Litigii de munca - contestatie decizie de concediere
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 1226 din data de 29.10.2014
Dosar nr. XXXX/40/2014
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. XXXX
Ședința publică de la xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent Judiciar
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta E. M. și pe pârâții Spitalul Județean de Urgență "Mavromati", I. V. și A. S., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă procurator E. G. pentru reclamantă, cons. jr. H. D. pentru pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani și ceilalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Pârâții I. V. și A. S. arată că își însușesc apărările formulate prin întâmpinare. Pârâtul A. S. depune la dosar CD cu imagini audio și video din data de xx.xx. care privește instigarea la concedierea lui.
Instanța pune în discuție administrarea probei cu CD depus de pârât.
Reprezentantul reclamantei arată că nu neagă imaginile existente pe acel CD.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate și asupra fondului cauzei .Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâții A. S. și I. V. se pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive .
Reprezentantul reclamantei arată că cei doi au calitate ,excepțiile invocate de către pârâtul Spitalul Județean trebuie respinse ,iar acțiunea admisă.
Cons. jr. H. D. pentru pârât, solicită admiterea excepțiilor .Arată că își menține apărările formulate prin întâmpinare. Susține că reclamanta trebuia să iasă la pensie în xx.xxxx iar conform art.56 din Codul Muncii contractul încetează la data îndeplinirii stagiului de cotizare și a încetat de drept prin efectul legii.
Pârâtul A. S. consideră că a aplicat corect legea și nu este vinovat el având calitatea de a răspunde de actele spitalului. Susține că nu există nici o ieșire din spital și nici vreun certificat medical ci doar unul eliberat de medicul de familie după data de xx.xx..
Pârâtul I. V. arată că în perioada xx.xx.xxxx - xx.xx.xxxx legea era în vigoare și a luat decizia încetării contractelor de muncă a unui număr de 70 de salariați împreună cu sindicatul.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de xx.xx.xxxx și completată ulterior ,reclamanta E. M. a solicitat în contradictoriu cu Spitalul Județean Mavromati Botoșani , I. V. și A. S. anularea deciziei nr.XXX din xx.xx.xxxx, obligarea pârâților I. V. și A. S. la plata sumelor de 25.000 lei respectiv 30.000 lei reprezentând daune morale.
Totodată a solicitat repunerea în funcția avută anterior datei de xx.xx.xxxx și plata tuturor drepturilor începând cu această dată, dobânzile aferente ( salar tarifar, spor radiologie, spor noapte, gărzi etc.).
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia menționată s-a dispus încetarea în mod abuziv a contractului său de muncă. La momentul respectiv se afla în concediu de odihnă iar în data de xx.xx. s-a internat în spital datorită stării de sănătate.
A făcut trimitere la art.53 alin.1 din Legea 263/2012, art.55 alin.1 din același act normativ și a arătat că a fost pensionată forțat cu toate că în cadrul unității spitalicești funcționa în cadrul Serviciului radiologie , gradul de acoperire al serviciului fiind deficitar respectiv de numai 80 %.
A făcut trimitere și la dispozițiile art.3 din OUG 23/2014 și la prevederile art.56 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
A susținut că, la xx.xx.xxxx nu era nici salariată, nici pensionară, nici șomeră. Cu toate că pe lângă actele normative indicate prin Contractul colectiv de muncă nr.X din xx.xx.xxxx la art.44 lit.c se specifică faptul că raporturile de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă.
A susținut că daunele morale i se cuvin datorită faptului că i s-a stricat imaginea datorită calității rudelor și soțului său.
La acțiune au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati", a invocat inadmisibilitatea cererii în raport cu disp. art.193 Cod proc.civ. coroborat cu dispozițiile art.2 alin.1 și alin. 12 din Legea nr.192/2006 .
De asemenea, a invocat excepția nulității cererii deoarece nu sunt menționate datele de identificare ale pârâtului, nu sunt menționate temeiurile de drept pe care se întemeiază cererea, nu sunt arătate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
A susținut pârâtul că, la data de xx.xx.xxxx în Monitorul Oficial nr. 301 a fost publicată Legea nr. 53/2014 de aprobare a OUG nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical precum și organizarea și funcționarea Ordinului asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din România. Aceasta a intrat în vigoare după 3 zile calendaristice de la publicare respectiv în data de xx.xx.xxxx.
OUG nr.144 /2008 a fost aprobată prin Legea 53/2014 cu modificări,art.22 din acest act normativ făcând trimitere la dispozițiile Legii 263/2010. A susținut că ,față de luna și anul nașterii reclamantei ,data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare pentru care operează încetarea de drept a contractului de muncă a fost xx.xx.xxxx.
După intrarea în vigoare a Legii nr.53/2014 ,Ministerul Sănătății a transmis tuturor unităților sanitare prin intermediul Direcțiilor de Sănătate Publică -adresa nr.26.557 din 29.04.2014 în care se precizează că având în vedere situația creată prin modificarea OUG nr.144/2008 prin legea de aprobare a acesteia, prin schimbarea sistemului de pensionare a asistenților medicali și alinierea acestuia la prevederile Legii nr.263/2010 precum și riscul de a determina accentuarea deficitului de personal din această categorie profesională, managerii unităților sanitare cu paturi vor demara procedura prevăzută de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008 în vederea menținerii în activitate a asistenților medicali care îndeplinesc condițiile de vârstă pentru pensionare până la ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacantate prin pensionare.
A arătat că, în adresa Ministerului Sănătății se mai precizează că Direcțiile de Sănătate Publică vor centraliza și vor transmite pentru aprobare și cu operativitate propunerile de menținere în activitate peste vârsta de pensionare a asistenților medicali primite de la unitățile sanitare. Propunerile au fost aprobate în baza preved. art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008 de Ministerul Sănătății conform adresei nr. NB 2993/29.919 /15.05.2015 trimisă de DSP Botoșani la xx.xx.xxxx.
În adresă s-a menționat că aprobarea se dă până la intrarea în vigoare a OUG 23/2014 urmând ca ulterior apariției acestei ordonanțe asistenții medicali pentru care s-a dat aprobare să-și poată continua activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani. OUG nr.23/2014 a fost publicată la xx.xx.xxxx, dată la care a intrat în vigoare.
Prin aceasta s-a ,modificat prevederea OUG 144/2008 făcându-se mențiunea că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani indiferent de sex. A făcut mențiunea că legea nu se aplică retroactiv astfel că, prevederile Legii nr.53/2014 au intrat în vigoare la xx.xx.xxxx și s-au aplicat tuturor persoanelor care îndeplineau condițiile de pensionare prevăzute de Legea 263/2010 până la intrarea în vigoare a OUG nr.23/2014 respectiv, xx.xx.xxxx.
În baza Legii 53/2014, prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx angajatorul a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă urmare a îndeplinirii condițiilor art.56 alin.1 lit.c din Codul muncii neoperând o desfacere a contractului ,cum susține eronat reclamanta. A făcut trimitere pârâtul la disp. art.56 din Codul Muncii potrivit căruia încetarea de drept a unui contract de muncă se constată de către angajator prin emiterea unei decizii indiferent de voința salariatului și indiferent dacă acesta este în concediu de odihnă sau concediu medical. A subliniat că încetarea de drept a unui contract nu poate fi considerată o concediere și nu are temei legal pentru contestație.
După primirea deciziei de încetare a contractului ,a arătat că reclamanta a depus la registratura unității contestația nr.XXXXX din xx.xx.xxxx prin care a arătat că la data emiterii deciziei se afla în concediu de odihnă ; că nu ar avea vârsta de pensionare prev. de art.53 alin.1 din Legea 263/2010; că încetarea de drept a contractului s-ar face după comunicarea deciziei de pensie; că i s-ar fi luat în mod abuziv calitatea de angajat și asigurat nemaiputând beneficia de asistență în caz de îmbolnăvire și amenințând că dacă nu se va dispune anularea deciziei va fi nevoită să facă plângere penală pentru abuz în serviciu.
La xx.xx.xxxx aceasta a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și reîncadrarea pe postul deținut anterior. În data de xx.xx.xxxx a depus certificatul medical seria CCMAG nr.XXXXXXX eliberat de medicul de familie în data de xx.xx.xxxx pentru perioada xx.xx - xx.xx.xxxx. Reclamanta nu a fost însă internată în spital ci doar a avut o prezentare la UPU iar medicii nu au considerat necesar a elibera un certificat medical în urma investigațiilor și a diagnosticului.
În xx.xx.xxxx aceasta a solicitat reluarea activității în aceleași condiții deținute anterior desfacerii contractului de muncă.
La xx.xx.xxxx prin adresa nr.XXXXX împreună cu alte asistente medicale în situații similare a solicitat anularea desfacerii contractului de muncă în baza OUG 53/2014 și reîncadrarea pe perioadă determinată.
În data de xx.xx.xxxx între unitate și reclamantă s-a încheiat contractul nr.XXX pe durată determinată începând cu data de xx.xx.xxxx și până la ocuparea postului prin concurs, contract pe care reclamanta l-a semnat la xx.xx.xxxx.
Referitor la solicitarea de daune morale a solicitat respingerea acesteia ca nefondată arătând că motivațiile reclamantei nu au nici o legătură cu situația acesteia, nefiind dovedite și neîndeplinind condițiile cumulativ legale ( nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, nu există vinovăție).
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Răspunzând întâmpinării formulate, reclamanta a arătat că cererea sa a fost depusă în termen, iar în cerere au fost trecute datele de identificare. Că, prevederile art.194 Cod proc.civ. sunt artificii avocățești, iar ea îndeplinea condițiile de pensionare la xx.xx.xxxx astfel că în conformitate cu art. 56 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 conducerea spitalului era obligată să emită decizia și să o comunice personal în aceeași perioadă de timp însă aceasta s-a întâmplat cu o întârziere de 15 zile în aceeași situație fiind alte 72 de asistente.
Referitor la OUG 23/2014 a arătat că aceasta a fost emisă pe xx.xx.xxxx în aceeași dată când s-a emis și decizia nr. XXX. Ordonanța a intrat în vigoare pe xx.xx.xxxx, iar art.1 din decizia XXX specifică că începând cu data de xx.xx.xxxx se desface contractul de muncă. A arătat că art.56 din Codul Muncii nu stabilește nimic în legătură cu situația angajatului aflat în concediu de odihnă sau concediu medical, acest lucru fiind specificat în contractul colectiv de muncă nr.X din xx.xx.xxxx.
A susținut că foaia colectivă de prezență pentru cererea sa cu nr.XXXXX din xx.xx.xxxx a fost aprobată de șeful de secție începând cu xx.xx.xxxx până la xx.xx.xxxx. De altfel, în fluturașul de salarizare pentru luna mai apare plătită cu un număr de 11 zile de concediu de odihnă. Deoarece a intervenit concediul medical, concediul de odihnă s-a prelungit cu numărul zilelor lucrătoare înscrise în certificatul medical.
Referitor la contractul pe perioadă determinată a susținut că este nul de drept în raport cu dispozițiile art.82 alin.2 din Codul Muncii deoarece potrivit acestei dispoziții trebuia să se specifice clar perioada acestuia.
Răspunzând față de susținerile reclamantei ,pârâtul a arătat că prin decizia nr.XXX din xx.xx.xxxx angajatorul a constatat încetarea de drept a unui contract de muncă această decizie nefiind o decizie de desfacere a contractului de muncă. Prin aceasta nu se poate indica o cale de atac deoarece încetarea contractului a intervenit prin efectul legii.
A mai susținut că legile civile nu retroactivează astfel că, prevederile OUG nr.23/2014 se aplică după data de xx.xx.xxxx. A făcut trimitere la prevederile art.56 din Codul Muncii arătând că încetarea de drept a unui contract de muncă se constată de către angajator indiferent de voința salariatului și indiferent dacă acesta se află în concediu de odihnă și în concediu medical. A susținut că prevederile din contractul colectiv de muncă invocat de către reclamantă nu se referă la încetarea de drept a unui contract individual de muncă ci la desfacerea unui contract individual de muncă prin concediere, noțiunile fiind diferite și reglementate diferit.
A mai arătat că, foaia colectivă de prezență pentru luna mai 2014 astfel cum a fost depusă de reclamantă este nesemnată și conține date care contrazic cele afirmate de însăși reclamanta, anume concediu medical pentru perioada xx.xx - xx.xx.xxxx.
Referitor la valabilitatea contractului de muncă pe perioadă determinată cu referire la dispozițiile art.82 alin.2 din Codul Muncii,a arătat că în cazul acestui tip de contract esențială este forma scrisă durata acestuia putând avea și elemente care să determine valabilitatea contractului, mai ales că acest contract a fost încheiat în baza prevederilor art.83 lit.h respectiv poate fi încheiat pe o durată determinată…în alte cazuri expres prevăzute de legi speciale - OUG 144/2008, art.22 alin.7.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
În conformitate cu prevederile 248 Cod proc.civ. instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate în cauză.
Excepția inadmisibilității formulării acțiunii va fi respinsă motivat de faptul că prin decizia nr.266 din 07.05.2014 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator. S-a reținut prin considerentele deciziei că obligația instituită în sarcina părților persoane fizice sau juridice de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată contravine dispozițiilor art.21 din Constituție articol care consacră accesul liber la justiție.
Și excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati", în raport cu disp. art.200 rap. la art.194 lit.a,d și e va fi respinsă având în vedere că reclamanta a precizat prin acțiunea sa a precizat date suficiente pentru identificarea pârâților ,a făcut trimitere la temeiurile de drept pe care și-a întemeiat cererea prin chiar cuprinsul acțiunii ( Legea 263/2011, Legea 53/2014, Legea 53/2003, OUG 23/2014) și a indicat înscrisurile pe care și-a întemeiat pretențiile anexând aceste înscrisuri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive pentru pârâții I. V. și A. S. instanța urmează să o admită luând în considerare faptul că potrivit art.36 Cod proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecății.
Instanța reține că pretențiile formulate de către reclamantă rezultă din modalitatea de încetare a raporturilor de muncă, raporturi de muncă derulate între pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati", și reclamantă. Cum asemenea raporturi nu au existat între persoanele fizice ce au calitatea de pârâți - I. V. și A. S.- aceștia nu justifică calitate procesuală pasivă astfel încât ,în tem. art.40 alin.1 Cod proc.civ. va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Calitățile invocate de către reclamantă anume de manager, respectiv de șef serviciu RUNOS nu conferă legitimare procesuală pasivă câtă vreme acești pârâți au emis decizia nr. XXX din xx.xx.xxxx în calitate de reprezentanți ai pârâtului Spitalul Județean Mavromati Botoșani,față de care se nasc drepturile și obligațiile în legătură cu emiterea deciziei ,persoanele fizice indicate fiind prepușii unității angajatoare .
Pe fondul cauzei instanța reține că ,prin decizia nr.XXX din data de xx.xx.xxxx ( f. 7 ds.) s-a dispus în temeiul prevederilor art.56 lit.c din Legea 53/2003, art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008 aprobată de Legea 53/2014 și art.9 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Spitalului Județean de Urgență Mavromati Botoșani ca începând cu xx.xx.xxxx a încetat de drept contractul individual de muncă al reclamantei .
Astfel ,conform art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008 în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei -xx.xx.xxxx ,asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, aceste reglementări fiind reprezentate de dispozițiile Legii 263/2010.
Conform art.6 alin.1 Cod civil, legea civilă este aplicabilă atâta timp cât este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă. În continuare același articol stabilește principiul potrivit căruia valabilitatea actului juridic trebuie analizată în raport de legea în vigoare la momentul emiterii acestui act.
Față de actele normative în vigoare la momentul emiterii deciziei nr.XXX din xx.xx.xxxx instanța va reține că actul emis de angajator îndeplinește condițiile de legalitate , astfel încât nu poate fi primită susținerea reclamantei potrivit căreia ar fi fost emisă în mod abuziv.
Prin urmare, la verificarea legalității deciziei nu poate fi luată în considerare reglementarea OUG nr.23 din xx.xx.xxxx care a fost publicată ulterior ,anume în Monitorul Oficial nr.359 din xx.xx.xxxx.
Cum, reclamanta este născută la data de xx.xx.xxxx rezultă că în raport de Anexa 5 din Legea 263/2010 îndeplinea cumulativ condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv de 59 de ani și 6 luni vârstă și 29 de ani stagiu de cotizare.
Conform art.56 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.
Alineatul 2 al art.56 invocat de însăși reclamanta arată că pentru situația de la alin.1 lit.c constatarea cazului de încetare de drept se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia ,în scris,prin decizia angajatorului care se comunică persoanelor aflate în situațiile respective în termen de 5 zile lucrătoare.
Conform art.22 alin.7 din OUG nr. 144/2008 , în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate reclamanta ar fi putut continua activitatea peste vârsta de pensionare până la ocuparea posturilor prin concurs la propunerea autorităților de sănătate publice județene și a Municipiului București cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice și acordului asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din România.
Abia prin modificările intervenite la xx.xx.xxxx ,s-a instituit derogarea de la preved. art.56 alin.1 lit.c din Legea 53/2003.
Cum, dispoziția menționată era aplicabilă pentru reclamantă la momentul emiterii deciziei contestate rezultă că în mod corect angajatorul a constatat încetarea raporturilor de muncă dintre părți reclamanta îndeplinind cumulativ condițiile de pensionare, prin raportare la preved. OUG 144/2008 în vigoare la momentul emiterii deciziei, respectiv în forma statuată prin intrarea în vigoare a Legii nr.53/2014.
Aspectul invocat de reclamantă a faptului că se afla în concediu de odihnă sau în concediu medical nu aduce atingere valabilității deciziei deoarece în raporturile dintre părți a intervenit o cauză legală de încetare iar nu concedierea salariatului la inițiativa angajatorului , astfel că nu sunt aplicabile disp. art.60 din Legea 53/2003 care reglementează situația specifică a concedierii.
Prevederile art.44 lit.c din Contractul colectiv de muncă nr.5 din xx.xx.xxxx respecta dispozițiile legale la momentul încheierii negocierii colective , respectiv prevederilor art.22 din OUG nr.144/2008 în forma în vigoare la data de 14.01.2013.
Cum, în urma modificărilor legislative prevederile legale au făcut trimitere la dispozițiile " reglementărilor în vigoare"; rezultă că pentru reclamantă s-a aplicat dispozițiile de drept comun .
Este de remarcat că, în urma modificărilor consecutive ale legislației în ceea ce privește angajații din domeniul sănătății s-a aprobat Ordonanța de Urgență a Guvernului 23/2014 în sensul că, prin Legea 140/2014 s-a introdus art.22 ind.1 prin care s-a stabilit că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali pensionați în perioada xx.xx.- xx.xx.xxxx care formulează cerere pentru desfășurarea activității în sistemul public de sănătate sunt exceptați de la aplicarea prevederilor art.30 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, alineatul 2 prevăzând că în această situație contractul pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenții medicali generaliști, moașe și asistenți medicali.
Deși această lege a intrat în vigoare abia la momentul publicării ei ,în 24.10.2014 ea este aplicabilă situației reclamantei care a fost pensionată în intervalul .
Rațiunea pentru care a fost emis acest normativ constă tocmai în situația creată prin modificările intervenite la xx.xx.xxxx și la xx.xx.xxxx prin Legea nr.53/2014 și apoi prin OUG nr.23/2014.
Cum, la emiterea deciziei pentru reclamantă angajatorul a respectat dispozițiile legale va reține instanța de judecată că acțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepții invocate de pârâtul Spitalul Județean ,, Mavromati"; Botoșani, cu sediul în Botoșani, str.Marchian, nr. 8, jud.Botoșani.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. V. prin Serviciul Personal al SC X SA Botoșani, str.X Nr. Y, jud.Botoșani și A. S., prin serviciul Personal al Spitalului Județean de Urgență "Mavromati"; Botoșani și pe cale de consecință respinge acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți.
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta E. M. împotriva deciziei nr XXX din data de xx.xx.xxxx emisa de Spitalul Județean ,, Mavromati"; Botoșani.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul Botoșani.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
Cu opinie în același sens
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
| ← Drept civil. Norma de hrană. Luarea acesteia în considerare la... | Litigii de munca contestatie decizie de concediere → |
|---|
