Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 479 din data de 21.09.2017

- În raport de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, se reține că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate trebuia să îndeplineasca următoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul 50/1990;

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe să depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

De asemenea, un alt principiu care rezultă din interpretarea dispozițiilor Ordinului 50/1990 este cel al analizei condițiilor concrete de muncă la momentul apariției actelor normative care reglementau încadrarea în grupe de muncă, cu dovedirea existenței unor documente verificabile, existente în cadrul unităților angajatoare, care să certifice acest lucru.

Societatea pârâtă a respectat dispozițiile Ordinului nr.50/1990, iar prin decizia nr.43/1994 a nominalizat locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I/II de muncă, însă locul de muncă al reclamantului - lăcătuș montator în perioada în litigiu/22.04.1986-22.04.1989/ nu a fost încadrat în grupa I de muncă.

Cât privește grupa a II-a de muncă, această încadrare s-a acordat conform Ordinului nr.125/1990, pentru activitatea desfășurată după 01 martie 1990, iar reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 22.04.1986-22.04.1989, anterioară datei de la care s-a aplicat Ordinul nr.125/1990.

Tribunalul Mehedinți - sentința din 21.09.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.06.2017 reclamantul LR a chemat în judecată pe pârâta SC H SA-SH PF DTS solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să-i elibereze o adeverință cu privire la grupa I de muncă pe perioada de 3 ani lucrată în cadrul societății.

În fapt, reclamantul a arătat că a fost încadrat la pârâtă în perioada 22.04.1986 - 22.04.1989 și a desfășurat activitate ca lăcătuș montator, precizând că s-a adresat societății pentru eliberarea unei adeverințe cu privire la grupa I, însă i s-a comunicat că îi poate fi eliberată numai în baza unei hotărâri judecătorești.

În baza art.200 alin.3 Cod proc. civ. s-a solicitat reclamantului să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de a dezvolta motivele de fapt ale cererii și să indice condițiile concrete de muncă, factorii de risc, sarcinile îndeplinite, să indice temeiul juridic în baza căruia solicită încadrarea activității în grupa I de muncă și probele pe care le solicită în dovedirea acțiunii.

Ca urmare, reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a arătat că în perioada 22.04.1986-22.04.1989 a lucrat ca lăcătuș-montator și lăcătuș-mecanic în cadrul UEP F II la Atelierul de întreținere, desfășurând activitate în condiții grele de muncă.

În acest sens a arătat că unitățile care produc energie electrică au un mare grad de periculozitate și multe cerințe, iar ca lăcătuș-mecanic trebuia să coboare la cota -12 și să lucreze în condiții de vibrații, zgomot, magnetism, inclusiv în ture de noapte.

Referitor la temeiul juridic al acțiunii, a arătat că solicită încadrarea activității în grupa I de muncă conform Codului muncii, în dovedirea cererii solicitând proba cu 2 martori.

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civ. acțiunea și completarea depusă au fost comunicate pârâtei, care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.

În fapt, s-a arătat că potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru acordarea grupelor de muncă, era necesară nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupe, având în vedere specificul activităților din anexele la acest ordin, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășurau activitatea persoanele respective.

Existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele, trebuia să rezulte din determinările de noxe efectuate de către MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților; de asemenea, salariatul trebuia să lucreze în aceste condiții cel puțin 50% pentru grupa I de muncă și cel puțin 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă.

Prin întâmpinare s-a arătat că condițiile concrete de muncă sunt esențiale pentru încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă, însă societatea și antecesoarele ei nu au emis niciun document intern sau vreo decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea, în concret, a locurilor de muncă în grupa I.

Prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în vederea pensionării pentru perioada lucrată după data de 01.03.1990.

Pârâta a menționat că personalul H SA a fost încadrat în grupa a II-a de muncă potrivit Ordinului nr.50/1990, poziția 111 și Ordinului nr.125/1990, pozițiile 111 și 112, în grupa I de muncă fiind încadrați numai scafandrii, iar simpla existență a condițiilor deosebite de muncă într-un sector de activitate nu constituie motive suficiente pentru acordarea grupei I de muncă, pentru această încadrare fiind necesară îndeplinirea tuturor condițiilor de legalitate impuse de Ordinul nr.50/1990.

S-a arătat că în carnetul de muncă al reclamantului nu a fost făcută vreo mențiune cu privire la grupa I de muncă.

Potrivit dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziția 1, se încadrează în grupa I de muncă activitatea desfășurată în subteran la construcții de tunele, de galerii, precum și de centrale subterane și nu activitatea de mentenanță desfășurată în astfel de centrale, așa cum susține reclamantul care a prestat activitate ca lăcătuș - montator.

Prin întâmpinare a fost invocată decizia nr.258/2004 pronunțată de către ÎCCJ prin care s-a reținut că angajatorii sau instanțele de judecată nu ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupele de muncă și la alte situații decât cele prevăzute de lege.

De asemenea, s-a arătat că potrivit considerentelor obligatorii ale deciziei în interesul legii nr.9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se poate vorbi despre un drept recunoscut de lege unui salariat la acordarea beneficiului grupei superioare de muncă, doar prin regăsirea în anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfășurat, pentru ca acesta să poată pretinde o recunoaștere directă a beneficiului lucrului în grupa superioară de muncă, constituirea dreptului efectuându-se în cadrul unei proceduri în care se prevedea îndeplinirea unor atribuții specifice de către partenerii sociali (angajatori și sindicate) și verificări concrete, cu sprijinul unor instituții ale statului (medicale, de protecție a muncii).

Pârâta a mai arătat că activitățile desfășurate în cadrul societății au fost supuse mai multor riscuri- de electrocutare, termic, de expunere la factori chimici, la gaze și pulberi toxice, la umiditate, risc cauzat de vibrații - și pentru asigurarea protecției individuale s-a prevăzut și asigurat dotarea personalului care lucrează în instalații electrice cu echipament individual de protecție, precum și instruirea personalului.

Prin întâmpinare s-a mai învederat că după abrogarea celor 2 ordine și apariția HG nr.261/2001, locurile de muncă ce au îndeplinit condițiile impuse de noua legislație au fost încadrate în condiții deosebite (echivalentul grupei a II-a de muncă din vechea legislație) și nicidecum în condiții speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislație).

Documentul prin care s-au clarificat aspectele legate de condițiile de muncă ale salariaților societății, este decizia nr.43/04.04.1994 care în baza Ordinelor nr.50/1990 și nr. 125/1990 a stabilit care sunt grupele de muncă aferente fiecărui loc de muncă.

Din ";Situația"; comunicată de către S H ";PF"; la ITM M se observă că personalul încadrat în Atelierele de întreținere și reparații electrice, de întreținere și reparații hidromecanice și întreținere și reparații construcții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă

(pct.111 anexa 2 la Ordinul nr.125/1990).

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în perioada de 3 ani pentru care solicită grupa I de muncă a lucrat în condiții grele și nocive, iar alți colegi ai săi au beneficiat de această încadrare .

A mai arătat că s-a adresat pârâtei solicitând eliberarea unei adeverințe pentru grupa a II-a de muncă referitor la activitatea desfășurată în perioada 22.04.1986-22.04.1989 , fiindu-i necesară pentru pensionare, însă nu i s-a acordat.

Din oficiu, s-au solicitat relații de la pârâtă cu privire la locul de muncă al reclamantului, dacă locul de muncă și activitatea desfășurată de acesta în perioada 22.04.1986-22.04.1989 au fost încadrate în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr.50/1990, Ordinului nr.125/1995.

Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr. 92813/2017.

Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Reclamantul LR a fost încadrat în perioada 22.04.1986-22.04.1989 ca lăcătuș montator la SPEEH H SA - S H PF (fosta Î E P F DTS), conform mențiunilor din carnetul de muncă.

Prin acțiunea dedusă judecății așa cum a fost precizată, reclamantul solicită să fie obligată pârâta să-i acorde grupa I sau II de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 22.04.1986-22.04.1989 și să-i elibereze o adeverință în acest sens.

Analizând solicitarea reclamantului, Tribunalul reține că până la data de 01.04.2001, prin Ordinul nr.50/1990, completat și modificat, s-au reglementat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii.

În acest sens se constată că potrivit pct. 3 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Potrivit pct. 5 "existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele MS sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal";.

La pct. 6 din același Ordin se prevede că "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.

Potrivit pct. 7 din Ordin "Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru, la pct.8 prevăzându-se că "perioada de timp în care o persoană are sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită. Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiții deosebite se stabilește prin totalizarea, până la obținerea unui an complet de munca, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I și II de munca";.

De asemenea, la pct. 14 se prevede că "pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, așa cum a fost stabilit prin precizările MMS nr. 11.860/1969, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrată între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.";

La pct.15 din Ordinul nr. 50/1990 se prevede că "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă …… se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă";.

În anexele 1, 2 la Ordinul 50/1990, completat și modificat, au fost stabilite locurile de muncă/activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa I, respectiv în grupa a II-a de muncă.

Față de dispozițiile legale enunțate se constată că potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate trebuia să îndeplineasca următoarele conditii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul 50/1990;

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

Potrivit aceluiași act normativ analiza condițiilor concrete de muncă se raporta la o anumită perioadă din programul de lucru, în care trebuie să se desfășoare activitatea; buletinele de determinare a noxelor nu erau necesare pentru perioadele menționate expres în Ordinul nr. 50/1990, însă angajatorul împreună cu sindicatele erau singurii în măsură să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupa I sau II de muncă, iar pentru perioadele ulterioare aceste determinări erau necesare, însă trebuiau confirmate de inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.

Ordinul nr.50/1990 a fost completat cu Ordinul nr. 125/1990 prin care s-au reglementat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 01 martie 1990.

La punctul 4 din Ordin s-a prevăzut că "Metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 ….. cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și care se aplică în continuare.";, la pct.5 prevăzându-se că Ordinul nr.125/1990 se aplică pentru perioada lucrată după 01 martie 1990.

Având în vedere dispozițiile Ordinului nr.50/1990 care reglementează metodologia de încadrare al locurilor de muncă în grupe I și II de muncă, precum și dispozițiile Ordinului nr.125/1990 se constată că societatea pârâtă a emis decizia nr. 43/04.04.1994 prin care a nominalizat sectoarele/locurile de muncă și activitățile/meseriile din cadrul societății care se încadrează în grupele I și II de muncă.

Potrivit anexei 1 la această decizie, în grupa I de muncă a fost încadrată numai activitatea desfășurată de scafandri.

Încadrarea locurilor de muncă în grupa a II-a s-a dispus conform Ordinului nr.125/1990, act normativ care s-a aplicat pentru perioada lucrată după 01 martie 1990 ( așa cum rezultă din decizia nr.43/1994, pct.3,4 ).

Așa fiind, se constată că societatea pârâtă a respectat dispozițiile Ordinului nr.50/1990, iar prin decizia nr.43/1994 a nominalizat locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I/II de muncă, însă locul de muncă al reclamantului - lăcătuș montator în perioada în litigiu/22.04.1986-22.04.1989/ nu a fost încadrat în grupa I de muncă.

Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 3620 din 13.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

← Pensii. Jurisprudență Pensii		Desfacere contract de muncă. Jurisprudență Desfacerea... →

Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Raporturi de muncă. Jurisprudență Raporturi de muncă