Eşalonarea prin acte normative a plăţii drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind şi interpretarea dată de Î.C.C.J. prin Deci
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 15 din data de 13.01.2016
Eșalonarea prin acte normative a plății drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătorești, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind și interpretarea dată de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2/2014.
Î.C.C.J. a analizat problema acordării dobânzii legale doar raportat la prevederile O.U.G. nr.71/2009 întrucât cu această problemă de drept a fost sesizată, fără a se pronunța cu privire la alte acte normative de eșalonare a drepturilor bănești acordate bugetarilor prin hotărâri judecătorești și fără a exclude acordarea dobânzilor și în cazul acestora.
Numai de la data de la care creanța inițială a fost constatată prin hotărâre judecătorească și a devenit exigibilă este purtătoare de dobânzi, iar nu și anterior, de la data formulării acțiunii, astfel cum a solicitat reclamanta.
Motivul respingerii acțiunii de către prima instanță constă în aceea că, raportat la decizia nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința civilă nr…/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr…/85/2013 - titlul executoriu invocat de reclamantă - nu se încadrează în cerințele imperative instituite de această hotărâre pronunțată de Î.C.C.J. prin recurs în interesul legii.
Curtea reține, în primul rând, că decizia nr.2/2014 a Î.C.C.J. nu constituie singurul temei legal al acțiunii, ci reclamanta invocă și prevederile art.161, art. 166 alin.4 și ale art.268 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art.1 și art.2 din O.G. nr. 9/2000, art.2 din O.G. nr.13/2011 și art.1073, 1084 Cod civil, art. 1530 NCC, care nu au fost nici măcar analizate de instanța fondului.
În consecință, întrucât speței de față nu îi este aplicabilă decizia în interesul legii nr.2/2014 a Î.C.C.J., instanța de fond trebuia să procedeze la analizarea celorlalte temeiuri de drept în baza cărora s-a promovat prezenta acțiune, inclusiv prin raportare la considerentele deciziei 2/2014 a Î.C.C.J., acestea impunându-se ca raționament juridic și în prezentul dosar.
Secția I civilă - Decizia civilă nr.15/ 13 Ianuarie 2016
Sub dosar nr…/85/2015 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acțiunea formulată de reclamantul S.L.Î.J.S. în numele și pentru membra de sindicat H.V., care solicită, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.V.B.S., plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform:
- Sentinței civile nr. ..../17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos. nr. .... (disjuns din dosarul nr. .....), începând cu data de 09.11.2012, data depunerii cererii de chemare în judecată, pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății integrale a acestora.
În motivare arată că:
Prin Sentința civilă nr. ..../17.02.2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. ..... (disjuns din dosarul nr. ......), pârâta a fost obligată la plata diferențelor salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2010-13.05.2011, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Hotărârea mai sus menționată este irevocabilă (titlu executoriu), nici până în prezent membra de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de instanțe, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul lor prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate de prevederile legale aplicabile, în plus fiind și în imposibilitatea de a executa silit titlurile executorii datorită eșalonării plăților prin O.U.G. nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Dobânda reprezintă o sancțiune pentru executarea cu întârziere a obligației de plată, iar actualizarea cu indicele de inflație reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății.
Având în vedere că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului, daunele interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație, împrejurarea ca prin O.U.G. nr.71/2009 s-a dispus suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale nu este de natură a impieta dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curtea de Casație și Justiție, care, soluționând un recurs în interesul legii, a statuat, prin Decizia nr. 2/2014 ca "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1964, respectiv art.1531 alin.1, alin.2 teza I și art.1535 alin.1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art.2 din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare.";
În considerentele Deciziei nr.2/2014 Î.C.C.J. a reținut: "Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr.71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență…";. A mai reținut Î.C.C.J. că "executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărâre judecătorească ce reprezintă titlul executoriu este un contract…Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele - interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit…..Atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnul emergens) cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă ( în temeiul art. 1 alin.3 din O.U.G. nr.71/2009), iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.";
În drept, invocă dispozițiile art. 194 coroborat cu cele ale art. 148 alin.1 teza a II-a și art.517 alin.4 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art.161, art.166 alin. 4 și ale art. 268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1073, 1084 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC, Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Î.C.C.J. - completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, în dosarul nr.21/2013.
Prin sentința civilă nr…/2015 s-a respins acțiunea, reținându-se următoarele:
Membra de sindicat H.V., reprezentată de reclamant a fost angajata pârâtei, având calitatea de cadru didactic. Pârâta a fost obligată prin Sentința civilă nr. .../2014, dată de Tribunalul Sibiu să plătească membrei de sindicat drepturile salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit pe perioada 01.01.2010 - 13.05.2011, iar prin prezenta acțiune se solicită acordarea dobânzilor aferente sumelor neîncasate.
Referitor la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform Sentinței civile nr...../17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. ......, se constată că această cerere este neîntemeiată și urmează a fi respinsă având în vedere dispozițiile Deciziei nr.2 din 17 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03 iunie 2014, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În Decizie se arată că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009.
Or, O.U.G. nr.71/2009 la art.1 arată că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 așa încât Sentința civilă nr…/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr…/85/2013 (disjuns din dosarul nr…/85/2012) nu se încadrează în cerințele imperative instituite de Decizia nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S.L.Î.J.S. - pentru membrul de sindicat H.V., solicitând schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor de apel se susține că în mod eronat acțiunea a fost respinsă pe considerentul că titlu executoriu de care beneficiază reclamanta a devenit executoriu abia în anul 2014, raportat la dispozitivul recursului în interesul legii soluționat de Î.C.C.J. prin decizia nr.2/2014.
Î.C.C.J, prin Decizia nr.2/2014 s-a pronunțat în limita învestirii, doar cu privire la plata cu întârziere a hotărârilor devenite executorii până la data de 31.12.2011, raționamentul curții fiind valabil și pentru celelalte hotărâri, dobânzile impunându-se a fi acordate în temeiul art. 166 alin 4 din Legea nr.53/2003 coroborate cu dispozițiile art.1073 din codul civil și O.G. nr.13/2011.
Intimatul nu a depus întâmpinare în apel.
CURTEA, verificând, potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este fondat.
Reclamantei, cadru didactic, în perioada 01.01.2010-13.05.2011 i s-au plătit parțial drepturile salariale.
Ca urmare a acțiunii în instanță promovate de către acesta, prin sentința civilă nr. ..../2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, pârâta a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei menționate, actualizate cu indicele de inflație.
Prin art.21 din O.U.G. nr.103/2013 s-a dispus eșalonarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 01.01.2014-31.12.2014, deci și a titlului executoriu invocat de reclamantă.
Potrivit art.166 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru recuperarea prejudiciului.
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept si scopuri diferite.
Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 1, alin.1 din O.G. nr.13/2011, iar actualizarea își are rațiunea in respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a plății efective a sumei datorate.
Eșalonarea prin acte normative a plății drepturilor salariale restante, stabilite prin hotărâri judecătorești, nu exonerează debitorul de plata daunelor interese, sub forma dobânzii legale, în acest sens fiind și interpretarea dată de Î.C.C.J. prin Decizia nr.2/2014.
Motivul respingerii acțiunii de către prima instanță constă în aceea că, raportat la decizia nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința civilă nr…/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. …/85/2013 - titlul executoriu invocat de reclamantă - nu se încadrează în cerințele imperative instituite de această hotărâre pronunțată de Î.C.C.J. prin recurs în interesul legii.
Curtea reține, în primul rând, că decizia nr. 2/2014 a Î.C.C.J. nu constituie singurul temei legal al acțiunii, ci reclamanta invocă și prevederile art.161, art.166 alin.4 și ale art.268 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr.13/2011 și art.1073, 1084 Cod civil, art.1530 NCC, care nu au fost nici măcar analizate de instanța fondului.
În al doilea rând, deși decizia nr.2 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civila, se reține că instanța supremă s-a pronunțat cu privire la problema de drept în limitele învestirii sale, astfel cum sunt reținute în decizie - punctul 1 din decizie - Problema de drept care a generat practica neunitara: "Recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1082 si art.1088 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 alin. (1), alin.(2) teza I si art.1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009 cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonata a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art.1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009";.
Astfel, Î.C.C.J. a analizat problema acordării dobânzii legale doar raportat la prevederile O.U.G. nr.71/2009 întrucât cu această problemă de drept a fost sesizată, fără a se pronunța cu privire la alte acte normative de eșalonare a drepturilor bănești acordate bugetarilor prin hotărâri judecătorești și fără a exclude acordarea dobânzilor și în cazul acestora.
În consecință, întrucât speței de față nu îi este aplicabilă decizia în interesul legii nr.2/2014 a Î.C.C.J., instanța de fond trebuia să procedeze la analizarea celorlalte temeiuri de drept în baza cărora s-a promovat prezenta acțiune, inclusiv prin raportare la considerentele deciziei nr. 2/2014 a Î.C.C.J., acestea impunându-se ca raționament juridic și în prezentul dosar.
Astfel, Înalta Curte a reținut următoarele:
"... trebuie analizat in ce măsura suspendarea legala a executării silite este de natura a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrala a prejudiciului prin acordarea de daune-interese.
Cum intrarea in vigoare a unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizata din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza in ce măsura acest fapt reprezintă un delict civil, de natura a atrage sancțiunea civila a daunelor-interese. Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plata stabilite printr-o hotărâre judecătoreasca poate antrena răspunderea civila delictuala, chiar daca izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționata prin hotărârea judecătoreasca ce reprezintă titlu executoriu este un contract. Chiar daca, in literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligațiilor si in materia răspunderii civile delictuale a fost disputata, practica judiciara a fost constanta in acest sens.
..........
Prin urmare, in cazul executării cu întârziere a obligației de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu si fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului sa poată fi nesocotit. In ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta unei fapte ilicite, vinovata, existenta unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plata a unei sume de bani, precum si de efectele Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
...........
In ceea ce privește condiția existentei unui prejudiciu se constata ca nici autorul sesizării si nici instanțele de judecata care au respins pretențiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparației integrale in materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art.1.531 din Codul civil din 2009. Este evident faptul ca prin executarea eșalonată a obligației de plata creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existenta este confirmata chiar de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art.1 alin.(3), prevede ca sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistică. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea eșalonata si, in consecința, instituie o reparație parțiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). In aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art.1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art.1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
............
Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, în ipoteza data, poate fi acoperită doar pierderea efectiva [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta consta în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate";] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.";
Deși aceste considerente ale Înaltei Curți fac referire doar la O.U.G. nr.71/2009, se reține că art.21 din O.U.G. nr.103/2013 conține o soluție legislativă identică cu cea din O.U.G. nr. 71/2009, respectiv se eșalonează pe o perioadă de 5 ani plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2014, se prevede suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită. Alineatul 3 al aceluiași articol menționează de asemenea că sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.
Față de argumentele de drept expuse de Î.C.C.J. prin decizia 2/2014, precum și art. 166 Codul muncii, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare s-a reținut temeinicia cererii reclamantei de acordare a dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr…/17.02.2014.
Dobânda legală va fi acordată însă de la data de 17.02.2014, , întrucât sentința civilă ....../2014 a fost pronunțată în cadrul unui litigiu de muncă, fiind executorie de la data pronunțării, potrivit dispozițiilor art. 278 pct. 1 C. proc. civ. Numai de la data de la care creanța inițială a fost constatată prin hotărâre judecătorească și a devenit exigibilă este purtătoare de dobânzi, iar nu și anterior, de la data formulării acțiunii, astfel cum a solicitat reclamanta.
| ← Legalitatea măsurii dispuse de ITM privind obligația... | Stagiul de cotizare. Auditor public extern.. Jurisprudență Pensii → |
|---|
