Contestație decizie de sancționare. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.69/
Ședința publică din 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata "CFR " B - G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1080/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatorul, cauza având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta intimata "CFR " B - G și intimatul - contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta pârâtă și intimatul-contestator au solicitat judecarea recursului în lipsă;intimatul - contestator a depus la dosar întâmpinare în 2 exemplare; după care:
Curtea, având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă și apărările formulate în cauză, respectiv întâmpinarea depusă, apreciază că nu se impune comunicarea acesteia, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1080/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,a fost respinsă excepția nulității absolute a deciziei - din 25.07.2008.
A fost admisă în parte contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE
A fost anulată decizia nr.- din 25.07.2008 emisa de intimata.
A fost obligată intimata sa plătească contestatorului sumele reprezentând drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendării.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr- din 25.08.2008, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. -/25.07.2008, plata drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren pentru lunile martie -mai 2008, așa cum este prevăzut în actul - emis de pârâtă. A precizat că, în conținutul deciziei nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Cu privire la fondul problemei, a arătat că obligația de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este imposibil de realizat material și nelegală. Angajatorul nu a probat vinovăția în nerealizarea normei.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, că apărările invocate de contestator nu au putut fi luate în considerare întrucât contravin statutului disciplinar și fișei postului.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reținut următoarele:
Contestatorul, în calitate de șef de tren, a fost a fost sancționat cu suspendarea a contractului individual de muncă pentru 3 zile în temeiul disp. Art. 264 lit. "b" din Codul muncii prin decizia nr. -/25.07.2008 pe motiv că în cursul lunilor martie -mai 2008 nu a realizat norma de încasări.
Referitor la apărările contestatorului, acestea au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare care nu a convins reclamantul, excepția nefiind întemeiată. Cerința de a fi înlăturate apărările contestatorului este una de formă, și nu de fond. Or, din conținutul deciziei, rezultă că din punct de vedere formal, apărările contestatorului au fost analizate și înlăturate.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este, în fond, netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare; obligația de serviciu trebuie să fie legală, posibilă.
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În prezenta cauză, intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că nu a realizat norma de încasări în tren. Această obligație impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal. Regula o constituie faptul că fiecare călător își cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situațiile excepționale, când un călător nu are legitimație, contravaloarea călătoriei se achită șefului de tren. A impune o normă de încasări, la nivelul anului 2008 este mai mult decât bizar și nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariații își respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren. Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale șefilor de tren, atunci, șeful ierarhic să dispună controale pentru a se depista situațiile și a aplica măsuri disciplinare. Soluția stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaților sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat.
Instanța a dispus anularea deciziei.
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii, a fost obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pe durata suspendării, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata Societatea Națională de Transport Feroviar - Regionala de Transport Feroviar Călători G criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Intimatul-contestator a fost sancționat pentru nerealizarea normei de încasare pe lunile martie, aprilie și mai 2008.
Norma de încasare a fost stabilită prin Hotărârea nr.2/28.02.2008 Consiliului de Conducere al și comunicată salariaților prin nota nr.-, pe baza propunerilor făcute de stațiile G,B și Comercial.
Din adresa nr.77111/2751/10.06.2008 privind situația încasărilor personalului de drum stația G pentru lunile martie, aprilie, mai 2008, rezultă că norma de încasare este realizată de șefii de tren în proporție de 60% iar conductorii de tren în proportie de 52%.
Tot din această situație reiese că cei care își realizează norma de încasare o depășesc în mod frecvent.
In drept a invocat disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul - contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat în mod culpabil al obligațiilor sale de serviciu.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu pentru că însuși contractul individual de muncă are un caracter oneros.
In speță, a impune salariatului să realizeze o anumită normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate neavând nici o relevantă faptul că norma de încasări a fost aprobată de consiliul de conducere și este realizată de șefii de tren în proporție de 60%, atâta timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariați.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere sancțiunea aplicată fiind nelegală.
În consecință, nu este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pet.9 Cod procedură civilă și în baza disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respinsă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta "CFR " B - G, cu sediul în-, jud.G împotriva sentinței civile nr.1080/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.02.2009
Tehnored./2 ex./ 21 Februarie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Conflict de muncă. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
