muncii până la finalizarea cercetării penale care face obiectul dosarului penal nr. 2515/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în care contestatoarea este cercetată în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată, conducătorul auto al ansamblului rutier tamponat de către contestatoare.
Este de remarcat că cele două dosare de cercetare ale contestatoarei au obiecte diferite și temeiuri diferite de sancționare, în dosarul penal fiind cercetată pentru încălcarea legislației rutiere cu consecința producerii unei vătămări corporale, iar în dosarul administrativ de dreptul muncii pentru săvârșirea unei abateri disciplinare în legătură cu nerespectarea obligațiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii recurate, și în rejudecare admiterea contestației cu consecința anulării deciziei de sancționare.
În motivarea recursului, recurenta a criticat sentința recurată sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că în dosarul penal aflat în lucru la poliția rutieră ar fi cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ea fiind persoana vătămată.
Prima instanță a respins excepția nulității deciziei de sancționare pe motiv că nu a fost descrisă fapta, deși dispoziția legală de la art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii, obligă intimata să menționeze în decizie în mod concret în ce a constat evenimentul rutier, împrejurările în care s-a produs, poziția în spațiu unde a avut loc, pentru a se putea stabili în mod concret dacă fapta constituie abatere disciplinară.
Sentința a mai fost criticată și sub aspectul neluării în seamă a art. 268 al. 3 din Codul Muncii, decizia nefiind comunicată în termene de 5 zile calendaristice, precum și faptul că cercetarea prealabilă a avut loc în lipsa sa.
O ultimă critică adusă sentinței, vizează faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului deciziei de sancționare, depășindu-și atribuțiile în situația în care nu a fost investită cu acest petit.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta reclamantă, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele motive:
Astfel menționarea faptului că reclamanta recurentă este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, deși ea a depus plângere împotriva conducătorului auto care conducea autoturismul cu care a intrat în coliziune, nu este de natură a afecta legalitatea sentinței, în situația în care însăși recurenta invocă în contestația formulată și motivele de recurs doar motive de nelegalitate a deciziei de sancționare.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor cerute de art. 268 alin. 2 lit. a din Codul Muncii, se constată că decizia de sancționare cuprinde suficiente informații pentru a descrie abaterea disciplinară, chiar dacă unele fac trimiteri la articole din fișa postului reclamantei și Regulamentul intern.
Curtea nu poate primi critica recurentei cu privire la nerespectarea art. 268 al. 3 din Codul Muncii, deoarece decizia de sancționare a fost comunicată în termen legal, calculat conform art. 101 Cod procedură civilă.
Se mai reține faptul că cercetarea prealabilă a fost desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale, deși recurenta reclamantă nu a fost prezentă, ea a fost de acord să dea explicații scrise.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a analizat decizia de sancționare sub aspectul temeiniciei acesteia, dau pe fond cum spune contestatoarea, se constată că în contestația formulată nu au fost invocate decât motive de nelegalitate a acesteia, dar analizarea temeiniciei nu este de natură să ducă la nulitatea hotărârii decât în condițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, respectiv să fi provocat o vătămare recurentei, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea sentinței recurate. Cum nu s-a produs nici o vătămare, Curtea nu poate reține această critică.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1235/11.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 29.03.2010
Tehnored I/29.03.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 774/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 71/2008. Curtea de... → |
|---|
