Desfacere contract de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 490 din data de 21.09.2017

Oportunitatea măsurii detașării este un atribut exclusiv al angajatorului care potrivit art. 40C.muncii are dreptul de a manageria activitatea, de a stabili atribuții corespunzătoare fiecărui salariat, de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru fiecare salariat, sub rezerva legalității lor.

Ca atare instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului care are dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității, rolul instanței fiind acela de a verifica legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse de acesta.

Se apreciază că era necesar ca angajatorul să stabilească intervalul de timp în care operează modificarea contractului individual de muncă, respectiv data începerii cât și data detașării delegării.

Conform art. 3 alin1, lit. c din HG 500/2011 modificată, unul dintre elementele REVISAL îl constituie perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea și cel care face mențiunile este angajatorul de bază, anterior începerii detașării.

Ori, în lipsa datei expirării detașării dispozițiile legale de mai sus nu pot fi aplicate, cu atât mai mult cu cât pe perioada detașării contractul individual de muncă cu angajatorul de bază se suspendă conform art. 52 C.muncii.

Înscrierea consilierului juridic în Colegiul Consilierilor Juridic și înscrierea acestuia în tabloul consilierilor juridic nu sunt obligatorii.

Ca atare o persoană, care îndeplinește condițiile impuse de Legea 514/2003 poate fi numit în funcție sau angajat în muncă și dacă nu face parte din Colegiul Consilierilor Juridici.

Colegiul Consilierilor Juridici este o asociație profesională, creată pentru toți consilierii asociați în această formă și care asigură organizarea și exercitarea profesiei în mod unilateral și apără drepturile și interesele legitime ale consilierilor juridici.

Ca atare în mod nelegal contractul individual de muncă al reclamantei s-a constatat încetat de drept ca urmare a excluderii acesteia din Colegiul Consilierilor Juridici și radierea de pe Tabloul Consilierilor Juridici, această împrejurare neechivalând cu retragerea autorizației sau avizului pentru exercitarea unei profesii.

Acordarea daunelor morale nu operează automat, ci titularul cererii este ținut să facă dovada că, urmare a comiterii unor fapte de către angajator, s-au cauzat reale suferințe psihice (care nu sunt echivalente cu stresul sau consumul nervos) fizice sau onorarea, reputația au fost lezate.

Tribunalul Mehedinți - sentința din 21.09.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 24.10.2016, contestatoarea I.D.N. în contradictoriu cu intimatul SO "Sf.Ș"; R a solicitat :

- suspendarea punerii în aplicare a dispoziției nr.XXX/19.10.2016 privind

modificarea unilaterală a contractului individual de muncă prin detașarea sa la Primăria orașului R, până la soluționarea cauzei;

- anularea dispoziției nr. XXX/19.10.2016 emisă de intimat, privind modificarea

unilaterală a contractului individual de muncă prin detașarea sa la Primăria orașului R, respectiv suspendarea contractului individual de muncă, ca urmare a hotărârii Comitetului Director din 18.10.2016;

- obligarea intimatului la repunerea în situația anterioară emiterii acestei

dispoziții, rectificarea datelor în REVISAL și plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită pe această perioadă, actualizate la data plății efective;

- obligarea intimatului la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei ca

urmare a prejudiciului moral suferit, afectarea stării de sănătate și a afirmațiilor denigratoare din articolele de presă, conform art.253 C.muncii.

A arătat că, îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul intimatului SO "Sf.Ștefan"; R, compartimentul Contencios, post unic, iar în data de 19.10.2016, ora 14,00 i-a fost înmânată dispoziția nr. XXX/19.10.2016, privind suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 1 an - nedefinită, fiind detașată la Primăria Orașului R, pe un post nemenționat, începând cu aceiași dată, având în vedere solicitarea Primăriei R prin adresa nr.xxx/14.10.2016 din care rezultă că s-a solicitat detașarea în cadrul Aparatului permanent de lucru al Consiliului Local R și nu în cadrul Primăriei Orașului R, cum s-a menționat în decizie.

A arătat că dispoziția de detașare este lovită de nulitate absolută, având în vedere lipsa elementelor esențiale din cadrul acestei, respectiv, perioada pe care se face detașarea, apreciind că sintagma "cel mult un an de zile"; nu este suficientă, iar caracterul urgenței acestei detașări nu a fost justificat, având în vedere că în adresa de solicitare a detașării nu a fost trecută o dată anume, deși detașarea urma să se facă cu aceiași dată în care a fost emisă decizia, respectiv 19.10.2016.

Contestatoarea a învederat că, prin adresa nr. xxx/21.10.2016 a comunicat intimatului că, dispoziția, ținând cont de modul de întocmire, nu poate produce efecte juridice și că prin adresa nr. xxx/19.10.2016 a refuzat detașarea în baza art.46 alin.3 C.muncii, având motive întemeiate.

Mai mult, a arătat că întrucât detașarea urma a se face pe un post din cadrul Aparatului permanent de lucru al Consiliului Local, era obligatoriu să existe o hotărâre a Consiliului Local adoptată în acest sens.

De asemenea, a arătat că, la Consiliul Director din data de 18.10.2016 nu au fost invitate și consultate sindicatele din cadrul unității și nici nu s-a solicitat avizul Consiliului de Administrație al spitalului.

Referitor la operarea suspendării contractului individual de muncă în REVISAL, a arătat că aceasta a fost nelegală având în vedere refuzul său, cu atât mai mult cu cât există dispoziție legală în acest sens, respectiv art.46 alin.3 C.muncii, iar în situația în care analizând refuzul se constata că motivele invocate nu erau întemeiate, în cauză erau incidente dispozițiile art.247 C.muncii.

A mai arătat că, dispoziția de detașare nu prevede termenul și instanța la care se poate face contestație, potrivit art.268 alin.1 lit.a) C.muncii și mai mult, baza legală în temeiul căreia a fost emisă dispoziția este incompletă, menționându-se doar prevederile art.52 C.muncii , fără să se indice situația concretă în care se încadrează salariatul.

Pentru aceste considerente, contestatoarea a apreciat că, până la soluționarea cauzei se impune suspendarea punerii în aplicare a dispoziției contestate.

Pe fonul cauzei, a învederat că, adevăratul motiv pentru care a fost emisă dispoziția de detașare îl reprezintă "ordinul " primit de managerul interimar al spitalului din partea Primarului Orașului R, de a scăpa de juristul unității și responsabilul de achiziții publice, având în vedere refuzul de a încălca legea achizițiilor publice pentru o achiziție ilegală, și cum nu exista motive pentru a fi concediați, în cazul său s-a adoptat această soluție de detașare, ulterior urmând să fie concediată de către angajatorul la care urma să fie detașată.

Contestatoarea a prezentat pe larg situația conflictuală referitor la aceste afirmații, arătând că în 17.10.216 a întocmit un raport de neavizare nr. xxx /17.10.2016 privind nerespectarea legislației achizițiilor publice, la data întocmirii deciziei xxx/17.10.2016 privind atribuirea contractului de achiziție mobilier pentru Ambulatoriu spitalului, reabilitat pe fonduri europene, prin achiziție directă, iar în data de 18.10.2016, responsabilul de achiziții a întocmit referatul xxx/18.10.2016 prin care a adus la cunoștință că achiziția a fost efectuată de către conducere, care a eludat compartimentul intern de specialitate, ulterior fiind solicitați să dea notă explicativă cu privire la "publicitatea"; achiziției efectuate. Mai mult, a arătat că, ulterior au fost amenințați să o să fie dați afară, învederând că, în acest sens a formulat plângerea penală înregistrată cu nr. xxx/2016 la Poliția Orașului R, pentru abuz în serviciu, trafic de influență și presiuni pentru achiziții ilegale, fapt ce a generat convocarea rapidă a Comitetului Director al intimatei în care s-a hotărât cu privire la detașarea sa.

A mai arătat că prin referatul nr.xxx/19.10.2016 a refuzat detașarea, solicitând intimatului să-i comunice motivele pentru care nu mai este nevoie de postul de consilier juridic, post unic și să justifice caracterul de urgență al acestei măsuri, invocând astfel că nu i s-a creat posibilitatea îndosarierii și predării documentelor aflate în activitatea desfășurată, având în anul 2016 un număr de 115 dosare aflate de rolul instanțelor judecătorești, precum și faptul că era implicată în mai multe activități la nivelul spitalului.

În acest sens, a arătat că a deținut și funcția de președinte al Consiliului de Etică din cadrul spitalului, de secretar al Consiliului de Administrație , de responsabil cu managementul integrat pe spital precum și de auditor pe sistemele de management, activități desfășurate încă din 2012, fără a fi remunerată.

A mai arătat că, în data de 20.10.20165 a solicitat angajatorului să-i elibereze o adeverință din care să rezulte calitatea sa de angajat, însă acesta a refuzat, contrar dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h) C.muncii, motivând că nu mai are calitatea de salariat, deși până la data de 01.114.2016 deținea ci ½ normă ca jurist la biroul de management al calității serviciilor medicale .

De asemenea, a solicitat efectuarea concediului de odihnă pentru anul 2016, angajatorul refuzând înregistrarea cererii și acordarea acestuia.

Concluzionând, contestatoarea a arătat că, intimatul confundă relația de subordonare față de activitatea desfășurată conform fișei postului cu dreptul de a-și exprima opinia juridică, în acest caz neexistând o relație de subordonare.

Cu privire la petitul privind daunele morale, a arătat că din probatoriul ce va fi administrat va rezulta fără echivoc că, emiterea deciziei de detașare se datorează faptului că este o persoană corectă care deranjează, scopul fiind acela de-i face rău, făcând presiuni pe membrii comitetului director să voteze pentru detașarea sa, ulterior urmând să fie concediată, afectându-i astfel imaginea și prestigiul profesional.

În acest sens, a arătat că în presa locală, respectiv în ziarul "IG";, în data de 19.10.2016 a apărut articolul " Acuzații de abuz în serviciu și trafic de influență pentru RF! Jurista spitalului R a depus plângere la Poliție " iar în data de 21.10.2016 a apărut articolul " Un nou scandal la SR !, intimata dând declarații neadevărate și denigratoare la persoana sa, situație care i-a afectat sănătatea, ajungând la urgență, în perioada 20.10.2016-24.10.2016, aflându-se în incapacitatea temporară de muncă, probleme de sănătate care s-au acutizat ajungând la imposibilitatea de a se alimenta și de a se odihni.

A mai arătat că această situație i-a afectat și familia.

Concluzionând, a arătat că, nelegalitatea măsurii luate, refuzul de a înregistra cererile de acordare a drepturilor rezultate din contractul individual de muncă -concediu de odihnă, adeverința de salariat, salarizare, de afirmațiile făcute în raportul de gardă, presiunile efectuate pentru încălcarea legislației, afirmațiile denigratoare expuse în spital mediatic, caracterul urgenței acestei decizii, precum și perioada scurtă de când intimata activează pe oi funcție de conducere în unitate, arată fără echivoc că, acțiunile intimatei au fost premeditate cu intenție, acțiuni care au avut un efect negativ asupra stării sale fizice și psihice, situație în care potrivit art.253 C.muncii, angajatorul este obligat să-l despăgubească de salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.

În probațiunea a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile C-muncii.

În susținerea acțiunii a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri.

Intimata SO"SfȘ"; R, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii privind suspendarea efectelor dispoziției nr.xxx/19.10.2016, respingerea ca neîntemeiară a cererii privind anularea dispoziției nr.xxx/19.10.2016, precum și respingerea capătului de cerere privind daunele morale.

În acest sens, intimata a arătat că între SO"Sf.S " R și contestatoare a intervenit contractul individual de muncă nr. xx/26.10.2004, aceasta fiind angajată pe postul de consilier juridic I A în cadrul Compartimentului Contencios, iar în paralel cu acest contract, între părți a intervenit și contractul încheiat pe perioadă determinată nr. xx/28.01.2016, prin care contestatoarea a fost angajată cu timp parțial și în funcția de consilier juridic în cadrul Biroului de Managementul Calității Serviciilor Medicale, contract care la solicitarea contestatoarei a încetat la data de 10.10.2016, prin cererea nr. xxx/10.10.2016, în acest sens fiind emisă decizia nr. xxx/21.10.2016.

A mai arătat că, prin cererea nr. xxx/14.10.2016, Orașul R le-a solicitat sprijinirea instituției cu personal de specialitate pentru ocuparea funcției de natură contractuală vacantă de consilier juridic I A, pe o perioadă de cel mult un an, până la data ocupării prin concurs a acestei funcții, iar ca urmare a acestei solicitări, a consultării cu liderii sindicali al Sind. S. și Sind.S, a analizării situației unității medicale prin raportare la activitatea desfășurată de contestatore, în data 18.10.2016, Comitetul Director al spitalului a decis aprobarea detașării acesteia în cadrul UAT R, pe o perioadă de 1 an de zile, ulterior fiind emisă Dispoziția nr. xxx/19.10.2016, dispoziție rectificată prin decizia nr. xxxx/21.10.2016 în sensul rectificării denumirii acesteia "decizie"; și a erorii materiale strecurate în cuprinsul acesteia, respectiv omiterea cuvântului "an"; în testul art.1 la decizia nr. 414/198.10.2016, decizie comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și necontestată.

S-a arătat că, prin adresa nr. xxx/29.10.2016, contestatoarea a învederat că refuză detașarea potrivit dispozițiilor art.46 alin.3 C.muncii, motivând că este singurul jurist al unității, că în anul 2016 au fost înregistrate un număr de 115 dosare pe rolul instanțelor judecătorești, că desfășoară activitate și în cadrul Consiliului de Etică și în Comisia de Disciplină, etc.

De asemenea, a arătat că începând cu data comunicării Deciziei xxx/19.10.2016, contestatoarea nu s-a mai prezentat la locul de muncă, purtând o corespondență cu unitatea prin care a solicitat acordarea concediului de odihnă, eliberarea unei adeverințe privind calitatea de salariat, a învederat starea de incapacitate de muncă temporară, solicitări la care aceasta a primit răspuns. Mai mult, contestatoarea nu s-a prezentat nici la locul de muncă la care a fost detașată.

În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de contestatoare, s-a arătat că, aceasta este lipsită de temei legal, în C.muncii nefiind reglementată posibilitatea suspendării efectelor unui act unilateral emis de angajator, iar actul contestat este un act unilateral, ale cărui efecte juridice se produc de la data comunicării, excluderea posibilității de suspendare fiind de natură să asigure stabilitatea în muncă atât din punct de vedere al angajatorului cât și din punct de vedere al salariatului. Mai mult, eventuala anulare a actului unilateral al angajatorului, ar avea ca efect repunerea părților în situația anterioară, iar eventuala menținere a deciziei de detașare ar atrage imposibilitatea angajatorului de a returna salariatului munca prestată între momentul suspendării deciziei de detașare și cel al soluționării contestației .

De asemenea, față de motivele invocate de contestatore în susținerea cererii de suspendare, respectiv lipsa unor elemente obligatorii din cuprinsul actului unilateral, a arătat că aceasta este inadmisibilă.

Referitor la anularea deciziei xxx/19.10.2016 și repunerea părților în situația anterioară, a arătat că, dispozițiile C.muncii nu prevăd mențiuni cu privire la eventualele elemente obligatorii a fi incluse în cuprinsul deciziei de detașare, așa cum acestea sunt prevăzute pentru decizia de concediere - art.76 C.muncii, pentru a atrage sancțiunea prevăzută de art.252 C.muncii, situație pe deplin justificată având în vedere că, prin detașare, angajatorul nu poate modifica decât anumite elemente ale contractului individual de muncă, respectiv locul muncii -fără acordul salariatului și felul muncii -cu acordul salariatului .

Cum, în cazul modificării temporare a locului de muncă angajatorul poate dispune liber, intimata a susținut că, includerea unor elemente obligatorii în cuprinsul deciziei de detașare apare ca nejustificată, astfel că, aspectele invocate de contestatoare cu privire la decizia de detașare sunt nefondate.

Cu privire la faptul că în decizie nu s-a prevăzut postul pe care urma să fie detașată, a arătat că, potrivit dispozițiilor legale, unitatea nu avea posibilitatea de a modifica alte elemente decât locul muncii și nu postul/funcția, iar contestatoarea cunoștea pe ce post urma să fie detașată, având cunoștință de solicitarea xxx /14.10.2016 emisă de orașul R, așa cum arată în contestație.

Cu privire la faptul că în decizia de detașare nu a fost menționată data de la care urma să fie detașată, a arătat că, acesta nu poate constitui motiv de nulitate a deciziei, de vreme ce o astfel de obligativitate nu-i revenea potrivit legii, iar cu privire la noul locul de muncă la care urma să fie detașată, a arătat că, contestatoarea avea cunoștință, respectiv Aparatul Permanent de Lucru al Consiliului Local R din cadrul UAT R, așa cum rezultă din solicitarea contestatoarei nr. /19.10.2016. respectiv

Referitor la nulitatea deciziei de detașare prin prisma lipsei mențiunilor referitoare la durata detașării, a arătat că nu contestă această eroare materială strecurată în cuprinsul deciziei xxx/19.10.2016, prin omiterea cuvântului "an";, eroare îndreptată prin emiterea deciziei xxx/21.10.2016, comunicată contestatoarei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 24.10.2016.

Referitor la susținerea contestatoarei că, pentru detașarea în cadrul Aparatului Permanent de Lucru al Consiliului Local R, trebuia emisă o hotărâre a Consiliului Local în acest sens, s-a arătat că, potrivit adresei prin care s-a solicitat detașarea pe funcția vacantă de consilier juridic I A , s-a arătat faptul că, au fost demarate procedurile legale pentru ocuparea acestui post, prin concurs, dar în urma acestuia nici un candidat nu a fost declarat admis .

Cu privire la susținerea că, măsura detașară a fost luată de Comitetul Director fără consultarea sindicatelor legal constituite din cadrul unității și fără avizul Consiliului de Administrație, a arătat că acestea nu sunt cuprinse în elementele obligatorii ale deciziei de detașare, iar în cauză membrii Comitetul Director au consultat reprezentanții Sind.S și Sind. S așa cum rezultă din adresa nr. xxx/27.10.2016 și înregistrată sub nr. xxx/28.10.2016.

Cu privire la lipsa mențiunilor privind termenul și instanța la care se poate ataca decizia de detașare, intimatul a arătat că lipsa acestora nu atrage nulitatea deciziei potrivit dispozițiilor C.muncii, așa cum se întâmplă în cazul deciziei de concediere - art.76 C.muncii.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea cererii de anularea a deciziei 141/19.10.2016.

În ceea ce privește legalitatea măsurii detașării contestatoarei prin prisma lipsei caracterului urgent al detașării, s-a arătat că în decizie nu s-a menționat un astfel de caracter urgent, în speță luarea măsurii urmând să aibă efect imediat, producând efecte de la momentul comunicării deciziei respectiv 19.10.2016 orele 14.00.

Cu privire la refuzul contestatoarei de a duce la îndeplinire decizia de detașare invocând prevederile art.46 alin.3 C.muncii, respectiv unicitatea postului, lipsa unei persoane care să preia activitatea, pretinsul ordin al managerului spitalului de concediere, lipsa interesului unității în măsura luată, nevoia unității medicale cu privire la calitatea acesteia de evaluator de spital, intimatul a solicitat să se constate că aceste motivele nu se circumscriu vreunui motiv personal temeinic, potrivit dispozițiilor legale.

De asemenea, a arătat că, nici pretinsa existență a unor motive șicanatorii care ar sta la baza emiterii deciziei de detașare nu pot constitui un motiv personal temeinic pentru care salariata ar putea să refuze detașarea potrivit art.46 alin.3 C.muncii, învederând că de fapt contestatoarea denaturează în mod voit și cu rea - credință sensul unor discuții purtate în cadrul unității, atribuind afirmații făcute într-un context, unui alt context, cu care aceasta nu are nici o legătură, încercând astfel să se plaseze în postura de victimă.

Referitor la susținerile contestatoarei că, la momentul detașării, prezența sa în unitate era de strictă necesitate, fiind singurul jurist, iar pe rolul instanțelor existau un număr de 115 dosare, a arătat aceste dosare nu erau înregistrate numai în anul 2016, ci erau și dosare aflate în căile de atac, dar ceea ce contestatoarea nu a arătat în mod voit este faptul că la aceea vreme nu mai avea dreptul de a exercita profesia de consilier juridic fiind exclusă din Colegiul Consilierilor J G, potrivit tabelului consilierilor juridici G.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind anularea deciziei de detașare 141/19.10.2016 și repunerea părților în situația anterioară.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă de 30.000 lei, întemeiate pe dispozițiile art.253 C.muncii, intimatul a arătat că, scopul măsurii detașării nu a fost acela de a-i face rău acesteia, așa cum a susținut, atâta vreme cât modul de luarea a deciziei în cadrul Comitetului Director rezultă din procesul verbal al ședinței acestuia, restul susținerilor contestatoarei reprezentând numai o interpretare personală dată de aceasta unor situații de fapt care nu coincid cu voința acesteia; apariția articolelor în presa locală se datorează însăși contestatoarei, ea fiind aceea care a inițiat și susținut această campanie, adresându-se unor instituții media, articole de presă în care au apărut și documente interne privind activitatea spitalului și, chiar mai mult, contestatoarea fiind cea care a făcut în presă afirmații defăimătoare la adresa conducerii unității, precum și la adresa Primarului orașului R.

Referitor la pretinsa afectare a stării de sănătate, a învederat că din actele medicale prezentate rezultă afecțiuni (spondiloză, afecțiuni ale funcției vestibulare și sindromul de vertij) care nu pot fi provocate de starea de mâhnire a contestatoarei provocată de detașarea sa la o altă unitatea , ori pretinsa incapacitatea a acesteia de a se alimenta sau de a se odihni.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea și a acestui capăt de cerere ca neîntemeiata.

În probațiunea, s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul contestatoarei, proba testimonială, prezumții legale și juridice, precum și alte mijloace materiale de probă.

În susținerea apărării, intimatul a depus la dosar în copie înscrisuri.

Contestatoarea a formulat și depus răspuns la întâmpinare prin care pe lângă aspectele

arătate prin contestație, a mai arătat că, dispoziția de detașare este lipsită de conținut, odată ce s-a emis decizia nr.xxx/21.10.2016 de îndreptare a erorii materiale, decizie care nu i-a fost comunicată, deși orice rectificare putea fi îndreptată până la data la care actul juridic producea efecte juridice și nu ulterior.

De asemenea, a arătat că, din analiza dispoziției xxx/19.10.2016, rezultă că: nu este menționat pe ce post a fost detașată; nu este menționat în mod corect angajatorul cesionar; nu se menționează faptul că salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile, potrivit art.47 alin.2 C.muncii; nu este menționat termenul și instanța la care se poate contesta dispoziția; nu este menționată perioada pe care este dispusă detașarea, iar baza legală invocată este incompletă.

Față de excepția de inadmisibilitatea a solicitării de suspendare, contestatoarea a solicitat respingerea acesteia, față de dispozițiile art.996 alin.1 C.proc.civ. și de faptul că, fiind o acțiune ilicită inteprinsă de intimată, iar acțiunea angajatorului cedent și cesionar riscă să -i producă un prejudiciu a solicitat luarea măsurii provizorii de suspendare a efectelor dispoziției de detașare.

A susținut în continuare că, motivele invocate pentru refuzul de aducere la îndeplinire a măsurii dispuse de angajator, nu sunt temeinic justificate, iar apărarea intimatului este lipsită de argumente și este neîntemeiată.

Referitor la susținerea intimatului că nu mai deține dreptul de a exercita profesia de consilier juridic, ne mai fiind înscrisă pe Tabloul Consilierilor Juridic G, a arătat că aceasta este eronată, intimatul omițând să menționeze că o astfel de condiție nu există, potrivit dispozițiilor Legii 514/2003.

De asemenea, a arătat că prin conduita intimatul și reaua credința a acestuia, care nu i-a achitat drepturile salariale începând cu data detașării - 19.10.2016 ( concediul medical și concediul de odihnă) și refuzul de a înregistra cererile din 19.10.2016( eliberarea adeverinței), decât după formularea plângerii penale, denotă scopul acestuia de a-i face rău, situație care a condus la lipsirea sa de mijloace materiale, aspecte care au pus amprenta atât pe viața de familie precum și pe sănătatea acesteia.

Pentru daunele morale solicitate a mai arătat că, înțelege să completeze faptul că pentru situația creată, mama soțului său a suferit un accident vascular, fiind astfel în imposibilitatea de a avea grijă de sine, având în permanență nevoie de însoțitor.

În acest sens, contestatoarea a mai depus la dosar în copie înscrisuri.

La data de 10.01.2017, la dosar a fost depusă adresa emisă de Curtea de Apel C prin care prin care arătat că pe rolul curții s-a înregistrat cererea nr. 52/54/2017 privind strămutarea cauzei formulată de contestatoare.

Prin cererea depusă la data de 15.01.2017, contestatoarea a modificat și completat cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea și a deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, începând cu 19.10.2016, conform art.56 alin.1 lit.g) C.muncii, decizie emisă ulterior detașării și necomunicată, precum și obligarea intimatului la repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, rectificarea datelor din REVISAL și plata tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită pe această perioadă, majorate și actualizate la data plății efective.

De asemenea, a majorat cuantumul daunelor morale solicitate la 40.000 lei, având în vedere acțiunile intimatului ulterioare dispoziției de detașare.

Astfel, a arătat că după emiterea dispoziției de detașare nr. 141/19.10.2016, intimata i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.56 alin.1 lit.g) C.muncii " de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestatelor necesare pentru exercitarea profesiei";, dispoziții neaplicabile în cazul consilierului juridic,motiv pentru care a apreciat că decizia de încetare este lovită de nulitate.

A mai arătat că intimatul nu i-a comunicat decizia de încetare de drept a contractului de muncă, deși avea această obligație potrivit art.56 alin.2 C.muncii, în termen de 5 zile lucrătoare, aflând de aceasta în data de 06.01.2017 în urma extrasului REVISAL solicitat de la ITM G, din care nu mai rezultă mențiunea detașării, așa cum a fost menționată în extrasul eliberat la data de 10.11.2016, astfel că pe perioada 19.10.2016-19.12.2016 nu rezultă starea contractului său individual de muncă, respectiv detașarea, încetarea, etc.

Întrucât nu a primit decizia de încetarea a contractului de muncă, iar intimatul a refuzat comunicarea acesteia în urma cererii formulate la data de 06.01.2017, contestatoarea a solicitat obligarea acestuia să înainteze decizia .

Față de susținerile intimatului din întâmpinare referitoare la pierderea dreptului de exercitare a profesiei de consilier juridic, care a dus la încetarea de drept a contractului individual de muncă, contestatoarea a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesie de consilier juridic și statutului profesiei, decizia de încetare nu are temei legal, această măsură reprezentând de fapt un alt abuz din partea angajatorului intimat.

A arătat că, excluderea din profesie se face în baza unei hotărâri judecătorești pentru motivele prevăzute la art.18 din Statutul consilierului juridic, care prevede situațiile în care un consilie juridic este nedemn, respectiv a fost condamnat penal , a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, etc, astfel că, excluderea de pe Tabloul Consilierilor Juridic, pentru neplata cotizației, nu echivalează cu niciunul din cazurile arătate, iar singura obligație prevăzută de Legea 514/2003, pentru consilierul juridic este aceea de a efectua un stagiu de pregătire profesională la debutul în profesie, obligație pe care a îndeplinit-o potrivit Deciziei nr. xxx/2007 emisă de Colegiul Consilierilor Juridici G.

În concluzie, a arătat că, nu are importanță dacă consilierul juridic este sau nu înscris în vreo asociație profesională pentru a putea profesa, iar potrivit reglementărilor legale, pentru această profesie, nu se cer avize, autorizații ori atestări și mai mult, potrivit art.2 din Legea 514/2003, se prevede că angajarea în muncă se face în condițiile legii.

Contestatoarea a mai arătat că, prin încetarea contractului de muncă, intimatul și-a arătat încă odată dorința de a înceta contractul de muncă sub orice formă, așa cum a primit ordin din partea primarului R, aspecte dovedite cu înregistrări, mesaje, martori, cât și din acțiunile intimatului luate cu încălcarea dispozițiilor legale, începând cu luna octombrie 2016, când a fost amenință cu concedierea.

Referitor la mărirea cuantumului daunelor morale, contestatoarea a arătat că aceasta se impune având în vedere abuzul angajatorului fără precedent și ulterior detașării, prin emiterea deciziei de încetare de drept a contractului de muncă, învederând că prin această măsură îi este încălcat dreptul la muncă și la exercitarea în mod liber a profesiei de consilier juridic, reprezentând și un abuz din partea intimatului, care i-a afectat sănătatea și familia.

De asemenea, a mai arătat că din 19.10.2016 și până la 19.12.2016, când i-a încetat contractul de muncă, nu a beneficiat de salarizare sau de alte drepturi prevăzute din contractul de muncă.

În drept, a invocat prevederile art.204 C.proc.civ. și Legea 514/2003.

Contestatoarea a mai depus la doar în copie adresa ITM G nr.xxx/01.01.2017, cererea privind comunicarea deciziei de încetare a contractului de muncă și Decizia nr. xxx/06.12.2016.

Intimatul SO"Sf.Ș";R a formulat și depus întâmpinare la cererea de completare și modificare a acțiunii formulate de contestatoare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că, având în vedere situația conflictuală generată de contestatoare care urmare a emiterii deciziei de detașare și a invocării de către aceasta a dispozițiilor Legii 514/2003, unitatea prin cererea nr. xxx/18.11.2016, a făcut verificări la Colegiul Consilierilor Juridic G, care prin Adresa nr. xx/12.12.2016 a învederat faptul că, contestatoarea a devenit membră colegiului la data de 23.02.2005, ca stagiar, iar ulterior a promovat examenul de definitivare în profesie în 17.02.2007, fiind exclusă din profesie la data de 01.07.2012.

În urma acestei adrese, față de prevederile art.56 alin.1 lit.g) C.muncii și ale Legii 514/2003 și ale Statutului profesiei de consilier juridic, prin Decizia nr. xxx/19.12.2016 s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a excluderii acesteia din profesia de consilier juridic.

Referitor la comunicarea deciziei xxx/19.12.2016, a arătat că potrivit înscrisurilor depuse, aceasta a fost comunicată contestatoarei la domiciliu, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire - 30.12.2016, comunicare care a fost returnată ca urmare a expirării perioadei de păstrare subsecvent avizării - 21.12.2016 și reavizării la 23.12.2016, destinatarului în vederea ridicării corespondenței, astfel că, necomunicarea deciziei se datorează culpei contestatoarei în neridicarea corespondenței.

În ceea ce privește legalitatea măsurii dispuse prin Decizia xxx/19.12.2016, a arătat că potrivit dispozițiile legale în materie, pentru exercitarea profesiei,"; consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii";, potrivit art.2 din Legea 514/2003, iar potrivit art.3 alin.2 " consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat";, ceea ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor C.muncii și implicit a prevederilor art.56 alin.1 lit.g). După apariția Legii 514/2003, activitatea consilierilor juridici s-a supus prevederilor acestei legi precum și a Statutului profesie de consilier juridic, ulterior când a fost adoptat, după înființarea organismelor profesionale, respectiv Colegiile Consilierilor Juridici.

Invocând prevederile acestor acte normative, intimatul a arătat că nu există nici un dubiu că, pentru ocuparea și desfășurarea activității de consilier juridic, contestatoarea avea obligația să fie înscrisă cu drept de practică pe Tabloul anual al consilierilor juridici G, această înscriere având valoarea autorizării/atestării, necesare pentru exercitarea profesiei, în sensul avut în vedere de către legiuitor în art.56 alin.1 lit.g) C.muncii, astfel că, începând cu 01.02.2012, contestatoarea a pierdut acest drept, din motive ce îi sunt imputabile, prin emiterea Hotărârii x/11.07.2012 a Colegiului Consilierilor Juridici G, hotărâre pe care nu a contestat-o.

Cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale, a arătat că unitatea nu a făcut altceva decât să aplice prevederile dispozițiilor Legii 514/2003 și ale Statutului profesiei , neputându-se reține în sarcina unității o faptă ilicită de natură să prejudicieze pe contestatoare, care este în integralitatea răspunzătoare pentru pierderea dreptului de practică a profesiei de consilier juridic și, implicit pentru pierderea locului de muncă prin încetarea de drept a contractului individual de muncă.

Intimatul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, a depus la dosar în copie Decizia 186/19.12.2016.

Intimata a depus la dosar și note scrise în combaterea susținerilor contestatoarei prin răspunsul la întâmpinarea inițială, prin care față de motivul de nelegalitatea a dispoziției de detașare xxx/19.11.2016, respectiv că "nu se menționează ca salariatul beneficiază de drepturile care îi sunt mai favorabile";, a invocat excepția tardivității, apreciind că acesta a fost formulat suplimentar față de motivele de nulitate invocate în contestația inițială, cu depășirea termenului impus de dispozițiile art.268 alin.1 lit.a) C.muncii.

Intimatul a mai depus la dosar înscrisuri reprezentând procesul verbal de control și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite de ITM G la 15.11.2016 și anexele la acestea, procesul verbal al Consiliului de Administrație al unității spitalicești, ect.

Prin Încheierea din ședința publică din 09.02.2017, Tribunalul G având în vedere că prin sentința civilă nr. xx/02.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel C în dos. xx/xx/2017, a admis cererea de strămutare formulată de contestatoare, în prezentul dosar și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Mehedinți, a scos de pe rol cauza și a înaintat-o Tribunalului Mehedinți.

În urma strămutării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 21.02.2017.

Contestatoarea, prin mandatar a depus la dosar pentru termenul din 16.03.2017 înscrisuri constând în împuternicire de reprezentare, copie certificat de căsătorie, copie carte de identitate și copie diplomă studii juridice.

Urmare a comunicării întâmpinării formulate de intimat, contestatoarea a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că Decizia nr.xxx/19.12.2016 de încetare de drept a contractului individual de muncă i-a fost comunicată la data de 16.03.2017 și este lovită de nulitate absolută deoarece în cuprinsul acesteia se menționează că este o decizie de sancționare disciplinară, ori în atare situație intimata trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.251 alin.1 Codul Muncii potrivit cărora trebuia efectuată o cercetare disciplinară anterior aplicării sancțiunii.

A precizat că, angajatorul nu poate aplica alte sancțiuni disciplinare în afara celor dispuse prin lege, iar încetarea de drept a unui contract individual de muncă nu reprezintă o sancțiune disciplinară.

A arătat și că art.52 alin.1 lit.d din Codul Muncii, articol invocat în Decizia nr.xx/19.12.2016, la pct.I, nu se regăsește în Dispoziția de detașare nr.xxx/19.10.2016, iar Decizia de rectificare nr.xxx/21.10.2016 și care este menționată în decizia de încetare a contractului individual de muncă nu i-a fost comunicată, astfel încât nu poate produce efecte juridice.

A mai arătat și că, în decizie este menționată Hotărârea Comitetului Director din data de 19.12.2016, dar că în realitate această hotărâre nu poate fi identificată întrucât nu are un număr de înregistrare.

Contestatoarea a precizat faptul că baza legală invocată de intimată la încetarea de drept a contractului, respectiv dispozițiile art.56 alin.1 lit.g Codul muncii nu este aplicabilă în cazul său deoarece aceste dispoziții legale se aplică doar în cazul profesiilor pentru care exercitarea lor depinde de o autorizație/aviz/atestat, iar profesia de consilier juridic nu se încadrează în sfera profesiilor liberale sau a celor care necesită vreo autorizație/aviz/atestat.

Potrivit dispozițiilor art.1 coroborat cu art.2 din Legea nr.514/2003 - consilierul juridic prestează activitatea specifică în calitate de salariat, în beneficiul exclusiv al angajatorului său care poate fi numai o persoană juridică.

Hotărârea nr.x/11.07.2012 a Colegiului Consilierilor Juridici G nu i-a fost comunicată, iar prin această hotărâre se precizează că este exclusă din Colegiul Consilierilor Juridici și nicidecum din profesie.

Totodată a arătat că odată cu emiterea Deciziei nr.xxx/19.12.2016 de încetare de drept a contractului individual de muncă, a încetat detașarea iar Dispoziția nr.xxx/19.10.2016 prin car s-a dispus detașarea nu mai produce efecte juridice.

A arătat și că în data de 06.01.2017 a solicitat o copie a deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, însă angajatorul a evitat să precizeze vechimea și specialitatea, limitându-se doar să precizeze situația detaliată a contractelor, ori acest aspect certifică faptul că angajatorul a înțeles că decizia de încetare a contractului individual de muncă este ilegală.

Reaua credință a angajatorului este evidențiată și de faptul că acesta avea obligația de a o redistribui în concordanță cu pregătirea sa profesională și posturile vacante din unitate, mai ales că exista post vacant pe managementul calității unde sarcinile de serviciu nu mai erau de reprezentare juridică, așa cum angajatorul motivează pentru măsura adoptată, ea fiind singura persoană din cadrul unității specializată pe managementul calității.

A arătat că în plângerea penală formulată de angajator pentru exercitarea fără drept a profesiei, angajatorul s-a constituit parte civilă pentru recuperarea tuturor drepturilor salariale din anul 2012 de când nu mai este înscrisă în asociația profesională, dar că între activitățile a căror exercitare fără drept atrage consecințe de ordin penal nu se regăsește și cea de consilier juridic deoarece pentru exercitarea acestei profesii nu este necesară vreo autorizație/aviz/atestat.

Mai mult, în Legea nr.514/2003 - privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic nu se precizează obligativitatea înscrierii și menținerii acestei înscrieri în asociația profesională și nici Statutul Consilierului juridic nu prevede obligativitatea permanentă de a figura pe Tabloul Consilierilor Juridici pe durata exercitării profesiei de consilier juridic.

Încadrarea în muncă a fost făcută ca urmare a unui concurs organizat în condițiile legii, fiind încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, nefiind necesar să prezinte vreo autorizație/aviz/atestat și nici dovada înscrierii în Tabloul Consilierilor Juridici.

A arătat și că afirmațiile intimatului cu privire la situația sa familiară ecxced cadrului procesual și nu pot fi probate de către aceasta, iar expunerea cu privire la nemulțumirea sa referitor la numirea sa ca manager interimar este nefondată întrucât calitatea sa de evaluator de spitale este incompatibilă cu calitatea de manager.

La 21.03.2017, contestatoarea formulat o precizare referitoare la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, capăt de cerere formulat prin cererea de modificare și completare a cererii principale, precizare prin care a arătat că la data formulării cererii de modificare și completare a acțiunii, nu a avut cunoștință de numărul deciziei de încetare a contractului individual de muncă, astfel încât să aibă posibilitatea de a indica numărul și data emiterii acestui act administrativ emis de intimat.

După comunicarea întâmpinării la cererea modificatoare, intimatul a anexat decizia emisă, astfel că înțelege să formuleze contestație împotriva Deciziei nr.xxx/19.12.2016 de încetare de drept a contractului individual de muncă solicitând anularea acesteia.

A precizat că, decizia odată emisă a produs efecte juridice, și față de faptul că prin cererea inițială a solicitat și suspendarea punerii în aplicare a Dispoziției nr.xxx/19.10.2016 de detașare, înțelege să renunțe la acest capăt de cerere întrucât urmare a emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă nu mai are calitatea de salariat, aspect care ar împiedica o revenire pe post până la data pronunțării privind anularea Deciziei nr.xxx/19.12.2016.

A depus la dosar înscrisuri .

La termenul din 11.05.2017 în cauză au fost audiați martorii MN și TC, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

La solicitarea apărătorului intimatului, instanța a dispus emiterea unei adrese către ITM G pentru a comunica dacă contestatoarea a avut în derulare contracte individuale de muncă în perioada noiembrie 2016 - prezent și să depună înscrisuri în acest sens.

La 23.05.2017, intimatul prin apărător a depus la dosar înscrisuri de natură să contrazică declarațiile martorilor audiați la 11.05.2017, înscrisuri constând în: Adresa nr.xxx/16.05.2017 înregistrată la Primăria Orașului R sub nr.xxxx/17.05.2017, răspunsul Primăriei Orașului R nr.xxx/16.05.2017.

Totodată au mai fost depuse extrase de pe o rețea de socializare.

La 25.05.2017, la dosar a fost depus răspunsul nr.6xxx/CCCMMRM/19.05.2017 prin care ITM G a răspuns solicitărilor instanței.

Contestatoarea a formulat și depus la dosar note de ședință pentru susținerea daunelor morale solicitate atât prin acțiunea principală cât și prin modificarea ulterioară a acesteia, note prin care a arătat că acțiunile intimatului i-au adus prejudicii de natură fizică, psihică, morală și materială atât ei personal cât și membrilor familiei, în special soacrei.

Astfel, a arătat că încetarea abuzivă a contractului individual de muncă a pus-o în imposibilitatea de a achita obligațiile către creditori, ultima plată fiind în luna noiembrie 2016, imposibilitatea acordării copilului a unui trai decent acesta întrerupând participarea la o pregătire suplimentară necesară pentru examenul de bacalaureat și facultate, cât și imposibilitatea achitării facturilor și a altor obligații familiale.

Acțiunile de denigrare în cadrul ședințelor intimatei au dus la marginalizarea sa în cadrul comunității, iar articolele din publicațiile locale i-au afectat demnitatea, onoarea fiind întrebată mereu cu privire la aceste aspecte de către prieteni și cunoscuți fapt ce a determinat-o să nu mai socializeze cu nimeni.

Totodată, acțiunile intimatei au afectat starea de sănătate a soacrei sale, aceasta suferind un șoc emoțional care a condus la o depresie și un VAC cu sechele de semipareză, care necesită o recuperare îndelungată fiind necesar un aparținător permanent.

A arătat că încetarea contractului individual de muncă i-a pus în pericol menținerea calității de evaluator de spitale, ținând cont de faptul că pentru a avea această calitate este obligatoriu să ai și calitatea de angajat al unei unități sanitare sau cursul de management spitalicesc, iar începând cu ianuarie 2017 a fost actualizat registrul evaluatorilor și pentru a beneficia de noul atestat al evaluatorului de spitale, trebuiau încărcate într-o aplicație numită ";CAPESARO"; o serie de documente printre care și adeverință de salariat din care să rezulte vechimea în muncă și în specialitate, însă intimata a refuzat eliberarea acestei adeverințe, fapt ce a dus și la sancționarea de către ITM G, fiind astfel obligată să se angajeze ca și consilier juridic cu ½ normă în cadrul unei societăți comerciale.

A precizat și că intimata a hărțuit-o psihic în legătură cu serviciul, în acest sens fiind adresa nr.xxx/19.04.2017 prin care deși nu mai avea calitatea de salariat era somată și i se cereau explicații cu privire la aspecte care nu țineau de compartimentul contencios.

La termenul din 08.06.2017, intimata prin apărător a arătat că, în raport de notele de ședință depuse de către contestatoare la 22.05.2017, față de conținutul acestora care adaugă noi motive de fapt în susținerea capătului de cerere privind daunele morale, înțelege să invoce excepția tardivității, instanța unind excepția cu fondul cauzei.

Contestatoarea a mai depus la dosar înscrisuri.

Contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise prin care solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, modificată și completată ulterior și a reiterat motivele de admiterea a acesteia.

De asemenea și intimata a depus concluzii scrise.

Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Prin dispoziția nr. xxx/19.10.2016 emisă de pârâtul SO R, angajator al reclamantei I D N, consilier juridic la compartimentul contencios, contractul individual de muncă al acesteia a fost suspendat începând cu data de 19.10.2016 pe o perioadă de 1 zile fiind detașată la Primăria Orașului R.

Dispoziția nr. xxxx/19.10.2016 a fost modificată de angajator prin Decizia nr. xxx/21.10.2016, în sensul schimbării titulaturii din "dispoziție"; în decizie și a îndreptării erorii materiale prin omiterea cuvântului "an";.

Potrivit art. 41 Codul Muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părților,

Cu titlu de excepție modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Modificarea contractului de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariu, timp de muncă și odihnă.

Conform art. 42 Codul Muncii locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut de contractul de muncă.

Detașarea, potrivit art. 45 Codul Muncii este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă din dispoziția angajatorului, la un alt angajator în scopul executării unor lucrări în interesul acesteia.

Detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an, conform art.46 Codul Muncii și în mod excepțional perioada detașării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezența salariatului la angajatorul la care s-a dispus detașarea, cu acordul ambelor părți din 6 în 6 luni.

În ceea ce privește drepturile salariatului detașat acestea sunt reglementate în art 47 Codul Muncii.

Detașarea, fiind o modificare a contractului individual de muncă trebuie respectate dispozițiile art. 17 alin.1 Codul Muncii, potrivit cărora anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă angajatorul are obligația de a întreba persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele inițiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Decizia de detașare trebuie să cuprindă următoarele informații: motivul detașării, perioada detașării, plătitorul drepturilor, indemnizația de detașare.

Conform dispoziției nr. xx/19.10.2016, respectiv prin decizia nr.xxx/21.10.2016 la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantei s-au avut în vedere adresa nr. xxx/14.10.2016 a Primăriei Orașului R, înregistrată la pârâtă sub nr. xxx/14.10.2016, Hotărârea Comitetului Director din data de 18.10.2016.

Prin adresa nr.xxx/14.10.2016 Primăria Orașului R a solicitat pârâtei sprijin cu personal de specialitate în vederea detașării în cadrului Aparatului Permanent de lucru al Consiliului Local R pentru ocuparea funcției de natură contractuală vacantă de consilier juridic 1A, pe o perioadă de cel mult 1an.

Prin Hotărârea Comitetului Director nr.xxx/18.10.2016 a fost adoptată detașarea consilierului juridic pentru o perioadă de 1 an zile începând cu data de 19.10.2016 de la Spitalul Orășenesc R la Primăria Orașului R.

Membrii Comitetului Director au consultat reprezentanții Sind.S cât și ai Sind.S.

Prin adresa nr.xxx/19.10.2016 pârâtul a comunicat Primăriei Orașului R hotărârea Comitetului Director din data de 18.10.2016.

Prin contestația de față reclamanta a susținut că nu se justifica detașarea sa, cu atât mai mult cu cât este singurul jurist al societății, că în anul 2016 au fost înregistrate 115 litigii cu societatea, că își desfășura activitatea în Consiliul de Etică și în Comisia de disciplină, iar scopul real al detașării este acela de a fi înlăturată din statul de funcții al societății.

Susținerile reclamantei nu sunt fondate.

Oportunitatea măsurii detașării este un atribut exclusiv al angajatorului care potrivit art. 40 are dreptul de a manageria activitatea, de a stabili atribuții corespunzătoare fiecărui salariat, de a da dispoziții cu caracter obligatoriu pentru fiecare salariat, sub rezerva legalității lor.

Potrivit art. 46 alin.3 Codul Muncii salariatul poate refuza detașarea dispusă de angajator numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice.

Prin adresa nr.xxx/19.10.2016 reclamanta a refuzat detașarea, solicitând angajatorului să-i comunice motivele pentru care nu mai este necesar postul de consilier juridic, post unic și să justifice caracterul de urgență al măsurii invocând astfel că nu i s-a creat posibilitatea îndosarierii și predării documentelor necesare pentru activitatea sa.

În mod corect intimata nu a acceptat refuzul detașării deoarece motivele invocate de reclamantă nu se circumscriu noțiunii de motive personale temeinice care s-ar putea referi la stare de sănătate, situație familială deosebită, distanța dintre domiciliul și noul loc de muncă etc.

Prin contestație s-a invocat nulitatea absolută a deciziei de detașare, invocând în esență lipsa unor elemente esențiale din conținutul acesteia, respectiv perioada detașării, postul pe care urma să fie detașată, termenul și instanța la care decizia putea fi atacată.

Codul Muncii nu prevede în mod expres forma și conținutul detașării, ca în cazul deciziei de concediere (art. 76 Codul Muncii) și a deciziei de sancționare (art. 252 Codul Muncii) care face referire și la sancțiunea nulității absolute în situația lipsei unui dintre elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă.

Cum decizia de detașare nu este o decizie de sancționare nu pot fi aplicate dispozițiile art. 252 Codul Muncii și nu poate fi constatată nulitatea deciziei.

Din analiza actelor dosarului instanța reține nelegalitatea dispoziției de detașare.

Așa cum s-a arătat detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 1 an.

Prin decizia angajatorului s-a dispus detașarea reclamantei pe o perioadă de 1 an la un alt angajator, începând cu data de 19.10.2016, fără a fi arătată data încetării detașării.

Conform art. 3 alin1, lit. c din HG 500/2011 modificată unul dintre elementele REVISAL îl constituie perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea și cel care face mențiunile este angajatorul de bază, anterior începerii detașării.

Ori în lipsa datei expirării detașării dispozițiile legale de mai sus nu pot fi aplicate, cu atât mai mult cu cât pe perioada detașării contractul individual de muncă cu angajatorul de bază se suspendă conform art. 52 Codul Muncii.

Intimata a susținut că au fost respectat dispozițiile art. 45 Codul Muncii cu atât mai mult cu cât decizia inițială a și fost rectificată adăugându-se cuvântul "an";, deci detașarea a fost făcută pe o perioadă de 1 an.

Rectificarea nu este de natură a stabili perioada exactă a detașării.

Prin decizia de detașare nu a fost specificată funcția, postul pe care urmează să fie detașată reclamanta, dat fiind faptul că prin detașarea în mod unilateral și temporar poate fi modificat numai locul de muncă.

Cum angajatorul nu a respectat nici dispozițiile legale, referitoare la informarea salariatului, conform art. 17 alin.1 Codul Muncii se impunea cu atât mai mult să fie specificat în decizie funcția/ postul pe care îl va ocupa reclamanta la noul loc de muncă.

Nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la drepturile salariale ce i se cuvin reclamantului pe perioada detașării.

Având în vedere aceste motive instanța apreciază nelegală măsura detașării prin încălcarea prevederilor legale care reglementează modificarea unilaterală a contractului individual de muncă și pe cale de consecință se va dispune anularea dispoziției de detașare nr.xxx/19.10.2016 așa cum a fost rectificată prin Decizia xxx/21.10.2016.

Prin Decizia nr.xxx/19.12.2016 a pârâtului s-a constatat încetat de drept contractul individual de muncă nr. xxx/26.10.2004 cu toate modificările ulterioare al reclamantei, în temeiul art. 56, alin.1, lit. g Codul Muncii, ca urmare a excluderii din profesia de consilier juridic și pierderea de către aceasta a dreptului de exercitare a profesiei prin efectul Hotărârii x/2012 a Colegiului Consilierilor Juridici, comunicată pârâtului în data de 14.12.2016.

S-a precizat că la data emiterii deciziei contractul individual de muncă al reclamantei este suspendat în temeiul art. 52, alin.1, lit. d Codul Muncii, conform dispoziției xxx/19.10.2016 (rectificată conform Deciziei xxx/21.10.2016), prevalând însă cauza de încetare de drept a contractului individual de muncă față de suspendarea acestuia.

Conform deciziei la emiterea acesteia pârâta a avut în vedere art. 1, 2, 6, 17 și 25 din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic și prevederile din Statutul profesiei de consilier juridic precum și Hotărârea nr.x/11.07.2012 a Colegiului Consilierilor Juridic G.

Potrivit art.55 lit. a Codul Muncii contractul individual de muncă poate înceta de drept și art. 56 Codul Muncii prevede cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă și potrivit lit. g , de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei.

În unele cazuri reglementate prin dispoziții legale speciale încheierea contractului individual de muncă sau modificarea acestuia, pentru încadrarea în anumite posturi este condiționată și de existența prealabilă a unui aviz conform sau consultativ al unui organ sau de existența unei autorizații sau a unui atestat.

Obținerea avizelor, autorizațiilor sau atestatelor este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum și anumite aptitudini pentru care cel ce dorește să exercite această meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales.

Retragerea avizului, autorizației sau atestatului de către autoritatea sau organistul competent se face numai în momentul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile din momentul acordării acestora.

Neîndeplinirea condiției prealabile a obținerii avizului duce la nulitatea absolută dar remediabilă a încadrării respective, adică dacă a fost încheiat un contract individual de muncă în lipsa avizului, acesta este nul de drept, dar dacă avizul se acordă ulterior încheierii contractului individual de muncă nulitatea este acoperită și deci încadrarea în muncă devine legală.

Retragerea avizului are drept efect însă încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul art. 56 lit. g Codul Muncii.

Începând cu data de 26.10.2004 reclamanta a fost angajată a pârâtului, conform contractului individual de muncă nr.xxx/2004, în funcția de consilier juridic debutant, și după efectuarea stagiului de pregătire profesională și a trecerii examenului de definitivat a fost promovată în funcția de consilier juridic gradele II, II, I și IA.

La data de 23 februarie 2005 reclamanta a devenit și membru al Colegiului Consilierilor Juridic G și a fost înscrisă în tabloul consilierilor juridic din G.

Prin Hotărârea nr. x/11.01.2012 Colegiul Consilierilor Juridic G a dispus excluderea din cadrul colegiului și radierea din tabloul consilierilor juridic din G a unor membrii pentru nerespectarea unor obligații statutare (plata cotizației pe anii 2006-2007,2008, 2009) printre care și reclamanta.

Organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic este reglementată de Legea 514/2003.

Potrivit art. 8 din Lege poate fi consilier juridic acela care îndeplinește următoarele condiții: a) este cetățean român și are domiciliul în România; b) are exercițiul drepturilor civile și politice; c) este licențiat al unei facultăți de drept; d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiție se dovedește cu certificat medical eliberat în condițiile legii; e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege.

Din punct de vedere al modului în care se poate ocupa funcția de consilier juridic, art. 2 din Legea 514/2003 prevede că aceasta poate fi numit în funcție, moment în care primește statutul de funcționar sat angajat în muncă, moment în care devine salariat.

Înscrierea consilierului juridic în Colegiul Consilierilor Juridic și înscrierea acestuia în tabloul consilierilor juridic nu sunt obligatorii.

Ca atare o persoană, care îndeplinește condițiile impuse de Legea 514/2003 poate fi numit în funcție sau angajat în muncă și dacă nu face parte din Colegiul Consilierilor Juridici.

Și în Statutul profesiei de consilier se prevede în art.25 că un consilier juridic își poate exercita profesia la alegere în oricare din formele prevăzute de lege și statutul profesiei cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea și incompatibilitatea în exercitarea acestora.

Instanța constată că pentru exercitarea funcției de consilier juridic nu există obligația de a fi înscris cu drept de practică pe Tabloul Anual al Consilierilor Juridici.

Ca atare în mod nelegal contractul individual de muncă al reclamantei s-a constatat încetat de drept ca urmare a excluderii acesteia din Colegiul Consilierilor Juridici G și radierea de pe Tabloul Consilierilor Juridici G, această împrejurare neechivalând cu retragerea autorizației sau avizului pentru exercitarea unei profesii.

Prin urmare va fi anulată decizia ca nelegală și se va dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior cu plata despăgubirilor gale cu salariile și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei de detașare și până la reintegrarea efectivă.

Reclamanta a solicitat inițial suspendarea efectelor deciziei de detașare, petit la care a renunțat pe parcursul judecării procesului, situație în care nu se impune analizarea acesteia.

A solicitat obligarea angajatorului la rectificarea înscrisurilor din REVISAL, însă având în vedere soluția instanței de anulare a dispozițiilor emise de pârâtă, aceasta din urmă va opera în REVISAL în mod corespunzător având în vedere dispozițiile HG 500/2011.

Referitor la petitul privind plata daunelor morale instanța constată următoarele:

Potrivit art. 253 Codul Muncii, Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Ca atare nu se pot acorda daune morale reclamantei, deși aceasta a obținut în prezentul cadru procesual recunoașterea parțială a pretențiilor sale în condițiile în care nu și-a susținut suficient și convingător argumentele potrivit cărora detașarea și ulterior încetarea contractului individual de muncă au adus atingerea într-o măsură substanțială imaginii, demnității și bunei reputații de care se bucura.

Afirmațiile că în realitate s-a urmărit înlăturarea sa de la locul de muncă fiind un om corect, sunt simple aprecieri ale reclamantei nefăcându-se dovada că a fost supusă unui tratament șicanator sau ostil din partea angajatorului.

Campania de presă prin care s-a susținut că au fost făcute afirmații denigratoare la adresa reclamantei nu a fost inițiată de angajator și mai mult articolele din presă vizau achizițiile publice în care a fost implicat spitalul și nu compartimentul juridic unde a funcționat reclamanta.

Refuzul de a soluționa anumite cereri ale reclamantei sau de a-i elibera adeverințele solicitate nu a fost de natură a-i provoca reclamantei un prejudiciu moral.

Nu s-a făcut dovada că starea de sănătate a reclamantei sau a familiei sale (în speță soacra) au fost influențate negativ de măsurile dispuse de angajator cum de altfel nici pregătirea școlară sau starea emoțională a fiicei reclamantei nu au fost afectate de modul de derulare a contractului individual de muncă al reclamantei.

← Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă		Pensii. Jurisprudență Pensii →

Desfacere contract de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Desfacere contract de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă