Imposibilitatea încadrării de către instanţă în condiţii deosebite după 2001 dacă angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de lege
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 1287 din data de 11.02.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. de dosar 12341/63/2012, reclamanții A.C. și alții au chemat în judecată pe pârâții SC ELECTRICA SA BUCUREȘTI și CEZ DISTRIBUȚIE SA CRAIOVA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia din urmă să le acorde condițiile deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2011 - 31.12.2011. Au mai cerut eliberarea unei adeverințe în acest sens și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În fapt, au arătat în esență că în perioada vizată au fost angajații pârâtei SC Electrica SA București, efectuând lucrări de întreținere, revizii, reparații la instalațiile energetice aflate sub tensiune cât și scoase temporar de sub tensiune, intervenții accidentale, avarii, etc. Activitatea efectuată de reclamanți în cadrul intimatei s-a desfășurat în împrejurări specifice condițiilor deosebite de muncă.
Munca efectivă în cadrul pârâtei s-a desfășurat în prezența unei tensiuni cuprinse între 20.000 și 400.000 de volți, ceea ce a condus la afecțiuni fizice și psihice permanente, activitatea fiind reglementată de Decretul 400/1981 și Legea nr. 263/2010.
În baza H.G. nr. 1342/2001, reclamanții au fost preluați ca personal de către pârâta S.C. CEZ DISTRIBUȚIE SA CRAIOVA.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010 și art. 6 din C.E.D.O.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 15 alin.1 lit.a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, forma actualizată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta SC ELECTRICA SA a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și a inadmisibilității acțiunii cu motivarea că activele și pasivele fostei IRE Craiova au fost preluate de către SC ELECTRICA Transilvania SA.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta S.C. CEZ DISTRIBUȚIE SA a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
A arătat că SC ELECTRICA SA nu a predat către S.C. CEZ DISTRIBUȚIE SA arhiva, astfel că aceasta nu deține informații verificabile necesare în vederea eliberării adeverințelor solicitate de către reclamanți.
A depus un set de acte.
Prin încheierea din data de 08.10.2012 instanța a disjuns cererile, formând pentru fiecare reclamant în parte un dosar, în prezentul dosar nr. 12341/63/2012 figurând ca unic reclamant A.C.
Reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a reluat cele învederate în cererea introductivă.
A anexat în copie: CI și carnetul de muncă propriu, precum și practică judecătorească.
Pârâta CEZ DISTRIBUȚIE SA CRAIOVA a mai depus o întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, arătând că nu a fost inițiată procedura legală pentru încadrarea personalului în condiții deosebite/normale de lucru.
Pe fond, consideră cererea neîntemeiată, reiterând argumentele formulate anterior.
A anexat în copie un studiu și set de acte.
Până la ultimul termen de judecată, instanța a încuviințat părților de trei ori amânarea judecății pentru ca acestea să aibă timp să studieze cererile și înscrisurile depuse la dosar.
S-au mai depus: un aviz și adrese, regulament nr. 5114/2002, buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă.
Prin sentința nr. 1287/11.02.2013, instanța a respins cererea reținând următoarele:
Asupra excepțiilor:
Nu se poate stabili că în speță ar exista o condiție legală, neîndeplinită de către reclamant, pentru exercitarea dreptului de a sesiza instanța. Așadar, nu se poate reține inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Dacă a fost efectuată sau nu, la nivelul unității angajatoare, procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în condiții deosebite de muncă, în conformitate cu dispozițiile legale, nu constituie un impediment la promovarea prezentei acțiuni, neexistând un text legal în acest sens.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii.
Pârâta S.C. ELECTRICA S.A. BUCUREȘTI, spre deosebire de pârâta S.C. CEZ DISTRIBUȚIE S.A. CRAIOVA., nu reprezintă nici ultimul angajator și nici deținătorul arhivei, pentru a fi în măsură să elibereze adeverință,
Aceasta, inclusiv în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. ELECTRICA S.A. BUCUREȘTI și, în consecință, va respinge cererea față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În acest sens este și practica instanței de control judiciar - Curtea de Apel Craiova - de exemplu, decizia pronunțată în dosarul nr. 4420/63/2011.
Asupra fondului:
Reclamanții au solicitat sa se constate că în perioada 01.04.2011 - 31.12.2011 au lucrat în condiții deosebite de muncă, iar pârâta sa fie obligata să le elibereze o adeverințe în acest sens și să fie obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Spre deosebire de vechea procedură de încadrare în grupe de muncă astfel cum era reglementată de Ordinul nr. 50/1990, procedura de încadrare în condiții deosebite de muncă este esențial diferită și presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevăzute următoarele:
"(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.";
În conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340/4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se face de către angajator în baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă. Angajatorul este obligat să depună la casa teritorială de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Persoanele asigurate pe bază de declarație sau de contract de asigurare, care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, solicită inspectoratului teritorial de muncă avizul pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261/2001.
În temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261/22 februarie 2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
" a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.";
Ori, potrivit reglementărilor cuprinse în legea nr. 19/2000, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
De asemenea, disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 reia ca o etapă componentă a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite "obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4";.
Dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 au următorul conținut:
"(1) Avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite va cuprinde și se va acorda în baza următoarelor documente:
a) determinările de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevăzute în anexa nr. 1, care se fac numai în prezența inspectorilor de muncă, certificând că la data efectuării acestora s-au aplicat măsurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă, că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal, conform proiectului, și că procesele tehnologice se desfășoară în condiții normale;
b) constatările efectuate de inspectoratele teritoriale de muncă, ce vor fi consemnate într-un proces-verbal și vor face referire directă la respectarea prevederilor Normelor generale de protecție a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii și ale celorlalte acte normative din domeniu;
c) copii de pe lista cuprinzând bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale și fișa de evaluare prevăzută în anexa nr. 2 sau 3.
(2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire.";
Or, din documentația care a stat la baza parcurgerii de către pârâtul angajator a procedurii prevăzute de HG nr. 261/2001 rezultă că procedura respectivă s-a oprit la momentul în care inspectoratul teritorial de muncă a considerat că locurile de muncă ale reclamanților nu pot fi încadrate în locuri de muncă în condiții deosebite și prin urmare nu și-a acordat avizul solicitat în mod obligatoriu de lege.
În condițiile în care nu a fost respectata metodologia prevăzuta de H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, încadrarea în grupa I de munca până în anul 2001 si existența unui nivel ridicat de noxe ori administrarea unei expertize judiciare de verificare a condițiilor de muncă nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite.
Instanța nu contestă concluziile studiului tehnic în ceea ce privește situația de fapt relevantă, dar concluziile acestuia nu sunt de natură a înlocui avizul care potrivit legii se acordă de către o altă autoritate publică, respectiv inspectoratul teritorial de muncă.
Instanța ar putea trece peste obligativitatea acordării avizului de către inspectoratul teritorial de muncă, numai dacă s-ar substitui voinței legiuitorului și ar începe să creeze norme juridice, cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1 , art.2 alin 3 și art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 ,republicată, sunt neconstituționale , în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate ,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În plus, nu se poate constata o culpă a angajatorului în nefinalizarea procedurii prevăzute de lege, de vreme ce responsabil pentru neacordarea avizului este o parte terță față de prezentul litigiu, inspectoratul teritorial de muncă.
O culpă în acest sens se poate reține și sindicatelor sau reprezentanților reclamanților care nu au contestat refuzul inspectoratului teritorial de muncă de a acorda avizul solicitat în mod imperativ de lege.
Astfel, angajații aveau posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO, care garantează accesul la justiție.
Instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu este nici învestită să analizeze refuzul I.T.M. în a emite avizul respectiv , după cum nici nu ar fi competentă să se pronunțe pe modul în care o autoritate publică a înțeles să își îndeplinească atribuțiile conferite de lege, în raport cu anumite persoane de care nu este legată în temeiul unor contracte de muncă.
Este de menționat și că H.G. nr. 261/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar la art. 1 din acest act normativ se prevăd următoarele:
"(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.
(2) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2008.";
Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a H.G. nr. 246/7 martie 2007 nici nu se mai pune problema de acordare a unor avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja acordate.
H.G. nr. 246/7 martie 2007 este la rândul ei modificată prin H.G. nr. 1622/10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G. nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2010.
Pentru admiterea unei acțiuni de genul celei de față, instanța ar trebui nu numai să acorde un aviz cu încălcarea competențelor sale, dar în plus să și reînnoiască de trei ori avizul respectiv.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea.
Implicit, va respinge ca neîntemeiată cererea, în temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), de a obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În ceea ce privește capătul de cerere privind solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să facă mențiunile cuvenite în carnetul de muncă, și acesta va fi respins, fiind neîntemeiat.
Chiar și în cazul în care capătul principal de cerere ar fi fost admis, începând cu 01.01.2011 au fost abrogate dispozițiile Decretului nr. 92/1976, conform art. 281 alin 3 din Codul mucii. De aceea nu mai există temei pentru angajator în vederea efectuării unor astfel de mențiuni.
Potrivit art. 279, coroborat cu dispozițiile art. 3 alin 1 din (Anexa 1) Ordinul nr. 1083/2011 pentru aprobarea Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de muncă salariaților angajatorilor pentru care inspectoratele teritoriale de muncă păstrau și completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate în carnetele de muncă, angajatorii pot completa carnetele de muncă doar cu date aferente până la 31.12.2010, ultima înregistrare fiind cea prevăzută în anexa nr. 1 a ordinului.
Așadar după această dată angajatorii nu mai pot face mențiuni în carnetele de muncă, ci doar să elibereze adeverințe salariaților, în temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii.
| ← Restituirea garanţiei constituită de gestionar doar dacă nu a... | Reducerea cheltuielilor de judecată proporţional cu activitatea → |
|---|
