Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6028/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1643/
Ședința din ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.5211/25.06.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33.040/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații OFICIUL TEHNIC DE DISPOZITIVE MEDICALE și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, persoană juridică, prin consilier juridic, cu delegație la dosarul de fond, lipsă fiind recurenta-contestatoare și intimatul, persoană fizică.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că grefierul arhivar, cu atribuții de atașare a înscrisurilor la dosar, a înaintat o cerere formulată de recurenta-contestatoare și înregistrată la dosar la data e 17.03.2009, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa sa, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5211/25.06.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de anulare a deciziei nr. 44/27.08.2007, ca neîntemeiată; a respins pretențiile bănești pentru perioada 2001-01.10.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A respins celelalte pretenții formulate de contestatoarea Din în contradictoriu cu intimata Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale, ca neîntemeiate.
În ceea considerente a reținut că reclamanta Din este angajata pârâtului în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.3261/5.08.1976.
Prin decizia nr.44/27.08.2007 pârâtul a dispus sancționarea reclamantei pentru refuzul nejustificat de a-și însuși instructajul de protecție a muncii.
În ce privește legalitatea acestei decizii, Tribunalul a reținut că în conținutul său se regăsesc elementele prevăzute de dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Tribunalul a mai reținut că sancțiunea a fost dispusă cu aplicarea dispozițiilor art. 267 alin. 3 din Codul muncii,față de faptul că reclamanta a refuzat să semneze convocarea făcută în vederea cercetării disciplinare prealabile, aceasta fiindu-i comunicată și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și nu a dat curs convocării, fără a prezenta angajatorului un motiv obiectiv.
Referitor la temeinicia deciziei contestate, Tribunalul a reținut că reclamanta fost sancționată pentru că a refuzat nejustificat să își însușească instructajul de protecție a muncii.
Așa cum reiese din înscrisuri, reclamanta a refuzat să semneze fișa de instructaj privind protecția muncii, invocând drept motive faptul că lucrătorul însărcinat cu întocmirea acesteia nu avea competența aoî ntocmi, întrucât nu a absolvit cursurile de evaluator al locurilor de muncă cu risc ridicat, faptul că nu este de acord cu unele dispoziții din Legea protecției muncii și faptul că dorește să semneze o fișă de instructaj de tip nou.
Deși instructajul a fost reluat și reclamantei i s-a prezentat spre semnare o fișă de instructaj de tip nou, aceasta a refuzat să o semneze fără a oferi explicații.
Față de dispozițiile art.23 lit. h) din Legea nr.319/2006 care prevăd obligația salariatului de a-și însuși și respecta prevederile legislației din domeniul sănătății și securității în muncă și măsurile de aplicare a acestora, și de faptul Legea nr.319/2006, cât și celelalte dispoziții legale în materie nu justifică din punct de vedere legal motivele invocate de reclamantă pentru a nu semna fișa de instructaj.
Tribunalul a apreciat că sancționarea petentei este întemeiată.
Abaterea disciplinară poate consta și în încălcarea dispozițiilor legale, iar prin refuzul nejustificat de a semna fișa de instructaj, dovadă a faptului că și-a însușit instructajul de protecție a muncii făcut de angajator, reclamanta a încălcat dispozițiile Legii nr.319/2006.
Faptul că petenta a înțeles să se instruiască absolvind anumite cursuri sau modul în care aceasta interpretează anumite dispoziții legale nu îi conferă atributul de a ignora dispozițiile legale.
De asemenea, nici faptul că reclamanta contestă din anumite considerente competența directorului general al pârâtului nu poate constitui un motiv pentru refuzul acesteia de a se conforma dispozițiilor legale.
Capetele de cerere privind constatarea faptului că i-au fost luate lucrările și este izolată, iar angajatorul nu respectă dreptul său la egalitate de șanse și tratament, Tribunalul le-a apreciat ca fiind accesorii cererii de anulare a deciziei de sancționare, întrucât motivul pentru care reclamantei nu i s-au mai dat lucrări este refuzul de a semna fișa de instructaj privind echipamentele pe care reclamanta pretinde că trebuia să le primească, nu au fost individualizate și nu a fost indicat temeiul legal al acordării lor, simplele aprecieri ale reclamantei în acest sens nefiind suficiente, întrucât din actele dosarului nu reiese că angajatorul și-ar fi încălcat vreo obligație în acest sens.
Având în vedere cele expuse și faptul că pentru celelalte capete de cerere au fost admise excepțiile menționate, atât în încheierile de ședință din 23.01.2008 și 21.02.2008 cât și anterior, prin cuprinsul prezentei hotărâri, Tribunalul a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul lordache, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de anulare a deciziei nr.44/27.08.2007, ca neîntemeiată, a respins pretențiile bănești pentru perioada 2001-2004,ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Totodată, a respins, ca neîntemeiat,și capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada 2004-2007, față de împrejurarea că potrivit probelor depuse de intimată, contestatoarea și-a primit toate drepturile salariale, conform încadrării sale și grilei de salarizare, convenită prin contractul colectiv de muncă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Din, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII Civilă și pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că actul de judecată este perimat,s-a produs în afara legii, contrar art. 286 alin. 2 Codul muncii. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile, or, cauza de judecată a avut 6 ședințe și 296 de zile, adică, termenele de judecată (tergiversare) - au fost la de 49,33 zile.
Recurenta a mai constatat că și termenul de recurs de 10 zile dat de instanță este în contradicție cu legea, respectiv cu art. 84 alin. 1 și art. 291 Codul muncii și art. 301 pr. civ. care prevăd ca termenul de recurs să fie de 15 zile.
În timpul judecății cauzei recurenta s-a simțit umilită, discriminată, disprețuită și nedreptățită.
A susținut că în baza Legii nr. 53/2003 Codul muncii, a decis sancționarea recurentei Din cu suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare pentru refuzul nejustificat de a-și însuși instructajul de protecția muncii.
Regulamentul intern cuprinde cel puțin următoarele categorii de dispoziții:
- reguli privind protecția, igiena și securitatea în muncă în cadrul unității;
- reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
- abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile;
- reguli referitoare la procedura disciplinară.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Statutul de personal lipsește, pentru că la data sancționării recurentei, fișa postului era falsă. Legea nr. 319/2006, art. 13 lit. d) prevede ca fișa postului: "să stabilească pentru lucrători, atribuțiile și prevederile ce revin în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzător funcțiilor exercitate". A mai arătat că sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute Ia art. 264 alin. 1 nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Art. 267 alin. 1 Codul muncii prevede că în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris:
Astfel, la 20.08.2007, pârâții îi trimit recurentei prin scrisoare recomandată - convocare pentru prezentare la cercetări;
- 7 zile mai târziu lordache sancționează recurenta cu 10 zile de suspendare;
- 03.09.2007, 15 zile mai târziu, scrisoarea recomandată se întoarce înapoi la pârâți.
La data de 14.05.2008, prin cerere scrisă recurenta a solicitat instanței:
- trimiterea în penal a documentelor false - fișele de protecție a muncii;
- semnarea fișei de protecția muncii în fața instanței.
Prin cererea de chemare în judecată, a solicitat instanței ca pârâții să prezinte în instanță, în fața legii,competența profesională a lui lordache pentru funcția de director general pe dispozitive medicale pe care acesta o ocupă la. Astfel, aceștia să prezinte în instanță (dosarul de judecată):
- fișa postului de director general pe dispozitive medicale;
- studiile părții pârâte.
De asemenea, pârâții să prezinte în instanță, în baza legii:
- situația financiară și evidența patrimoniului instituției din perioada 2001- 2007, de când la conducerea instituției se află lordache
- motivația, baza legală, procedura de desființare în 2004 a vechii instituții Stația de Verificare și Întreținere a Aparaturii Medicale - la fel - motivația, baza legală, procedura de înființare a Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale
Pârâții să prezinte în instanță, în temeiul legii:
-Regulamentul de Ordine Internă;
-Regulamentul de Ordine și Funcționare;
-Cartea de muncă (a recurentei Din );
-Fișa postului din 2001-2007 (a recurentei Din );
-Contractul Individual de Muncă (al recurentei Din );
-Fișa de evaluare din 2001 - 2007 (a recurentei Din );
-Fișa de protecția muncii din 2001 - 2007 (a recurentei Din ).
Pârâții să prezinte în instanță, conform legii, motivația și baza legală prin care organigrama de la 15 șefi a fost mărită la 25 de șefi, la fel, să prezinte și numărul de angajați față de cele două organigrame.
Pârâții să prezinte în instanță statele de plată (salariul,sporuri,prime etc.) ale pârâtului lordache din perioada 2001-2007.
În contrast cu ce a solicitat, pârâții i-au răspuns numai la punctul 13, și în loc de "statele de plată (salariul, sporuri,prime etc.) ale pârâtului lordache din perioada 2001-2007", i le-au trimis pe ale recurentei.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește perimarea actului de judecată, aceasta este o sancțiune care intervine în condițiile art. 248 alin. 1 pr. civ. adică dacă pricina ar fi rămas în nelucrare timp de 1 an, ipoteză neîndeplinită în speță.
Referitor la termenul de recurs, acesta este, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, act normativ special ce se aplică cu prioritate în materia raporturilor de muncă, de 10 zile de la data comunicării hotărârii primei instanțe, mai mult, indicarea lui greșită nu atrage nevalabilitatea soluției sau a actelor de procedură efectuate de prima instanță, de asemenea, nerespectarea regularității acordării termenelor de judecată prevăzute de art. 286 alin. 2 din Codul muncii și pretinsa tergiversare a judecății, nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, nesocotind nici motiv de modificare, nici de casare a sentinței recurate.
Sub aspectul nerespectării prevederilor art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, se constată că cerința prevederii dispozițiilor încălcate este satisfăcută, întrucât a fost indicat drept temei, Legea nr. 319/2006 care sancționează însușirea măsurilor de promovare a sănătății și securității în muncă, nefiind necesară menționarea prevederilor corespunzătoare din fiecare dintre actele menționate de textul Codului muncii. Este real că obligația prevăzută de art. 13 lit. d) din Legea nr. 319/2006 subzistă în sarcina angajatorului, dar sursa acesteia și consecințele nerespectării ei sunt diferite de obligația angajatului de a-și însuși instructajul de protecție a muncii, astfel că neîndeplinirea primei obligații nu atrage nevalabilitatea celei de-a doua și nici a deciziei de sancționare a conduitei culpabile a salariatului.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 267 din Codul muncii, se constată neîntemeiat, întrucât angajatorul a convocat salariatul în scris la cercetare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 25-30 din dosarul fondului), care a fost returnată din cauza expirării termenului prevăzut pentru păstrare, petenta neprezentându-se pentru ridicare, situație în care angajatorului nu i se poate reproșa vreo culpă, astfel că poate proceda valabil la efectuarea cercetării în absența salariatului.
În fine, pretenția salariatei de a trimite la procuror, pentru declararea falsului, fișele de protecție a muncii, este neserioasă și nerezonabilă, având în vedere că falsul, în termeni generali,presupune contrafacerea unui înscris or, eventualele nemulțumiri legate de măsurile concrete sau competența celui care le-a instituit, nu se circumscriu acestui concept, după cum, de cererea de semnare a fișei de protecție a muncii în fața instanței, legea nu leagă efecte juridice, nefiind prevăzută nici ca modalitate procesuală de exonerare de răspundere pentru conduita culpabilă și refuzul nejustificat săvârșit anterior.
Pe fondul cauzei, se constată că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță valabilitatea deciziei de sancționare disciplinară a contestatoarei, față de refuzul nejustificat al acesteia de a semna fișa de instructaj pentru protecția muncii.
Sunt irelevante din acest punct de vedere, nemulțumirile petentei legate de competența, calificarea sau modul în care directorul general își îndeplinește atribuțiile în conducerea instituției, respectiv de evoluția financiară a acesteia sau reorganizarea ei, pe de o parte pentru că obligația de a face instructajul cu privire la normele de protecție a sănătății și securității în muncă derivă din lege, iar nu din voința discreționară a directorului general, pe de altă parte pentru că angajatorul, care-și exprimă voința și îndeplinește atribuțiile prin organele sale de conducere dispune de prerogativa determinării măsurilor prin care această obligație se realizează, răspunzând pentru situațiile în care vătămarea securității sau sănătății salariatului s-a produs din cauza neinformării cu privire la măsurile de protecție sau neadoptări lor în concret, conform art. 13 din Legea nr. 319/2006.
În consecință, aspectele sesizate, legate de pretinsele nereguli din cadrul instituției sau specializarea directorului general versus instruirea de care beneficiază petenta care a absolvit anumite cursuri, nu pot face obiectul și nu pot fi verificate în prezenta judecată, limitată, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 129 alin. 6 pr. civ. la pretențiile deduse judecății, legate de legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare disciplinară, asigurarea egalității de tratament și șanse în muncă, respectiv acordarea unor drepturi salariale pretins neacordate în perioada 2001-2007.
Or, din acest punct de vedere, în mod corect s-a statuat că refuzul de a-și însuși și semna fișa de instructaj este nemotivat, că discriminarea creată prin neacordarea acelorași condiții de muncă cu ale celorlalți salariați e justificată, pe baza acestui refuz, întrucât angajatorul este cel care-și asumă riscul activității angajatului efectuate cu nerespectarea normelor de protecție a muncii pe care le înțelege să le implementează, respectiv că o parte a debitului pretins e prescrisă, iar cealaltă parte nefondată, întrucât contestatoarea a încasat, potrivit statelor de plată, drepturile salariale ce i se cuveneau, astfel cum sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prin urmare, față de pretențiile concrete care au făcut obiectul judecății, recurenta nu justifică un interes personal, respectiv juridic pentru a solicita depunerea în instanță a înscrisurilor privitoare la organizarea, funcționarea instituției, pregătirea directorului general, a statelor de plată a drepturilor salariale ale acestuia sau a actelor referitoare la evaluarea anterioară a activității petentei, fiind irelevantă față de constatarea săvârșirii faptei, bine conturate, de nerespectare a unei obligații ce-i incumbă, potrivit legii și în legătură cu care nu se poate constata vreo culpă a angajatorului.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constatĂ că hotărârea primei instanțe este temeinică și pronunțată cu aplicarea corectă a legii, cu respectarea principiului disponibilității și pe baza probelor administrate, astfel că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.5211/25.06.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33.040/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații OFICIUL TEHNIC DE DISPOZITIVE MEDICALE și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./13.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 790/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1748/2009. Curtea... → |
|---|
