Reţineri din salariu cu titlul de daune cauzate angajatorului. Condiţii. Consecinţele lipsei unui titlu executoriu pentru recuperarea debitului.
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 2581 din data de 23.10.2014
Cuprins:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. 570/118/2014, reclamanții ... ș.a. în calitate de personal contractual prin ... au formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului ... nr. 147/25.11.2013, solicitând anularea acesteia în privința măsurilor dispuse referitor la personalul contractual menționat în tabelul anexă la dispoziție.
În fapt, reclamanții susțin că prin dispoziția contestată s-a procedat la aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse conform deciziei Curții de Conturi nr. 84/02.10.2013, prin care s-a dispus a se stabili întinderea și mărimea prejudiciului reprezentând drepturi de personal care exced prevederilor legale și recuperarea acestuia.
Din cuprinsul dispoziției contestate rezultă că este vorba despre sume plătite în anul 2012, reprezentând drepturi bănești acordate funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei ....
Reclamanții susțin că deciziile de imputare sunt nule, întrucât după intrarea în vigoare a Codului muncii, modalitatea de recuperare a prejudiciilor este reglementată prin art. 169 din Codul muncii.
Se mai arată că plata drepturilor privind asigurarea sănătății și securității în muncă a fost efectuată în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, obligatoriu în relațiile dintre părți.
Plata acestor drepturi s-a realizat din veniturile proprii ale instituției și nu de la bugetul de stat.
Reclamanții arată că nu există nicio dispoziție legală care să interzică cuprinderea și aprobarea în bugetele locale a fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, având în vedere dispozițiile art. 1, art. 6, art. 39 al. 1 lit. i), art. 40 al. 2 lit. b) din Codul muncii.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanții au solicitat ca judecata să se facă și în lipsă.
Au fost anexate acțiunii împuternicire acordată organizației sindicale, dispoziția contestată, anexă, contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 78/01.03.2012.
Pârâtul Primarul... a depus la dosar întâmpinare, prin care a învederat că în urma unui control Curtea de Conturi a stabilit în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a recupera sumele acordate personalului propriu prin contractul și acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Pârâtul a învederat că în executarea acestei obligații a emis Dispoziția nr. 147/25.11.2013.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, ale Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror utilitate ar rezulta din dezbateri.
Pentru termenul de judecată din data de 16.09.2014 pârâtul a înaintat la dosar documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției contestate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanții sunt salariații Primăriei..., fiind evidențiați în Anexa 2 a Dispoziției nr. 147/25.11.2013 cu privire la personalul contractual de la care pârâtul a dispus recuperarea sumei totale de 138.196 lei.
La baza emiterii dispoziției contestate a stat Decizia nr. 84/02.10.2013 a Curții de Conturi, privind calcularea și recuperarea prejudiciului creat de plata unor drepturi de personal care exced prevederilor legale.
Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (art. 254 alin. 1 din Codul muncii).
În situația în care părțile nu se înțeleg prin învoială asupra cuantumului prejudiciului, singura cale aflată la îndemâna angajatorului care se pretinde a fi fost păgubit este de a sesiza instanța competentă de dreptul muncii.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens, prin Decizia nr. 24/2003, constatând că interzicerea oricăror rețineri din salariu fără ca existența datoriei să fie stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este conformă dispozițiilor constituționale.
Conform prevederilor art. 169 alin. (1) și (2) Codul muncii, "nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege"; iar "reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
În cauză, problema care se impune a fi analizată este cea a legalității modalității de recuperare a sumelor pe care pârâtul angajator le consideră încasate necuvenit de către reclamanții salariați, iar nu problema legalității drepturilor salariale a căror recuperare se urmărește.
În ceea ce privește legalitatea dispoziției contestate, se constată că o astfel de procedură de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibilă după intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii - aprobat prin Legea nr. 53/2003, nemaifiind prevăzută de lege.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperării pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care își găsea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat. Față de această situație, instanța nu este ținută a verifica dacă sumele a căror recuperare se urmărește de pârât au fost sau nu acordate în mod legal, implicit dacă au fost încasate în mod corect sau în mod necuvenit de salariați, ci dacă trebuie sau nu trebuie recuperate de la reclamanți în această modalitate.
Pentru acest motiv, dispoziția emisă de pârât este nulă în privința măsurilor dispuse cu privire la reclamanți, fiind lipsită de temei legal și contravenind dispozițiilor imperative ale art. 169 din Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța va anula în parte dispoziția contestată, în privința măsurilor dispuse referitor la reclamanți.
Instanța reține totodată că pârâtul este în culpă procesuală, întrucât a determinat pe reclamantul ... să inițieze demersul judiciar și să suporte cheltuieli pentru obținerea unui titlu executoriu care să le recunoască pretențiile deduse judecății.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 al. 1 C. pr. civilă, instanța va obliga pe pârâți la plata către reclamantul ... a sumei de 1.116 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform înscrisurilor de la filele nr. 6-7.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanți ..., … prin ..., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat … cu sediul in … în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL …cu sediul in ...
Anulează în parte Dispoziția Primarului ... nr. 147/25.11.2013, în privința măsurilor dispuse referitor la reclamanți.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.116 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanța.
Pronunțată in ședință publică, azi 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
… …
GREFIER,
…
| ← Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Desfacerea... | Anulare act de evaluare profesională.. Jurisprudență... → |
|---|
