încadrare în grupa de muncă. condiții. ordonanța 50/1990 art. 158 din legea nr. 263/2010
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 14/A din data de 17.01.2017
Împrejurarea că în procedura ulterioară de nominalizare a locurilor de muncă și persoanelor care pot fi încadrate în grupa a II-a reclamantul nu a fost cuprins nu prezintă relevanță întrucât potrivit mențiunilor din Carnetul de muncă reclamantului i-a fost recunoscută și înscrisă grupa de muncă până la data de 01.01.1999 poziția 77.
În temeiul art. 279 codul muncii și 158 alin. 3 ind. 1 din Legea 263/2010 instanța, a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în folosul pârâtei în intervalul 04.07.1979-01.01.1999 se încadrează în grupa a II-a de muncă
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr.2815/102/2015 reclamantul S.B. a chemat în judecată pârâta SC E. D. T. Sud SA Sucursala Mureș pentru a se constata că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte în perioada 4.07.1979 până la 1.04.2001 se încadrează în grupa a II a de muncă; să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței pentru perioada lucrată în grupa a II a de muncă; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 758 din 23 iunie 2016 Tribunalul Mureș a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.184 din Ordinul nr.50/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă "activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării.";
Atât din susținerile reclamantului cât și din copia cărții de muncă și fișele posturilor, rezultă că acesta a ocupat începând cu anul 1979 mai multe posturi în cadrul societății pârâte: șofer, mecanic utilaje, buldozerist, automacaragist și electrician auto.
Instanța constată că potrivit pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă persoanele care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 din ordin, iar prin pct. 6 s-a stabilit că nominalizarea persoanelor care se încadrează în respectivele grupe se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care acestea își desfășoară activitatea (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Instanța a constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul se regăsește printre categoriile profesionale, activitățile sau locurile de muncă care se încadrează în grupa a II a de muncă și care sunt prevăzute ca atare în anexa II la Ordinul nr. 50/1990.
Instanța a reținut pe de altă parte că reclamantul a invocat încadrarea sa în grupa a II a de muncă potrivit O 50/1990 care se referă la activitatea de demontare, decapare și degresări din cadrul întreprinderilor de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării, care conțin aceeași reglementare.
Instanța a constatat că reclamantul nu poate beneficia de prevederile pct. 184 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990 precum și pe prevederile Ordinului nr. 125/1990 anexa II poziția 104,, întrucât acestea se referă la personalul încadrat în întreprinderile de reparații auto, aplicarea acestora neputând fi extinsă altor situații ori activități.
Instanța a reținut totodată că prin Ordinul nr. 50/1990 a fost reglementată în mod expres și procedura de nominalizare a persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă, însă condiția prealabilă a nominalizării concrete a beneficiarilor acestor grupe era aceea ca locul de muncă sau activitatea prestată să se regăsească în anexele nr. 1 sau 2 la ordinul menționat. Din perspectiva faptului că activitatea desfășurată de reclamant nu se regăsește între cele nominalizate în anexa II la ordin, declarația martorului audiat în cauză nu poate atrage suplinirea acestei proceduri.
Chiar dacă s-ar considera că respectivele prevederi se referă și la atelierele din altor unități se observă că reclamantul nu a îndeplinit atribuții de ungător, degresor tot timpul chiar martorul K.Z. arătând că o perioadă de timp reclamantul a fost șofer pe macara. Totodată se observă că martorul a declarat că nici el nu a fost încadrat în vreo grupă de muncă și nici nu a putut preciza perioada în care reclamantul efectua în mod efectiv decapararea, ungerea și degresarea.
Dacă angajatorul, aplicând prevederile normative (cuprinse în OMMPS nr. 50/1990), omite în mod netemeinic și nelegal să recunoască unui salariat dreptul la vechimea în grupele superioare de muncă, atunci acel salariat are dreptul de a se adresa în mod neîngrădit instanței în vederea recunoașterii dreptului la vechimea sa respectivă, specială, în muncă. Dreptul la acces la instanță este garantat de dispozițiile art. 21 alin. 1 și alin. 2 din Constituție, precum și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Salariatul nu este parte a metodologiei administrative de încadrare a locurilor de muncă în condiții specifice, aceste raporturi de drept administrativ vizează exclusiv persoana juridică angajatoare și autoritățile publice implicate în această metodologie.
Însă, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă prestarea de către reclamant a muncii la locurile de muncă și a activităților prevăzute în grupele de muncă, astfel cum impun dispozițiile pct. 187 din anexa nr.2 a Ordinului M.M.P.S. nr.50/1990.
În consecință, în baza art.158 alin.2 și art.161 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu cele ale art. 126 alin.3 și alin.6 din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011, instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul.
Apelantul a precizat că prima instanță a dat o interpretare greșită materialului probator administrat în cauză.
Pârâta SC E. D. T. Sud SA Sucursala Mureș nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată Curtea a constatat următoarele:
În perioada în litigiu, 04.07.1979 - 01.04.2001, reclamantul a avut calitatea de angajat al societății pârâte SC E. D. T. Sud SA Sucursala Mureș exercitând următoarele meserii: pentru intervalul 01.04.1979-01.08.1984 șofer ; 01.08.1984-01.01.1990 mecanic utilaj; 01.04.1991-01.10.1995 buldozerist și conducător auto; 01.10.1995-01.01.1999 automacaragiu; ulterior a îndeplinit funcția de electrician auto.
Datele expuse anterior sunt redate din carnetul de muncă depus de reclamant în copie la dosar.
Din relațiile comunicate de pârâtă atât la judecata în fond a pricinii cât și în apel rezultă că aceasta, fie cu rea credință, fie din neglijență sau neștiință, a comunicat instanței relații care se contrazic între ele și contrazic flagrant înscrierile din carnetul de muncă (filele 153,154 fond și filele 16,24 și 44 dosar apel).
Împrejurarea că în procedura ulterioară de nominalizare a locurilor de muncă și persoanelor care pot fi încadrate în grupa a II-a reclamantul nu a fost cuprins nu prezintă relevanță întrucât potrivit mențiunilor din Carnetul de muncă reclamantului i-a fost recunoscută și înscrisă grupa de muncă până la data de 01.01.1999 poziția 77. Fiind singura mențiune înscrisă în intervalul 01.04.1979-01.01.1999 și mai mult precizându-se în mod expres că schimbarea funcției a determinat încetarea condițiilor de încadrare în grupa a II-a de muncă (poz. 78,79), instanța o interpretează ca vizând întreaga perioada. Această interpretare are în vedere și documentele depuse de pârâtă la judecata în fond a pricinii documente din care rezultă încadrarea în grupa a II-a de muncă a persoanelor și funcțiilor /meseriilor similare cu cele îndeplinite de reclamant pe toată perioada în litigiu.
Având în vedere cele de mai sus, în temeiul art. 279 codul muncii și 158 alin. 3 ind. 1 din Legea 263/2010 instanța, schimbând în parte hotărârea atacată, a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în folosul pârâtei în intervalul 04.07.1979-01.01.1999 se încadrează în grupa a II-a de muncă. pe cale de consecință a obligat pârâta să elibereze adeverința solicitată de reclamant.
Cu privire la perioada ulterioară, instanța a constatat că potrivit carnetului de muncă al reclamantului poziția 79 la data de 01.01.1999 odată cu schimbarea funcției s-a consemnat și mențiunea: "încetat încadrarea în grupa a II-a de muncă";. Funcția exercitată de reclamant ulterior acestei date este cea de electrician auto funcție pentru care nici dispozițiile legale și nici angajatorul nu au recunoscut încadrarea în grupă superioară.
Văzând și dispozițiile art. 480 NCPC:
| ← Personalul cfr. încadrare în condiții speciale. decizia... | Contestarea deciziei de încetare a contractului individual de... → |
|---|
