Litigii privind funcţionarii publici. Jurisprudență Salarizare

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 2897 din data de 19.12.2016

Litigii privind funcționarii publici

- O.U.G. nr. 77/2013

- Decizia Curții Constituționale 55/2014

- art. 9 alin. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004

- art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999

- art. 88 din Legea nr. 188/1999

- art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999

Prin sentința civilă nr. 2563 pronunțată la data de 19.11.2015, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., a admis excepția de nelegalitate a deciziei nr. 750/2014 emisă de recurenta pârâtă ... ... și a dispus anularea în parte a acestui act administrativ, în ceea ce privește desființarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de recurenta reclamanta. Totodată, prin sentința recurată s-a dispus anularea deciziei nr. 94/2013 emisă de ... ... și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, cu plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la efectiva reintegrare. De asemenea, ... ..., ... și recurenta pârâtă ... au fost obligate în solidar la plata către recurenta reclamantă a sumei de 1000 de lei cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut în esență că procedura de reorganizare prin care se impunea reducerea unui post al ... ... a intervenit în baza OUG nr. 77/2013, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 55/2014 publicată în MO nr. 136/25.02.2014 și ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014. Prin Decizia nr. 750/13.09.2013 s-a aprobat noul stat de funcții al ... ..., prin care s-a decis reducerea unui post de natura celui ocupat de reclamantă, respectiv consilier asistent în cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări. Individualizarea postului ce urma să fie redus s-a realizat la nivelul ... ..., sub supravegherea și îndrumarea pârâtei ... ..., care, la fel ca și reclamanta, era consilier asistent în cadrul ... ..., însă coordona activitatea instituției pârâte în baza Deciziei 307/20.05.2013 - modificată prin Decizia nr. 331/24.05.2013 a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, pe perioada în care directorul executiv se afla în imposibilitatea exercitării atribuțiilor, că între această pârâtă și reclamantă exista un conflict personal mai vechi, iar pârâta se afla în conflict de interese.

Instanța de recurs a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în parte.

Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că procedura de reorganizare, prin care se impunea reducerea unui post în cadrul ... ..., a intervenit în baza OUG nr. 77/2013, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 55 /2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 136/25.02.2014 și ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014, astfel că reorganizarea pârâtei este lipsită de temei și, în consecință, și decizia de eliberare din funcție a reclamantei.

Cu privire la aplicarea în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 55/2014, Curtea reține că, potrivit art. 9 alin.1 și 4 din Legea nr. 554/2004:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Prin urmare, motivul de recurs privind greșita aplicare în speță a prevederilor deciziei Curții Constituționale este nefondat, persoana vătămată având posibilitatea conferită de lege de a ataca actele administrative emise în temeiul unor ordonanțe declarate ulterior neconstituționale, în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale. În speță, acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost introdusă în data de 13.03.2014, deci în termenul de un an de la publicarea deciziei nr.55/2014.

În ce privește decizia nr. 750/13.09.2013 emisă de recurenta pârâtă ..., de aprobare a statului de funcții al ... ... privind desființarea în temeiul OUG nr. 77/2013 a postului de natura celui ocupat de reclamantă - consilier asistent în cadrul Serviciului Avize, Acorduri Autorizări, tribunalul în mod legal a anulat în parte acest act administrativ dar în mod greșit a reținut vinovăția recurentei pârâte ... în coordonarea procedurii de reorganizare a ... ..., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În consecință, Curtea a menținut soluția de anulare a deciziei nr. 94/2013 și de anulare în parte a deciziei nr. 750/13.09.2014 privind aprobarea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru ... ..., în ce privește desființarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de reclamantă, ca urmare a declarării neconstituționalității actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de aprobare a structurii organizatorice a ... ... și la baza emiterii deciziei de eliberare din funcție a recurentei reclamante.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentei ..., instanța de recurs a constatat că soluția adoptată de prima instanță este motivată, posibilitatea introducerii în cauză a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului atacat, dacă se solicită plata unor despăgubiri, fiind prevăzută de textul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește emiterea actului în litigiu de către recurenta pârâtă ... și coordonarea de către aceasta a procedurii de reorganizare a ... ..., s-a constatat de Curte că, întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciu al reprezentantului legal al ... ..., ..., recurenta ... a fost promovată temporar în funcția de director executiv al ... ... (23.07.2012-20.05.2013), aceasta avea competența să facă propunerea cu privire la noul stat de funcții, iar emiterea deciziei nr.94/2013 s-a făcut în baza noului stat de funcții aprobat prin decizia nr.750/13.09.2013, tot de către recurenta ... deoarece, la data de 27.09.2013, aceasta coordona activitatea pârâtei, în baza deciziei președintelui ... nr. 307/20.05.2013, modificată prin decizia nr. 331/24.05.2013, (filele29-31, vol. II), decizii prin care s-a realizat o delegare de competență.

Calitatea de coordonator al activității ... ..., pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acordă titularului acestei calități toate drepturile și obligațiile unui director executiv, inclusiv competența de a întocmi proiectul de stat de funcții și de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013 la nivelul ... .... Pe perioada coordonării activității unei agenții de protecția mediului de către un funcționar public, acesta răspunde potrivit legii de competențele, atribuțiile și responsabilitățile aferente funcției de director, de care ia cunoștință prin fișa de post cadru aferentă funcției publice de conducere de director executiv și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului.

În consecință, recurenta ..., în calitate de coordonator al activității ... ..., avea obligația legală de a respecta prevederile O.U.G. nr.77/2013, avea competența gestionării resurselor umane și își putea exercita dreptul de apreciere cu privire la aceasta și, implicit, obligația de a pune în aplicare Decizia Președintelui ... nr. 750/13.09.2013 de aprobare a noului stat de funcții al ... ... și de a emite decizia de eliberare din funcție pentru funcționarul public al cărui post a fost desființat.

Prin decizia ... ... nr. 615/08.08.2013 ( filele 19-27) s-au aprobat Procedurile de reorganizare și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea concursului, iar prin decizia ... ... nr. 750/13.09.2013( fil. 15-18) s-a aprobat noul stat de funcții al ... ..., prin care s-a decis reducerea unui post de natura celui ocupat de reclamantă, respectiv consilier asistent în cadrul SAAA . Decizia nr. 94/27.09.2013 privind eliberarea reclamantei din funcția publică de consilier asistent a fost emisă deci în cadrul procedurilor de restructurare/reorganizare intervenite în contextul procedurilor de reorganizare impuse prin OUG nr. 77/2013.

Conform prevederilor art. 99 al. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999 "persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri …. autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public";.

Dispozițiile art. 76 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 stabilesc că răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

În ceea ce privește conflictul de interese reținut de prima instanță, s-a reținut de către Curte că recurenta ... nu putea din punct de vedere legal să propună spre desființare propriul post întrucât, conform prevederilor art. 88 din Legea nr. 188/1999, pe timpul delegării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul.

Prin urmare, neputând fi redus postul de execuție ocupat de recurenta pârâtă, în mod greșit a fost reținută de prima instanță incidența în speță a prevederilor art. 79 alin.1 lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În privința conflictului personal existent între reclamantă și pârâta ..., reținut de prima instanță în temeiul declarațiilor martorelor ... ( filele 320, 330 vol. I și 17 vol. II), instanța de recurs a constatat că acesta nu reprezintă un motiv justificat pentru a se reține vinovăția pârâtei în emiterea actului în litigiu, din moment ce, așa cum ama arătat, acest act a fost emis în baza unor acte administrative superioare.

Prin urmare, nu se poate dispune obligarea acestei pârâte la plata despăgubirilor materiale suferite de reclamantă.

În privința reîncadrării reclamantei pe postul deținut anterior, Curtea a constatat că acesta a fost desființat în temeiul unor acte administrative pe care instanța le-a constată nelegale, urmare a declarării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia au fost emise, astfel că, urmare a anulării acestor acte se impune revenirea la situația anterioară desființării postului, iar apărarea recurentelor pârâte că postul deținut de reclamantă nu mai există nu poate fi primită, instituția pârâtă având obligația de a proceda la reînființarea postului respectiv și reintegrarea reclamantei pe acest post.

Prin urmare, în mod legal prima instanță a dispus reintegrarea reclamantei și plata de către instituțiile pârâte a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. Conform dispozițiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Acordarea daunelor morale este nefondată însă, prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Or, în primul rând, pentru a se solicita și a se acorda compensații de natură pecuniară pentru prejudiciul moral, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speță nu există.

Atât recurenta ... cât și ... și ... ... au emis actele administrative în litigiu în aplicarea O.U.G. 77/2013.

De asemenea, reclamanta trebuie să facă dovada vătămării pe care a suferit-o, simpla susținere a prejudiciului moral nefiind suficientă. Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri în acest sens nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității, iar aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite în speță, motiv pentru care instanța de recurs a constatat că în mod nelegal au fost acordate.

Dosar nr. 1302/111/2014*

Decizia nr. 2897/19.12.2016

Prin Sentința nr. 2563/CA/19.11.2016, pronunțată de Tribunalul ..., s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele ... și ....

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâtele ... ... (A.P.M. ...), ... (....), ... și, în consecință:

S-a admis excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 750/13.09.2014 privind aprobarea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru ... ... și s-a dispus anularea parțială a acesteia în ce privește desființarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, ocupat anterior de reclamantă.

S-a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 615/08.08.2013 emisă de Președintele ... privind procedura de reorganizare și restructurare a agențiilor județene pentru protecția mediului și Agenției pentru Protecția Mediului ... și Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului prevăzută de art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 la ... și instituțiile din subordine.

S-a dispus anularea Deciziei nr. 94/27.09.2013 emisă de pârâta ... ... .

S-a dispus reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținute anterior eliberării din funcție și obligarea pârâtelor ... ..., ... la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție până la efectiva reintegrare.

Au fost obligați pârâții ... ..., ... și ... să-i plătească reclamantei daune morale în cuantum de 1000 lei .

S-au respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei împotriva pârâtei ... .

S-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, au formulat recurs reclamanta ... și pârâtele ... ... (A.P.M. ...), ... (....) și ....

Recurenta reclamantă ... a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate,. în sensul de a se dispune obligarea în solidar și a pârâtei ... alături de pârâții ... ... și ... la plata despăgubirilor materiale acordate și a se majora cuantumul daunelor morale acordate la care au fost obligați în solidar pârâții ... ..., ... și ..., menținându-se restul dispozițiilor sentinței primei instanțe.

În motivare, recurenta arată, în esență, următoarele:

Arată că prima instanță a dispus, în mod corect, admiterea cererii privind acordarea daunelor materiale, constând într-o sumă egală cu contravaloarea tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamanta. Tot corect a reținut și producerea unui prejudiciu moral și a dispus repararea acestuia prin acordarea daunelor morale. La fel, a reținut în mod just responsabilitatea personală a pârâtei de rând 3 ..., funcționar public responsabil personal de emiterea cu vinovăție și rea credință a actelor vătămătoare.

Mai arată că prima instanță a dispus angajarea răspunderii solidare a celor trei pârâți pentru recuperarea prejudiciului creat - însă a dispus, în mod formal, obligarea în solidar a celor trei doar în ce privește prejudiciul moral, în ce privește partea materială a acestuia s-a dispus repararea lui prin acordarea daunelor materiale doar în sarcina solidara a ... ... și ..., cu omiterea pârâtei ....

Având în vedere raționamentul primei instanțe, faptul că fapta prejudiciantă este unică, că prejudiciul este, de asemenea, unic (având două valențe față de unica persoană prejudiciată, material și moral) iar răspunderea este de asemenea unică, chiar dacă e solidară pasiv, apreciază recurenta că pare mai degrabă o omisiune a primei instanțe decât o eroare de judecată: din considerente rezultă că urmează a se admite capătul 3 de cerere din acțiunea inițială așa cum a fost formulat (mai puțin față de pârâta ..., dar aceasta pe un alt temei), însă în dispozitiv nu este menționată solidaritatea pârâtei ... la repararea întregului prejudiciu - ci doar la aspectul său moral.

În consecință, solicită modificarea hotărârii în ce privește instituirea obligației solidare de a acoperi și prejudiciul material în sarcina solidară a tuturor pârâților a căror responsabilitate a fost stabilită, inclusiv ....

În ce privește solicitarea de a se majora daunele morale, arată că acestea s-au acordat constatându-se existența prejudiciului moral doar sub aspectul lezării propriei auto-percepții a funcționarului public vătămat. S-a constatat că vătămarea imaginii funcționarului public s-a produs doar pe plan subiectiv, al prejudicierii respectului față de sine însăși și că din probe rezultă ca reputația și imaginea publică a funcționarului nu a fost afectată, în mod obiectiv, de manoperele ilegale ale pârâților (constatare care valorează moralmente cât o reparație în sine). Daunele au fost acordate, în mod corect față de toți primii trei pârâți în solidar, corespunzător responsabilității lor comune reținute.

Din acest punct de vedere recurenta critică hotărârea primei instanțe doar sub aspectul cuantumului daunelor acordate pentru prejudiciul moral suferit, considerând cuantumul mult prea redus față de gravitatea consecințelor pe plan psihic ale afectării pe care instanța a stabilit-o ca existentă.

Față de cariera profesională, față de vârsta funcționarului, față de brutalitatea inutilă, vindicativă și ilegală a curmării acestei cariere, îndoielile față de propria capacitate, temerile față de viitor, dubiile privind posibilitatea de a o lua de la zero la această vârstă, auto-percepția (chiar și doar subiectivă) a unui stigmat social, conștientizarea fragilității carierei desfășurate în instituții conduse prin decizii discreționare, oculte și dominate de conflicte de interese, toate acestea crede că nu corespund unei despăgubiri de 1.000 lei daune morale, sens în care, chiar raportat la prejudiciul moral reținut, ar trebui să fie majorate în cuantum spre concurența sumei solicitate în acțiune.

În drept: art. 20 din Legea 554/2004, art.488 pct.8 Cod de procedură civilă, art.16 din Legea 554/2004.

Recurenta pârâtă ... a solicitat admiterea prezentului recurs așa cum a fost acesta formulat și motivat și, pe cale de consecință, casarea în parte a sentinței recurate și, în urma rejudecării, respingerea excepției de nelegalitate și, în consecință, menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 750/13.09.2014 și respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, recurenta arată, în esență, următoarele:

Arată că înțelege să critice sentința recurată având în vedere prevederile art. 16 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 79 alin.1 din Legea nr. 188/1999, precum și prevederile Ghidului ANI în ceea ce privește incompatibilitățile, în speță fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod Procedură Civilă.

II. În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, învederează instanței următoarele:

Motivarea hotărârii este una din garanțiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care permite justițiabilului să înțeleagă dezlegarea dată litigiului său și care facilitează, de asemenea, controlul de legalitate al instanței ierarhic superioare.

În literatura de specialitate s-a arătat că o hotărâre judecătorească nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 425 alin. 1 lit. b) atunci când motivarea este superficială sau atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar, situația de fapt, astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată. De asemenea, este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 Cod de procedură civilă și atunci când nu se răspunde motivelor de critică sau nu sunt examinate problemele deduse spre analiză.

Astfel că, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciază că simpla enunțare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu poate echivala cu o motivare a respingerii acestei excepții.

Conform dispozițiilor art. 76 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Recurenta arată că la momentul emiterii Deciziei nr. 750/2013 a ..., a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză, își desfășura activitatea în cadrul ... ... în baza Deciziei 307/20.05.2013 - modificată prin Decizia nr. 331/24.05.2013 a Președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. Așadar, coordona activitatea ... ... pe perioada în care directorul executiv al instituției se afla în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele funcției. Menționează faptul că la data emiterii deciziilor contestate directorul executiv de la acel moment se afla în perioada de preaviz și, totodată, în concediu medical.

... ... este o instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordonarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu statut de serviciu public deconcentrat.

Potrivit dispozițiilor Regulamentului de organizare și funcționare al ... ..., întocmit în temeiul prevederilor H.G. nr. 1000/2012, directorul agenției, printre altele are următoarele atribuții:

□ organizează, coordonează, îndrumă, controlează și răspunde de întreaga activitate a ..., cu respectarea procedurilor legale utilizate în realizarea acesteia;

□ dispune, urmărește îndeplinirea și răspunde pentru măsurile operative necesare în vederea realizării atribuțiilor ce revin agenției, conform actelor normative în vigoare și a deciziilor emise de ...;

□ numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de conducere al ... ..., cu avizul președintelui ...;

□ numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție al ... ...;

□ coordonează gestionarea eficientă și unitară a resurselor umane din cadrul agenției.

Coordonarea presupune preluarea și exercitarea tuturor atribuțiilor specifice unui post unic în situația absenței de la serviciu a titularului postului. De asemenea, o altă componentă a delegării a fost atribuirea competenței, a autorității oficiale (a dreptului de a decide și de a acționa) fără de care sarcinile delegate nu ar fi putut fi îndeplinite.

Calitatea de coordonator al activității ... ... pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, înseamnă, conform clarificărilor ..., că titularul acestei calități are toate drepturile și obligațiile unui director executiv, inclusiv competența de a întocmi stat de funcții și de a aplica prevederile OUG 77/2013 la nivelul ... .... În aceste condiții arată că este evident faptul că nu putea elibera postul pe care îl ocupa, având în vedere situația particulară în care se afla, pe de o parte, iar pe de altă parte serviciul în care își desfășura munca obișnuită a fost reorganizat ca urmare a reducerilor de posturi precedente din cursul anului 2012, precum și cele anterioare din cursul anului 2013.

Așadar, apreciază că este fără dubiu faptul că toate acțiunile sale s-au efectuat având în vedere competențele pe care le avea la acel moment în temeiul raporturilor de serviciu cu ..., pe de o parte și ... ..., pe de altă parte. Iar semnarea Deciziei nr. 94/2013 de eliberare a reclamantei din funcția deținută se încadrează în prerogativele funcției deținute de recurenta pârâtă la acel moment.

În aceste condiții, raportat la faptul că a procedat în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii deciziei 94/2013, în speță devine incidentă prevederea art. 76 alin. 3 din Legea 188/2013, respectiv faptul că răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Raportat la primul petit din acțiunea introductivă, învederează faptul că între ea și reclamantă nu a existat niciun raport juridic sau de altă natură, reclamanta lucrând în cadrul aceleiași instituții publice, iar emiterea Deciziei nr. 94/2013 aparține ... ... și nu recurentei pârâte în nume propriu.

În ceea ce privește solicitarea de la petitul nr. 2 din acțiunea introductivă, menționează că, în calitate de angajat al ... ..., nu a avut nicio contribuție în emiterea deciziei contestate, aceasta aparținând în întregime ....

Referitor la solicitarea de la petitul nr. 3 din acțiunea introductivă, arată recurenta că, în calitate de persoană fizică, nu poate dispune în niciun mod asupra unei eventuale reintegrări a reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 94/2013. Nu în ultimul rând, arată că nu are calitate procesuală pasivă nici față de petitul nr. 3 teza a II-a, prin care se solicită de către reclamantă plata unor drepturi salariale și nici a unor daune morale, acordate în mod nelegal de către instanța de fond, acordare lipsită de temei juridic și nedovedite de către intimata reclamantă.

III. Cu privire la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, arată următoarele:

1. Cu privire la anularea Deciziei nr. 94/27.09.2013, menționează că la data de 09.08.2013 ... a transmis ... ..., Decizia nr. 615/2013 (modificată prin Decizia nr. 705/2013, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013) prin care s-a aprobat Procedura de reorganizare și restructurare a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

Având în vedere că realizarea măsurilor dispuse prin OUG nr. 77/ 2013 a fost condiționată de adoptarea/emiterea actelor normative/administrative specifice de modificare a structurilor funcționale și de stabilire a numărului de posturi, după cum rezultă din formularea imperativă a art. 4, potrivit căruia "instituțiile și autoritățile publice prevăzute la art. 1 alin. 1 au obligația ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, să adopte/emită actele normative/administrative specifice de aprobare a structurii funcționale, în conformitate cu măsurile prevăzute la art. 1 - 3, după caz".

Așadar, apreciază faptul că Decizia nr. 94/2013 a ... este temeinică și legală, deoarece Decizia nr. 55/2014 a Curții Constituționale produce efecte numai pentru viitor în condițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României care statuează că: "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." În speță, Decizia nr. 55/2014 Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 136/25.02.2014.

2. Cu privire la anularea Deciziei nr. 750/2013 a ..., pe calea excepției de nelegalitatea arată faptul că un act administrativ trebuie apreciat în funcție de legalitatea acestuia la momentul emiterii sale.

2.1 Deși soluția instanței de fond a fost admiterea excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 750/2014 a ... ... și a dispus anularea în parte a acesteia din urmă în ceea ce privește desființarea postului de consilier asistent din cadrul Serviciului Avize, Acorduri, Autorizări, în realitate această soluție reprezintă o îndreptare a actului atacat cu o excepție de nelegalitate.

Astfel că în condițiile legii contenciosului administrativ, instanța are prerogativa de a verifica legalitatea actului administrativ fără a avea însă și competența de a se substitui organului emitent prin modificarea/ îndreptarea actului contestat. În speță, instanța de fond a pornit de la un caz particular, iar soluția pronunțată a fost dată, fără a se analiza consecințele acesteia asupra întregului act administrativ (situația desființării unui post nu poate fi privită separat de reorganizarea întregii instituții, fiind în strânsă legătură cu aceasta).

2.2 În aceste condiții, la nivelul ... ... s-a decis de către toate persoanele în funcții de conducere, luând în considerare reducerile anterioare de posturi din reorganizările din cursul anilor 2012 și 2013 (din Serviciul Monitorizare și din serviciul ...), că singurul serviciu de unde se putea reduce un post era cel de Avize, Acorduri, Autorizații, având în vedere că în statul de funcții al ... ... figurau doar două posturi de consilier clasa I gr. profesional asistent în cadrul acestui serviciu, iar efectiv lucrau 3 consilieri cu gradul anterior menționat, printre care și reclamanta.

Așadar în vederea aplicării dispozițiilor legale în vigoare în data de 25.09.2013 în cadrul ... ... s-a organizat examen pentru selectarea funcționarilor ce urmau a fi reîncadrați sau eliberați din funcție. În urma acestui examen, comisia de examen numită prin Decizia ... ... nr. 93/18.09.2013 a întocmit la data de 26.09.2013 raportul final al examenului cu nr. 13158. Cu privire la reclamanta din prezenta cauză în dreptul acesteia apare mențiunea respins, ca urmare a lipsei cererii de înscriere. În acest sens, menționează că cererea reclamantei de înscriere la examen a fost înregistrată la ... ... sub nr. 13177 în data de 26.09.2013, aceasta fiind primită la sediul ... ... după validarea examenului și emiterea Deciziei de eliberare din funcție a intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă, deși avea dreptul legal de a contesta atât selecția cererilor de înscriere, cât și desfășurarea examenului, în conformitate cu dispozițiile art. 63 din H.G. nr. 611/2008, care prevede că: "După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidații nemulțumiți pot face contestație, în termen de cel mult 24 de ore de la data afișării rezultatului selecției dosarelor, respectiv de la data afișării rezultatului probei scrise ori a interviului, la sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului, sub sancțiunea decăderii din acest drept", arată că nu a făcut nimic nici într-un sens, nici în altul.

Apreciază că este evidentă reaua-credință de care a dat dovadă intimata, inclusiv de la modul în care s-a procedat cu această înscriere la examen, respectiv neapelându-se la modalitățile puse la dispoziție pentru înscrierea la examen și alegând o variantă neviabilă respectiv înscrierea la concurs prin colet poștal trimis prin Poșta Română din localitatea Salonta, în condițiile în care intimata s-a aflat la locul de muncă în zilele în care s-au făcut înscrierile pentru acest examen.

Cu privire la modalitatea de organizare a examenului, arată faptul că aceasta a fost stabilită de către ..., ... ... neavând nicio legătură în stabilirea modalității, precum nici în stabilirea termenelor de înscriere, susținere a examenului. În acest context arată că termenele au fost stabilite și respectate întocmai având în vedere dispozițiile H.G. nr. 611/2008. Menționează faptul că aceste termene speciale nu se subscriu termenelor generale de procedură civilă, în care nu se calculează prima și ultima zi, așa cum în mod eronat s-a susținut de către intimată la fondul cauzei.

Mai mult, conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Regulamentul de examen anexa la Procedura de reorganizare, autoritățile publice ierarhic superioare au dreptul să verifice corectitudinea desfășurării examenelor și a acordării punctajelor de către comisiile de examen constituite în cadrul autorităților publice din subordine Or, atâta timp cât ... în urma consultărilor că desfășurarea examenului în discuție s-a făcut în mod legal, ... ... nu putea decât să acționeze în consecință.

2.3 Susținerea instanței de fond cu privire la existența unui conflict de interese personal bazat pe prevederile art. 79 din Legea nr. 161/2003 este vădit neîntemeiată.

Astfel conform dispozițiilor art. 79 alin.1 din Legea nr. 161/2003: "Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;

b) participă în cadrul aceleiași comisii, constituite conform legii, cu funcționari publici care au calitatea de soț sau rudă de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice."

În aceste condiții, raportat la reținerile instanței de fond cu privire la existența unor neînțelegeri de ordin personal existente cu intimata reclamantă, în mod evident acestea nu pot fi catalogate ca un "conflict de interese" în înțelesul prevederilor legale ante-menționate. Legea nr. 161/2003 prin art. 79 alin. 1 face referire la situațiile cu caracter patrimonial în care un funcționar public poate fi în conflict de interese și în niciun caz la neînțelegerile umane dintre două persoane.

Totodată, subliniază faptul că, propunerea sa privind reorganizarea a fost înaintată Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, iar aceasta, constatând fundamentarea întemeiată și legală, a solicitat avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și, ulterior, a aprobat structura organizatorică a ... ....

De asemenea, plângerea prealabilă elaborată de apărătorul intimatei-reclamante în urma emiterii deciziei de eliberare din funcție a acesteia, în care era semnalat și posibilul conflict de interese, a fost transmisă Agenției Naționale pentru Protecția Mediului spre soluționare, iar răspunsul instituției ierarhic superioare a fost că decizia de eliberare din funcție a reclamantei se menține, fiind îndeplinite toate condițiile legale care au stat la baza emiterii ei.

Așadar, arată recurenta că, având în vedere faptul că nu exista niciun conflict de interese în sensul dispozițiilor legale, care să atragă obligația sa de a se abține, oricum acest lucru nu era posibil la acel moment, deoarece pe de o parte avea o delegare de competențe de conducere a ... ..., prin Deciziile Președintelui ..., fiind promovată provizoriu în funcția de director executiv, iar pe de altă parte așa cum rezultă și din corespondența purtată cu ... o astfel de abținere ar fi fost cenzurată prin neaprobare.

III. Cu privire la obligarea sa în solidar alături de ... și ... ... la plata unor daune morale în cuantum de 1000 lei, arată următoarele:

Acordarea daunelor morale este vădit nefondată prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Doctrina de drept civil a definit daunele morale ca fiind consecința negativă a atingerii adusă unor valori care nu au niciun corespondent patrimonial și constă, de regulă, în lezarea imaginii, a demnității, onoarei, prestigiului. Or, în primul rând, pentru a se solicita și a se acorda compensații de natură pecuniară pentru daune morale, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speță nu există.

Conform dispozițiilor art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ (...) plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Astfel că, apreciază recurenta, acordarea de daune morale este vădit lipsită de temei legal, în textul legal ante-menționat neexistând menționată nicio situație în care funcționarul public poate fi obligat la plata vreunei despăgubiri, cu atât mai mult în ceea ce privesc daunele morale, care nu există menționate în niciun text legal aplicabil în cauză.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs astfel cum acesta a fost formulat și motivat.

În drept: dispozițiile legale la care s-a făcut referire în text.

Recurenta pârâtă ... (....) a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile recurate și respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta arată, cu privire la temeinicia și legalitatea deciziei nr. 94/27.09.2013, următoarele:

Potrivit art. 8, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Decizia nr. 94/27.09.2013 este un act administrativ care a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 77/2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 55/05.02.2014:

Legalitatea deciziei de eliberare din funcție nu poate fi afectată de prevederile deciziei nr. 55/2014 a C.C.R. întrucât a fost emisă cu mult înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

Decizia nr. 55/2014 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 136 din 25 februarie 2014. Potrivit acesteia, constatarea neconstituționalității unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând să mai producă efecte juridice în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 147, alin. (1) din Constituție. Decizia a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză a fost emisă în data de 30 septembrie 2013, deci anterior datei publicării Deciziei nr. 55/2014.

Potrivit art. 147, alin. (4) din Constituția României, Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. Prin urmare, acestea nu produc efecte retroactive, asupra actelor emise anterior datei publicării lor în Monitorul Oficial. La data emiterii deciziei de eliberare din funcție, O.U.G. nr. 77/2013 era în vigoare și producea efecte de plin drept.

A primi opinia potrivit căreia deciziile C.C.R. prin care au fost declarate neconstituționale unele acte normative produc efecte asupra tuturor actelor emise în temeiul acestor acte normative, anterior publicării deciziei C.C.R. în Monitorul Oficial, înseamnă a permite deciziilor C.C.R. să producă efecte ex tunc, în flagrant dezacord cu prevederile constituționale.

De aceea, aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, deci cele care nu au devenit facta praeterita ca urmare a necontestării lor.

Din jurisprudența Curții se desprinde ideea că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată, altele decât cea în care a fost pronunțată decizia Curții Constituționale, soluționate definitiv prin hotărâre judecătorească, în această ipoteză decizia constituind temei al revizuirii.

Prezenta cauză nu se afla pe rolul instanței la momentul publicării deciziei C.C.R. nr. 55/2014 în Monitorul Oficial, iar decizia de eliberare din funcție a fost emisă ca urmare a neprezentării reclamantei la examenul organizat în data de 25.09.2013. Există, astfel, un raport juridic civil concret care nu mai poate fi modificat decât prin aplicarea retroactivă a Deciziei C.C.R. nr. 55/2014, ceea ce ar contraveni prevederilor constituționale. Curgerea termenului de preaviz și eliberarea efectivă a reclamantei din funcție sunt efecte pe care le produce decizia de eliberare din funcție, respectiv reprezintă efectele unui act juridic administrativ. Între un raport juridic și efectele unui act juridic nu se poate pune semnul egalității.

Cu privire la nelegalitatea Deciziei Președintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcții al ... ..., în speța de față instanța este chemată să se pronunțe numai asupra nelegalității actului administrativ și nu asupra oportunității emiterii lui, acesta fiind atributul autorității publice emitente a acestuia și care a procedat în conformitate cu legea, respectiv punerea în aplicare a O.U.G. nr.77/2013.

Așa cum se arătă în literatura de specialitate, această trăsătură este consecința ierarhiei în care se constituie normele juridice: în frunte se află Constituția (legea fundamentală a statului), urmează legile organice, legile ordinare, actele administrative normative ale Guvernului cu putere de lege (ordonanțe).

Autoritățile administrației publice centrale: ministerele, alte organe centrale ale administrației publice din subordinea Guvernului sau a ministerelor, serviciile publice deconcentrate, sunt obligate să respecte dispozițiile legii.

În concluzie, cele două Decizii contestate de reclamantă, prin invocarea presupuselor aspecte de nelegalitate, atât Decizia Directorului executiv al ... ... nr. 94/27.09.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de consilier asistent în cadrul ... ..., cât și Decizia Președintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcții al ... ..., sunt temeinice și legale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii, în baza dovezilor arătate mai sus.

Referitor la susținerea instanței de fond conform căreia doamna ... s-a aflat în conflict de interese cu ocazia derulării procedurii de reorganizare, se arată că aceasta nu este justificată din următoarele considerente:

Prin decizia președintelui ... nr. 305/20.05.2013, domnului ..., director executiv al ... ..., i-a încetat suspendarea raportului de serviciu, suspendare datorată exercitării unei funcții de demnitate publică, revenind pe funcția de director executiv, funcție ce a fost supusă reorganizării prin HG nr. 1000/2012, în sensul modificării atribuțiilor postului cu peste 50%.

Ca urmare, a fost emisă Decizia nr.306/20.05.2013 prin care domnului ... i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile, urmând, ca la terminarea perioadei de preaviz, să fie eliberat din funcția publică de director executiv, funcție ce era prevăzută de HG nr.918/2010.

Conform fișei postului, directorul executiv, pentru perioadele în care acesta nu este prezent la serviciu din cauza concediului de odihnă, concediului medical, alte concedii sau a deplasărilor în țară sau străinătate, este înlocuit de drept de o persoană din cadrul agenției, cu aprobarea președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

Având în vedere că domnul ... nu a înaintat o propunere în acest sens către președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și pentru a se evita disfuncționalități în activitatea ... ..., ... a emis Decizia nr. 307/20.05.2013, modificată prin Decizia nr.331/24.05.2013 prin care doamna ... ... este desemnată să coordoneze activitatea ... ..., pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile.

Dat fiind faptul că pe perioada suspendării raportului de serviciu al domnului ... până la revenirea acestuia pe funcția director executiv, doamna ... a fost promovată temporar în funcția de director executiv al ... ... (23.07.2012-20.05.2013), aceasta era cea mai în măsură să facă propunerea cu privire la noul stat de funcții, întrucât cunoștea întreaga activitate a instituției.

Prin această decizie s-a realizat practic o delegare de competențe.

Acest fapt nu presupune acordarea drepturilor salariale aferente funcției de director executiv, deoarece nu pot fi plătite două persoane pe aceeași funcție.

Singurul drept pe care doamna ... nu-l avea în aceste condiții era dreptul la salariul aferent funcției de director executiv.

Drepturile salariale care i se cuveneau acesteia, pe perioada cât a avut calitatea de coordonator al activității ... ..., erau cele aferente funcției de execuție de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ....

Din acest motiv, consideră că nu ar fi putut reduce această funcție de execuție de consilier asistent.

Dacă în proiectul de stat de funcții și de structură organizatorică, pe care 1-a întocmit cu ocazia aplicării prevederilor OUG nr. 77/2013 la nivelul ... ..., ar fi propus acest lucru, ... ar fi cenzurat această propunere prin neaprobare.

De asemeni, consideră că, în fapt, doamna ... nu putea să exercite, în calitate de coordonator al activității ... ..., și atribuțiile funcției de execuție de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ....

În consecință, doamna ... în calitatea de coordonator al activității ... ..., avea obligația legală de a respecta O.U.G. nr.77/2013 și implicit de a pune în aplicare Decizia Președintelui ... nr. 750/13.09.2013, de aprobare a statului de funcții al ... ..., din care a rezultat emiterea Deciziei Directorului executiv al ... ... nr. 94/27.09.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de consilier asistent în cadrul ... ....

Toate actele administrative trebuie semnate de persoana împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă.

Ca atare, în speță, nu se poate reține un conflict de interese în condițiile în care toate actele administrative emise de ... ... trebuiau semnate de doamna ... în calitate de persoană împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă.

Obiectul delegării de competență îl constituie însărcinarea unui funcționar public în interiorul autorității publice sau în cadrul unei autorități publice subordonate de a acționa în numele autorității, în anumite cazuri determinate.

Astfel, o condiție esențială a delegării este ca ea să fie autorizată (în cazul de față Decizia Președintelui ..., ca instituție ierarhic superioară ).

Calitatea de coordonator al activității ... ... pe perioadele cât directorul executiv se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, înseamnă că titularul acestei calități are toate drepturile și obligațiile unui director executiv, inclusiv competența de a întocmi proiectul de stat de funcții și de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013 la nivelul ... ....

De asemenea, doamna ... nu ar fi putut refuza îndeplinirea sarcinilor de serviciu, de parcurgere a procedurilor de reorganizare, decât în condițiile în care Președintele ... ar fi schimbat-o din funcția de coordonator al activității ... ....

Cu privire la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, învederează instanței următoarele:

Daunele morale sunt acordate cu titlu de sancțiune. Ele sunt despăgubiri menite realmente să-1 penalizeze pe pârâtul vinovat de atingerile grave aduse imaginii reclamantului și, în același timp, să se constituie într-un avertisment sever pentru cei care ar intenționa, în viitor, să aducă atingeri dreptului la imagine al reclamantului.

Această solicitare de daune morale nu a fost în vreun fel dovedită și nu s-au oferit indicii care să permită o eventuală cuantificare a lor.

De asemenea, reclamanta trebuia să facă dovada vătămării pe care a suferit-o, precum și dovada daunei care consideră că îi trebuie reparată, prejudiciul trebuie să fie patrimonial, adică susceptibil de a fi exprimat și compensat în bani, să fie sigur, cert, adică să se fi produs și să poată fi dovedit, să fie determinat, adică să poată fi stabilit sub aspect pecuniar, să fie direct, adică consecința faptei ilicite și actual, nu viitor.

Or, din toate aspecte de legalitate invocate până acum, reclamanta nu poate face dovada de rea credință din partea pârâtelor.

Totuși, rămâne valabil principiul ca o afirmație care nu este dovedită nu există și în această lumină, în ceea ce privește litigiile de muncă, salariatul trebuie să prezinte măcar indicii de fapt cu privire la prejudiciul moral apărut și legătura sa de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de angajator.

În final, învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XL din 7 mai 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens iar potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă, deciziile pronunțate de Instanța Supremă în recurs în interesul legii sunt obligatorii.

În drept: dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art. 483 și art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta pârâtă ... ... (A.P.M. ...) a solicitat admiterea recursului ca legal, casarea sentinței atacate, pentru considerentele inserate în dispozițiile art. 488 alin (1) pct. 4, 6 și 8 Cod de procedură civilă, menținerea actelor administrative emise de pârâtă ca temeinice și legale, respingerea sumei reprezentând daune morale.

În motivare, recurenta arată, în esență, următoarele:

1. Consideră că instanța de fond în mod eronat a dispus anularea deciziei de eliberare din funcție a reclamantei pe motiv că OUG nr. 77/2013 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 5 5/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 13 6/25.02.2014 și ulterior respinsă prin Legea nr. 92/07.07.2014, reorganizarea ... ... apărând ca lipsita de temei într-o atare situație.

Conform Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 11 mai 2015 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.752/101/2013, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 554/2004): Dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

Tot prin aceasta hotărâre s-a stabilit că, conform art. 147 alin. (4) din Constituție:

"Art. 147: Deciziile Curții Constituționale

(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor."

Interpretând prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, de exemplu prin Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, și Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, Curtea Constituțională a statuat că instanțele judecătorești vor aplica decizia prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia.

3. În privința reîncadrării reclamantei pe postul deținut anterior, acesta a fost desființat, deci hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, fiind evident că din moment ce postul nu există se poate reîncadra doar pe un alt post.

4. Referitor la susținerea instanței de fond cu privire la faptul că doamna ... avea obligația să se abțină de la coordonarea procedurii de reorganizare a ... ..., învederează instanței următoarele:

Doamna ... avea atributul de a coordona activitatea ... ... pe perioada în care directorul executiv domnul ... se afla în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile (concediu medical, concediu de odihnă), în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Decizia Președintelui ... nr. 307/20.05.2013 modificata prin Decizia nr. 331/24.05.2013, începând cu data de 20.05.2013.

Prin adresa nr. 3081/TFP/10.11.2015 ... ... arată expres că doamna ... avea competența de a întocmi proiectul de stat de funcții și de a aplica prevederile OUG nr. 77/2013.

Referitor la posibilitatea existenței unui conflict de interese, prin propunerea de nereducere a funcției de consilier asistent din cadrul Serviciului ... din ... ..., consideră că nu există această posibilitate de conflict de interese, deoarece în calitate de coordonator al activității ... ..., doamna ... avea competența gestionării resurselor umane și își putea exercita dreptul de apreciere cu privire la aceasta.

Totodată prin adresa nr. 1/1238/TFP/04.05.2016, ... ... arată că pe perioada coordonării activității unei agenții de protecția mediului de către un funcționar public, acesta răspunde potrivit legii de competențele, atribuțiile și responsabilitățile aferente funcției de director, de care ia cunoștință prin fișa de post cadru aferentă funcției publice de conducere de director executiv și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare al agențiilor județene pentru protecția mediului.

Având în vedere cele de mai sus, solicită a se observa faptul că ... ... a respectat întocmai atât dispozițiile legale în vigoare la data emiterii Deciziei 94/2013 cât și procedurile de reorganizare transmise de organul ierarhic superior, acționând conform acestora.

În ceea ce privește obligarea la plata daunelor morale subliniază faptul că acestea nu se justifică, în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Nu poate fi vorba de o vinovăție a sa atâta vreme cât în aplicarea procedurii de reorganizare s-au respectat întocmai prevederile legislative în vigoare la acea dată.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă mai degrabă reaua-credință a reclamantei care pur și simplu nu a dorit să se înscrie la examen. Reclamanta ar fi avut posibilitatea să ocupe unul din cele 2 posturi de consilier asistent pentru care s-a organizat examen, având în vedere că a avut timpul suficient să se înscrie la examen în perioada de înscrieri fiind prezentă în instituție, iar înscrierea presupunea completarea unui simplu formular tip.

Mai mult, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. Cum în cazul de față aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, solicita respingerea cererii reclamantei.

În drept, recursul nu a fost motivat.

Prin întâmpinare, ... ... a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta ..., ca netemeinic și nefondat, pentru următoarele considerente:

Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității. În cazul de față, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite.

Prin întâmpinare, ... a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele considerente:

1. Cu privire la recursul formulat de recurenta ...:

Apreciază ca niciuna din apărările formulate de recurentă nu este în măsură să atragă, din perspectivele invocate, concluzia nelegalității sau netemeiniciei hotărârii recurate.

Astfel, sub un prim aspect, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurentei, arată că soluția adoptată este suficient și satisfăcător motivată, posibilitatea introducerii în cauză a persoanelor care au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, dacă se solicită plata unor despăgubiri, fiind prevăzută de textul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Or, față de constatarea ca aplicabilă a dispoziției legale amintite, în contextul în care se reține, în cadrul motivării, că recurenta ... a contribuit în mod direct la emiterea Deciziei nr. 94/2013 privind eliberarea din funcție, nu crede că ar mai fi fost necesare și alte dezvoltări, cu atât mai puțin în sensul celor pretinse de recurentă.

Sub un al doilea aspect, referitor la aplicabilitatea Deciziei CCR nr. 55/2014, fără a relua considerentele expuse deja în cauză, arată că, deși prezenta acțiune a fost introdusă la data de 13.03.2014, cauza de față era pendinte la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 55/2014, (25.02.2014), fiind în procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, declanșată prin plângerea prealabilă înregistrată la ... ... cu nr. 13229/27.09.2013. Or, plângerea prealabilă face parte din procesul de contencios-administrativ dedus judecații în fața instanțelor, fiind o etapă obligatorie și indispensabilă a acestuia, neîndeplinirea ei constituind un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată. De asemenea, potrivit jurisprudenței CEDO, durata procedurii prealabile obligatorii se include în durata procesului și se ia în considerare în aprecierea caracterului rezonabil al acesteia.

Sub un al treilea aspect, arată ca, cadrul procesual nu permite recurentei ... să devolueze cauza sub aspectul excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 750/2013, excepție discutată strict în contradictoriu cu paratele ... și .... Prin urmare, apreciază că orice motive ale recursului în acest sens urmează a fi respinse ca fiind în afara cadrului procesual privind pe recurenta.

Sub un al patrulea aspect, în ce privește susținerea că ar fi existat posibilitatea de a se contesta separat rezultatul selecției dosarelor, cu indicarea H.G. nr. 611/2008, arată că recurenta face, iarăși, o confuzie voită între examenul de selecție și examenul de promovare în clasă sau concursul reglementate de HG 611/2008.

Face trimitere la art.63 din H.G. 611/2008 face parte din Capitolul III "Desfășurarea concursului de recrutare" care se referă, evident, la concursul de recrutare, nicidecum la examenul de selecție. H.G. nr. 611/2008 nu este aplicabilă în speță, nefiind vorba nici de concurs (de recrutare sau promovare) nici de examen de promovare în clasă, ci de examen de selecție reglementat de Legea nr. 188/1999 și Decizia 615/2013 a ..., care nu prevăd căi de atac separate.

În final, în ceea ce privește pretinsa inexistență a conflictului de interese în cazul recurentei, arată că, în dosarul penal nr. 87/P/2014 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel ..., a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva recurentei pentru mai multe fapte, printre care și infracțiunea de conflict de interese, ceea ce contrazice orice apărări în aceasta privință.

2. Cu privire la recursul formulat de recurenta ... ...:

Prin recursul formulat, recurenta ... ... critică sentința atacată sub aspectul aplicabilității Deciziei CCR nr. 55/2014 și al existentei unui punct de vedere al autorității tutelare în sensul corectitudinii procedurilor gestionate și respectării dispozițiilor legale de recurentă ... la emiterea Deciziei nr. 94/2013.

Apreciază că nici aceste motive de recurs nu pot fi primite având în vedere următoarele:

Sub un prim aspect, în ceea ce privește aplicabilitatea Deciziei CCR nr. 55/2014, reiterează cele expuse anterior în sensul că prezenta cauză era pendinte la momentul pronunțării deciziei, fiind în procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce privește faptul că autoritatea tutelară ... a emis, post factum, o "adeverință" de inexistență a conflictului de interese, dincolo de irelevanța din punct de vedere juridic a acestui document în prezenta cauză, arată că, ulterior, ... a retractat acest punct de vedere, conform adresei nr. 1/1868/1G/13.07.2016.

Sub un ultim aspect, în ceea ce privește daunele morale dispuse de instanța de fond, arată că obligarea recurentei ... ... la plata daunelor morale în solidar cu recurenta ... nu se întemeiază pe culpa ci pe răspunderea comitentului pentru fapta ilicită a prepusului. De altfel, mai arată că este posibil (chiar obligatoriu) regresul instituției împotriva funcționarului vinovat.

3. Cu privire la recursul formulat de recurenta ...:

Se arată în cadrul recursului faptul că Decizia CCR nr. 55/2014 nu ar fi aplicabilă în speță, că recurenta ... nu s-ar fi aflat în conflict de interese cu ocazia derulării procedurilor de reorganizare și că daunele morale acordate de prima instanță reprezintă o sancționare.

Apreciază că nici aceste motive de recurs nu pot fi primite având în vedere următoarele:

Cu privire la problema aplicabilității Deciziei CCR nr. 55/2014, face trimitere la apărările expuse anterior, care răspund în mare măsură și motivelor invocate de recurenta ....

În ceea ce privește conflictul de interese al recurentei ..., arată că recurenta ... nu este culpabilă în mod direct, ci doar responsabilă civilmente pentru fapta subordonatei sale, în baza principiului menționat mai sus.

Conflictul de interese care a avut ca rezultat emiterea Deciziei ... nr. 750/2013 este nu numai evident ci și constatat ca infracțiune de către organele de urmărire penală competente, care au pus în mișcare acțiunea penală împotriva recurentei ....

În drept: art. 490 alin. 2 din Codul de procedura civilă.

Prin întâmpinare, ... a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta ... ca nefondat.

În motivare, arată, în esență, următoarele:

I. Cu privire la solicitarea de includere a sa între cei obligați la plata daunelor materiale, arată următoarele:

Solicitarea de includere între cei obligați la plata daunelor materiale este vădit neîntemeiată, având în vedere faptul că obligația de reintegrare în funcție și plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale poate fi impusă numai pârâtelor de gr. I și II din acțiunea introductivă, solicitarea de a fi obligată în solidar cu acestea este vădit inadmisibilă, raportat la calitatea sa de persoană fizică în prezenta cauză.

Astfel că, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de obligare a sa la plată în solidar cu ... și ... ....

11.1 În ceea ce privește solicitarea de majorare a daunelor morale, precizează următoarele:

Astfel cum a arătat și prin recursul formulat în cauză, acordarea daunelor morale este vădit nefondată prin raportare la neîntrunirea elementelor răspunderii civile. Doctrina de drept civil a definit daunele morale ca fiind consecința negativă a atingerii adusă unor valori care nu au niciun corespondent patrimonial și constă, de regulă, în lezarea imaginii, a demnității, onoarei, prestigiului. Or, în primul rând, pentru a se solicita și a se acorda compensații de natură pecuniară pentru daune morale, trebuie să existe o faptă ilicită, faptă ilicită care în speță nu există.

Așadar, având în vedere faptul că însăși acordarea de daune morale este vădit lipsită de temei legal, solicitarea de majorare a acestora nu poate fi decât neîntemeiată.

11.2 În ceea ce privește presupusul conflict de interese "personal", pentru care a fost obligată în solidar cu ... și ... ... la acordarea de daune morale, arată următoarele:

În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 946/2005, pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice, managerul stabilește, în scris, limitele competențelor și responsabilităților pe care le deleagă. Limitele de competență ale delegării sale au fost evidențiate în Fișa de post cadru a directorului executiv, în care se regăsește și atribuția de gestionare a resurselor umane.

Delegatarul (în acest caz, Președintele ...) este responsabil în exclusivitate de respectarea regulilor delegării. Una din cerințele generale prevăzute de actul normativ susmenționat, care intră în responsabilitatea managerului, este aceea că, delegarea de competență se face ținând cont de imparțialitatea deciziilor ce urmează a fi luate de persoanele delegate și de riscurile asociate acestor decizii, în concluzie, Președintele ... avea obligația de a ține cont de posibilitatea apariției unor incompatibilități cu privire la gestionarea resurselor umane de către ea.

Mai arată că, prin fișa de post cadru de director executiv, i s-a adus la cunoștință că are ca atribuție gestionarea resurselor umane și, ca atare, exercitarea dreptului de apreciere asupra acestora. Ținând cont de responsabilitățile pe care le avea Președintele ... cu privire la respectarea regulilor delegării, precum și a competențelor conferite de fișa postului de director, se poate concluziona că ..., în calitate de participant la aplicarea OUG nr. 77/2013, care avea puterea de a emite un "consimțământ-opoziție" excludea din start reducerea postului de consilier asistent ocupat de către ea. Acest lucru reiese și din punctul de vedere al ... nr. 3227/TFP/18.11.2015. Ținând cont de prevederile art. 79 alin. c) din Legea 161/2010, potrivit căruia un funcționar public este în conflict de interese atunci când, în virtutea funcției publice pe care o ocupă, ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are și un interes personal și având în vedere că reducerea postului său nu intra în discuție, nu poate intra în discuție nici un eventual interes personal al său și, ca atare, elementele unui conflict de interese nu sunt constituite.

Având în vedere modul de aplicare al OUG 77/2013, ... și ... ... au fost coautori ai efectelor juridice ale reorganizării și, implicit, ai emiterii Deciziei nr. 94/27.09.2013 privind eliberarea din funcția publică a doamnei .... Mai mult decât atât, conform dreptului administrativ, în cadrul reorganizării, ... este participantul care avea puterea de a emite un "consimțământ-opoziție", adică este acel participant care poate determina intrarea în vigoare a actului (puterea de consimțământ) sau se pot opune la aceasta (puterea de opoziție).

Revocarea unor asemenea acte administrative nu se poate face decât printr-un procedeu simetric.

Astfel că, ... avea calitatea de instituție superioară ierarhic, care avea dreptul de a decide care este postul care va fi restructurat. Apreciază că propunerea sa nu putea fi influențată de vreun interes personal, atâta timp cât reducerea postului ocupat nu intra în discuție, aspect care reiese de altfel și din punctul de vedere al .... Totodată, apreciază că în cazul în care ... ar fi considerat că postul pe care îl ocupa era supus de asemenea reorganizării, avea obligația de a emite o decizie prin care își înceta delegarea de atribuții și competențe.

În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.

... (....) nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți și a prevederilor legale incidente în speță, s-au constatat următoarele:

Instanța de recurs a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în parte.

Cu privire la aplicarea în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 55/2014, Curtea reține că, potrivit art. 9 alin.1 și 4 din Legea nr. 554/2004:

Prin urmare, nu se poate dispune obligarea acestei pârâte la plata despăgubirilor materiale suferite de reclamantă.

Atât recurenta ... cât și ... și ... ... au emis actele administrative în litigiu în aplicarea O.U.G. 77/2013.

Pentru aceste aspecte, în baza art. 496 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta ... și, în baza art. 488 pct.8 Cod procedură civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâții ... ..., ... și ... ..., casată în parte sentința și respins ca nefondat capătul de acțiune privind obligarea acestor pârâți la plata daunelor morale către reclamantă, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

← Contestaţie decizie de concediere. Jurisprudență Chemare în...		Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... →

Litigii privind funcţionarii publici. Jurisprudență Salarizare

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Litigii privind funcţionarii publici. Jurisprudență Salarizare