Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 151 din data de 23.02.2017
Contestație împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă. Nerespectarea termenului de 6 luni reglementat de dispozițiile art.252 alin.1 teza finală din C.muncii au drept consecință prescrierea dreptului angajatorului de a-l sancționa disciplinar pe salariatul vinovat și atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere. Validitatea măsurii concedierii se analizează în raport cu data la care s-a produs încetarea contractului individual de muncă și nu data emiterii deciziei de concediere pentru a analiza cazurile de interdicție a concedierii prevăzute de art.60 lit.a și h C.muncii. Reintegrarea în muncă a contestatorului nu mai este posibilă deși instanța constată nulitatea concedierii, întrucât între timp a intervenit un caz de încetare de drept în contractul individual de muncă, respectiv pensionarea anticipată parțială a contestatorului. Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, culpa angajatorului, condiții care trebuiesc îndeplinite cumulativ.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 23.02.2017
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 01.08.2016 contestatorul P. N. C. a formulat contestația împotriva Deciziei nr.1/30.06.2016 emisă de intimata A.J.V.P. Mehedinți, solicitând pe baza probelor administrate, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr.1/30.06.2016 și în consecință să se dispună anularea Deciziei de concediere nr.1 emisă la data de 30.06.2016, prin președinte, repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea în muncă a contestatorului, potrivit art.80 alin.2 din Codul Muncii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care contestatorul ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin.1 din Codul Muncii, obligarea intimatei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 15.000 lei, potrivit art. 253 alin.1 și 2 Codul muncii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatorul a arătat că a desfășurat activitate în calitate de salariat, ocupând funcția de director al A.J.V.P. Mehedinți încă din anul 1996 iar la data de 05.07.2016 i s-a comunicat încetarea contractului individual de muncă, prin concediere, fiind emisă Decizia de concediere nr. 1/30.06.2016 pe care contestatorul o consideră nelegală și netemeinică.
Contestatorul a arătat că nulitatea absolută a deciziei de concediere este susținută de următoarele motive:
Decizia este nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.62, 63 li ale art. 252 alin.1 din Codul Muncii, astfel a fost depășit termenul de șase luni de la săvârșirea faptei, adică data înregistrării Contractului Colectiv de Muncă la ITM Mehedinți, cu anexele sale - 02.07.2015 (anexa 2), până la data emiterii deciziei - 30.06.2016 (anexa 1); a fost depășit termenul de 30 de zile de la data constatării presupusei abateri - 18.03.2016 (anexa 3), până când a fost emisă decizia de concediere la data de 30.06.2016.
Contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului angajatorului de a emite Decizia contestată, având în vedere prevederile Codului Muncii, art. 252: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei."
Potrivit art.252 alin.l din Codul muncii, angajatorul poate dispune aplicarea sancțiunii disciplinare până la 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Termenul de 6 luni este un termen de garanție înăuntrul căruia angajatorul este obligat să ia la cunoștință de fapta săvârșită de salariat, să desfășoare acțiunea disciplinară și să aplice sancțiunea disciplinară.
Este de fapt o perioadă legală, cu durată maximă imperativă, a cărei depășire atrage imposibilitatea pentru angajator de a aplica sancțiunea disciplinară și implicit, de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă.
Decizia este nelegală (nulă absolut), deoarece lipsește avizul AGVPS din România legal acordat, prevăzut la art. 20 alin (1) lit.c din Statutul A.J.V.P. Mehedinți - aviz ce trebuia solicitat și emis după efectuarea cercetării disciplinare, adică după data de 22.06.2016, dată pentru care contestatorul a fost convocat și când i s-a luat nota explicativă.
Conform art.251 alin.l din Codul muncii: "Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile."
Contestatorul a mai arătat că în decizia contestată se menționează că avizul dat de Consiliul AGVPS din România, este din data de 25.04.2016 pentru desfacerea contractului individual de muncă, anterior finalizării cercetării disciplinare prealabile, încălcându-se astfel normele legale.
Decizia de concediere este nelegală (nulă absolut), deoarece s-a dispus cu încălcarea prevederilor art. 60 alin.(l) lit.h Codul muncii:"(1) Concedierea salariaților nu poate fi dispusă: h) pe durata efectuării concediului de odihnă".
Contestatorul a arătat că în data de 22.06.2016 a solicitat și i s-a aprobat efectuarea concediului de odihnă pentru anul 2016, începând cu data de 27.06.2016 iar decizia de concediere s-a emis pe 30.06.2016, comunicându-i-se pe e-mail la data de 04.07.2016 și a primit-o prin scrisoare recomandată, la data de 05.07.2016.
Toate acestea au fost îndeplinite pe durata concediului de odihnă, început la data de 27.06.2016, încălcându-se astfel dispozițiile art.60 alin. (1) lit.h Codul muncii.
Decizia este nelegală, deoarece stabilește ca moment al începerii producerii efectelor Deciziei nr.1/30.06.2016, data de 08.08.2016, încălcându-se astfel prevederile art. 252 alin.3 din Codul Muncii:"Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Astfel, decizia își produce efectele la data de 05.07.2016, data comunicării, când contestatorul era în concediu de odihnă și nicidecum din data de 08.08.2016, cum este prevăzut, ca termen, în decizie.
La data comunicării deciziei, îmi încetează contractul individual de muncă, motiv pentru care nu mai pot fi în concediu de odihnă, ca salariat al AJVPS Mehedinți.
Mai mult, ca o dovadă în plus că emitentul deciziei a înțeles că efectele acesteia se produc la data comunicării, este și faptul că, la data de 19.07.2016, A. J. V.P. Mehedinți îl numea deja "fostul director", deși era în perioada concediului de odihnă.
Decizia este nelegală deoarece nu s-a menționat de către angajator dacă faptele descrise la pct.l - 5 din decizie, se înscriu în tiparele stabilite a fiind abateri disciplinare și nu s-a precizat care sunt normele ce le rețin ca abateri disciplinare.
Nulitatea relativă este susținută de următoarele motive: În Decizia nr.1/30.06.2016 - nu s-a precizat numărul și data Contractului individual de muncă, ce face obiectul deciziei.
Pe fond, contestatorul a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei nr. 1/30.06.2016 a A.J.V.P. Mehedinți și pe motive de netemeinicie.
Pentru a dovedi că situația de fapt este alta decât cea descrisă în decizia contestată, punctele 1 - 4 ale deciziei, contestatorul a solicitat să se țină seama de următoarele aspecte:
În primul rând, faptul că în mod eronat s-a reținut, în decizie, că la data de 06.07.2015 s-a modificat CCM.
La data de 02.07.2015 s-a înregistrat la ITM MH un nou CCM al AJVPS Mehedinți, cu respectarea Legii nr.62/2011 - cu privire la dialogul social, obligați de faptul că vechiul CCM expirase cu mai mult timp în urmă, iar potrivit HG nr. 1091/2014, începând cu 1 iulie 2015, salariul minim brut pe țară garantat în plată trebuia să fie majorat la 1.050 de lei.
Astfel, majorările salariale s-au făcut cu respectarea legislației în vigoare, a CCM al AJVPS și încadrarea lor în Bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2015, buget aprobat de Adunarea Generală a A.J.V.P. Mehedinți din data de 18.04.2015.
Presupusa pagubă de 54.604 lei este reprezentată de fapt de drepturile salariale acordate salariaților Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Mehedinți, cu respectarea CCM. înregistrat în mod legal la ITM și a tuturor normelor legale în vigoare.
Contestatorul a arătat că a întocmit organigrama, statul de funții, grila de salarizare și a înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinți, C.C.M. al AJVPS Mehedinți cu anexele sale, ca reprezentant legal al Asociației, conform Statutului AJVPS MH, precum și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Codul muncii, Legea nr.62/2011 și HG nr. 1091/2014.
Cu privire la pct.5 al Deciziei - respectiv " proasta gestionare a banilor Asociației" - acest aspect este prezentat în mod generic, nu a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile (a se vedea Convocarea pentru data de 22.06.2016) și nu au fost indicate alte acțiuni sau inacțiuni imputabile în afară de cele în legătură cu CCM din 2 iulie 2015. Totodată, lipsesc probe care să susțină afirmația din decizia de concediere.
În ceea ce privește prejudiciul moral, contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că începând cu 11.03.2016 a fost supus unui mare stres, fiind hărțuit psihic de către președintele asociației și câțiva consilieri, apropiați ai acestuia.
Aceștia, cunoscând starea contestatorului de sănătate, în mod premeditat, au întreprins acțiuni care să-i creeze un stres suplimentar, cu intenția de a-l îndepărta de unitate, într-un fel sau altul.
Contestatorul a mai precizat că, în urmă cu 3 ani am suferit un infarct, iar toate actele medicale menționează un "risc cardiovascular foarte înalt" .
Astfel, pe perioada concediului meu medical, președintele Asociației, în mod nejustificat, a solicitat: control din partea Gărzii Forestiere Rîmnicu-Vîlcea, care urma să verifice acte emise în anul 2015 și care nu prezentau importanță pentru activitatea curentă, să se prezinte contestatorul la unitate, pentru predarea documentelor și a biroului, avizul de desfacere a contractului de muncă, înainte de terminarea cercetării disciplinare prealabile, potrivit înscrisurilor doveditoare anexate cererii de chemare în judecată.
Totodată, pe perioada concediului medical, pe lângă stresul provocat de acțiunile președintelui asociației, mai sus menționate, contestatorul a fost lipsit și de drepturile bănești legal cuvenite și necesare procurării medicamentelor, îngrijirilor medicale, precum și pentru plata ratelor creditului contractat cu Banca Transilvania.
Contestatorul a mai menționat că, aceste atitudini imorale ale președintelui și ale acoliților lui, finalizate cu o concediere abuzivă i-au adus atingere demnității, integrității fizice, precum și imaginii în cadrul colectivității și în fața colegilor.
Pentru toate aceste motive, contestatorul a solicitate admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 252 alin.5 Codul muncii raportat la Statutul AJVPS Mehedinți, CCM al A.J.V.P. Mehedinți, Legea nr. 62/2011.
În dovedirea contestației au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: Decizia nr. 1/30.06.2016 de concediere, plicul ștampilat, adresa nr. 181/01.07.2015 - înregistrare CCM la ITM Mehedinți, la data de 02.07.2015, procesul - verbal al Ședinței de Consiliu din data de 18.03.2016, extras din Statutul cadru al A.J.V.P. Mehedinți, adresa nr. 139/24.03.2016 - convocarea formulată de contestator privind acordarea concediului de odihnă, formulată la data de 22.06.2016, întâmpinarea depusă de A.J.V.P. Mehedinți în dosarul nr. 8831/225/2016 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, proces - verbal încheiat la data de 18.04.2015, extras din Statutul AJVP Mehedinți - atribuțiile directorului, corespondență transmisă pe e-mail și adresa nr. 189/21.04.2016.
La data de 28.09.2016 a depus întâmpinare intimata A.J.V.P. Mehedinți prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul P. C. a intrat în concediu medical la data de 11.03.2016 fiindu-i prelungit în mod succesiv până la data de 20.06.2016. De pe data de 21.06.2016 până pe data de 25.06.2016 s-a prezentat la serviciu iar pe 27.06.2016 a intrat în concediu de odihna.
La data de 01.08 .2016 contestatorul a întrerupt concediul de odihnă și a intrat în concediu medical în care se afla și în prezent, arătând că în aceste condiții raporturile de munca nu sunt întrerupte, decizia de concediere neproducându-si efectele.
Cât privește termenul de 30 de zile la care se face referire, Decizia ICCJ arată faptul că "momentul în care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității".
Cât privește avizul acordat la data de 25.04.2016 de către AGVPS din România cu privire la desfacerea disciplinară a contractului de munca al contestatorului acesta a fost acordat după analizarea documentației prezentate cu votul a 14 din cei 15 membrii ai Consiliului AGVPS.
Mai mult avizul dat de către AGVPS nu constituie o măsura în sensul art. 251 alin 1 din Codul muncii.
Desfacerea disciplinara a contractului de munca a avut loc în momentul când contestatorul se afla la serviciu fiindu-i comunicată ulterior.
Faptele pentru care i-a fost desfăcut contractual de munca fac obiectul unui dosar penal ce se afla pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.Severin, fiind cercetat pentru abuz în serviciu.
Astfel în condițiile în care AJVPS MH avea datorii de peste 150 000 lei la ANAF și alte instituții ale statului, acesta a majorat în mod abuziv salariile a 9
angajați printre care și al contestatorului cu 25 %, fără hotărârea Consiliului care era obligatorie, împuternicindu-se pe sine producând un prejudiciu mai mare de 50000 lei.
Pentru toate aceste considerente, în condițiile în care decizia de concediere contestata nu și-a produs efectele, intimata solicită respingerea tuturor capetelor de cerere.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus în copie la dosar adresa nr.445/16.05.2016 și Hotărârea nr.3/25.04.2016.
Intimata a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu martorul G. D. L..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
La data de 11.10.2016 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare ca fiind netemeinice.
Afirmațiile făcute de AJVPS MH sunt contrazise de probe, respectiv înscrisurile depuse de contestator la dosar.
Pârâta nu a răspuns tuturor excepțiilor invocate. S-a încercat inducerea în eroare a instanței, prezentând în mod eronat faptele, fără să țină seama că înscrisurile din dosar le pot infirma.
De exemplu, se afirmă în mod nejustificat că "Desfacerea disciplinară a contractului de muncă a avut loc în momentul când contestatorul se afla la serviciu, fiindu-i comunicată ulterior".
Contestatorul a susținut că afirmația de mai sus este falsă, deoarece decizia contestată a fost emisă la data de 30.06.2016, în timp ce contestatorul era în timpul concediului de odihnă, aprobat începând cu data de 27.06.2016, de către președintele Asociației.
Decizia a fost primită de contestator cu scrisoare recomandată, la data de 5.07.2016, dată de la care aceasta și-a produs efectele, conform art. 77 Codul muncii: "Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului."
Având în vedere aceste aspecte, precum și motivele dezvoltate prin acțiunea introductivă, contestatorul a solicitat admiterea contestației, așa cum a fost formulată.
La primul termen de judecată din data de 27.10.2016 instanța a dispus emiterea unei adrese către intimata A.J.V.P.S. Mehedinți cu mențiunea de a comunica următoarele: contractul individual de muncă al reclamantului, statutul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mehedinți integral, Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2015 - 2016 înregistrat la I.T.M. Mehedinți și grila de salarizare integral, actul adițional de modificare a salariului reclamantului și alte 8 (opt) acte adiționale ale salariaților la care se referă decizia nr.1/30.06.2016, documentația de la cercetarea disciplinară, cererile de concediu de odihnă aprobate și dovada concediul medical privind pe reclamant, dovada datei comunicării deciziei de concediere reclamantului și documentația de la baza deciziei de concediere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de avocații părților.
Intimata A.J.V.P.S. Mehedinți a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: Statutul A.J.V.P.S. Mehedinți, adresa nr. 4071/06.07.2015, Contractul colectiv de muncă, anexa 1 la CCM, anexa 2 - sporul de vechime în muncă, adeverința nr. 549/25.10.2016, Contractul individual de muncă nr. 56833/2001, stat de salarii august 2016, grilă de salarizare pentru perioada 2016 - 2017, adeverința înregistrată sub nr. 549/25.10.2016, decizia nr. 43/06.07.2015, anexa 1 la Contractil colectiv de muncă, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 04/09.11.1998, actul adițional nr. 22/10.02.2015 la Contractul individual de muncă nr. 68158/29.01.2003, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.15/19.09.1996, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.54/26.10.1987, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 76/06.07.2012, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.14/23.10.2006, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.5/15.09.1999, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.21/5.01.2010, actul adițional la Contractul individual de muncă nr.47/28.02.2000 și Contractul Colectiv de Muncă, registru de casă din data de 04.07.2016, adresa nr. 4071/06.07.2015, Contract Colectiv de Muncă al A.J.V.P.S. Mehedinți, anexa 1 la Contractul colectiv de muncă - grila de salarizare pentru salariații AJVPS Mehedinți și anexa 2 - sporul de vechime în muncă și sporul de fidelitate, Decizia nr. 43/06.07.2015, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 04/09.11.1998, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 76/06.07.2012, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 21/15.01.2010, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 47/28.02.2000, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 15/19.09.1996, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 54/26.10.1987, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 21/15.01.2001, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 5/15.09.1999, actul adițional la Contractul individual de muncă nr. 14/23.10.2006, decizia nr. 1/30.06.2016 și adresa nr. 119/21.03.2016 - raport de informare a Consiliului AJVPS Mehedinți al Comisiei de cercetare disciplinară.
Avocat P. R. C. a depus înscrisuri referitoare la situația medicală a contestatorului, respectiv scrisoare medicală privind diagnosticarea acestuia cu psoriazis și extras articol - despre cum afectează această boală calitatea vieții pentru obligarea intimatei la plata de daune morale și alte înscrisuri, respectiv, cererea de concediu de odihnă aprobată și înregistrată sub nr. 294/22.06.2016, adresa AJVPS Mehedinți nr. 506/11.10.2016 și procesul - verbal de predare - primire gestiune nr. 507/11.10.2016, procesul - verbal încheiat la data de 18.03.2016 în ședința ordinară a Consiliului A.J.V.P.S. Mehedinți și Decizia nr. 172482/28.11.2016, privind acordarea pensiei anticipate parțial în ceea ce îl privește pe reclamant și anexa la Decizia nr. 172482/28.11.2016.
La termenul de judecată din data de 12.01.2017 s-a dispus emiterea unei adrese către A.J.V.P.S. Mehedinți cu următoarele mențiuni: să depună certificatul medical constatator pe luna august 2016 când a intrat în concediu medical contestatorul P. N. C. și data când acesta a fost depus la instituția intimată, respectiv data la care a fost înregistrat la A.J.V.P.S. Mehedinți, să depună cererile de concediu de odihnă formulate de către reclamant, să depună dovada datei comunicării deciziei de concediere contestatorului, să depună actul de numire a Comisiei de cercetare disciplinară și decizia de înființare a Comisiei de cercetare disciplinară.
Avocat N. B. a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: plângerea penală formulată de către A.J.V.P.S. Mehedinți prin reprezentanții săi, membri ai Consiliului AJVPA Mehedinți, factura nr. DIV00008456/07.04.2016, Hotărârea Adunării Generale a AJVPA Mehedinți nr. 4 din data de 16.04.2016, certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 1704094, registru de casă din 19 - 20.12.2016, adeverința nr. 69/31.01.2017, cererile de concediu formulate de contestator în data de 30.09.2016, respectiv în data de 22.06.2016, registru de casă din 04.07.2016.
Pentru termenul de judecată din data de 16.02.2017 intimata a depus procesul - verbal al Ședinței de Consiliu din data de 11.03.2016 prin care s-a înființat Comisia de Cercetare Prealabilă Disciplinară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul intimatei, în funcția de director AJVPS Mehedinți iar prin Decizia nr.1/30.06.2016 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 08.08.2016 (prima zi lucrătoare după concediul de odihnă), conform art. 61 lit.a din Codul Muncii.
Conform deciziei de concediere sau reținut în sarcina sa următoarele:
- modificarea Contractului Colectiv de Muncă pentru anul 2015 - 2016
și a grile de salarizare (valabilă începând cu data de 06.07.2015), fără prezentarea acestora Consiliului AJVPS Mehedinți spre a fi suspuse aprobării, încălcând astfel art.21 lit.f coroborat cu art.18 lit.i din Statutul AJVPS Mehedinți.
- prin întocmirea și semnarea grile de salarizare și-a atribuit un salariu mult mai mare, începând cu data de 06.07.2015, încălcând art.18 lit.e din Statut care prevede că nivelul salarizării directorului este stabilit de Consiliului AJVPS Mehedinți; modificarea acesta de salariu s-a făcut printr-un act adițional la contractul său individual de muncă, act care trebuia semnat de președintele Asociației, încălcând astfel art.20 lit.c din Statut, prin semnarea actului adițional în locul președintelui neavând autorizarea acestuia.
- tot prin întocmirea și semnarea grile de salarizare, valabilă cu data de 06.07.2016, aceasta a mărit salariile la alți 8 (opt) salariați, fără aprobarea grilei de salarizare de către Consiliul Asociației, încălcând art.18 lit.i din Statut și mărind astfel cu mult cheltuielile Asociației cu salariile; această mărire abuzivă a celor 8 (opt) salarii plus mărirea salariului său, tot abuziv, a dus la o pagubă de 54.604 lei pentru Asociație calculată la data de 28.02.2016, nerespectând art.21 lit.d din Statut.
- semnarea și înregistrarea Contractului Colectiv de Muncă cu anexele sale, la ITM Mehedinți, fără a avea o împuternicire din partea Consiliului AJVPS Mehedinți, încălcând art.18 lit.i din Statutul AJVPS Mehedinți.
- proasta gestionare a banilor Asociației prin încălcarea art.21 lit.b din Statut, respectiv directorul ar fi trebui să administreze patrimoniul Asociației și să angajeze prin semnătura sa operațiile patrimoniale cu aprobarea Adunării generale sau a Consiliului Asociației.
În contestația de față acesta invocă motive de nulitate a deciziei și netemeinicie.
Ca motive de nelegalitate a deciziei invocă excepția prescripției dreptului angajatorului de a emite decizia contestată, lipsa avizului AGVPS România, încălcarea dispozițiilor art.60 alin.1 Codul Muncii, respectiv decizia de concediere s-a emis și i s-a comunicat în perioada concediului de odihnă, nu s-a indicat în decizie care sunt normele care rețin faptele menționate ca abateri disciplinare, nu s-a indicat în decizie numărul și data contractului individual de muncă.
Ca motive de netemeinicie a deciziei emise arată că înregistrarea unui nou CCM al AJVPS Mehedinți la ITM și majorările salariale s-au făcut cu respectarea legislației în vigoare, a întocmit organigrama, statul de funcții, grila de salarizare și a înregistrat la ITM, CCM - ul cu anexele, în calitate de reprezentant legal al Asociației.
Cu privire la abaterea de la punctul 5 al deciziei - "proasta gestionare a banilor"; Asociației arată că fapta e prezentată în mod generic și nu a făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că motivele de nulitate absolută subzistă.
Decizia de concediere disciplinară este emisă la data de 30.06.2016, în urma procesului - verbal privind cercetarea disciplinară prealabilă înregistrată la AJVPS Mehedinți sub nr. 291/22.06.2016 întocmit de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă.
Faptele care se rețin a fi abateri disciplinare descrise în cuprinsul deciziei și se impută reclamantului sunt săvârșite la data de 02.07.2015 (data cererii nr.4071/02.07.2015 formulată de reclamant pentru înregistrare a CCM la ITM Mehedinți (fila 13), în ceea ce privește faptele imputate constând în modificarea CCM fără prezentarea Consiliului AJVPS Mehedinți spre a fi suspus aprobării și semnarea și înregistrarea CCM fără a avea vreo împuternicire din partea Consiliului AJVPS Mehedinți și, respectiv la data de 06.07.2015 în ceea ce privește faptele constând în întocmirea, semnarea și modificare grilei de salarizare a directorului și alți 8 salariați, semnarea actului adițional la CIM reclamant în locul președintelui asociației (decizia nr. 43 din 06.07.2015 - fila 96 și actele adiționale la contractele individuale de muncă ale celor 8 salariați - filele 98 - 106).
Conform art. 252 alin.1 Codul Muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei";.
Dispozițiile legale instituie două termene ale prescripției în interiorul căruia angajatorul poate lua măsura sancționării disciplinare a salariatului.
Termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare curge de la data înregistrării raportului final al cercetării prealabile la registratura unității, acesta fiind termenul cert în care persoana îndreptățită a luat cunoștință despre rezultatul cercetării disciplinare prealabile se poate aprecia că aceasta constituie abatere disciplinară, în acest sens fiind dispozițiile Deciziei nr. 16/12.11.2012 pronunțată de I.C.C.J în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 817/05.12.2012.
În speță, acest termen de 30 de zile a fost respectat, având în vederea că procesul - verbal privind cercetarea disciplinară prealabilă a fost înregistrat la AJVPS Mehedinți la data de 22.06.2016 și Decizia de sancționare emisă la 30.06.2016.
Însă, angajatorul în speță nu putea dispune sancționarea salariatului fiind depășit termenul de 6 luni reglementat de teza finală art. 252 alin.1 Codul Muncii, termen care curge de la momentul obiectiv prevăzut de lege: data săvârșirii abaterii disciplinare, termen în care este inclus și termenul de 30 de zile prevăzut mai sus și a cărui depășire are drept consecință prescrierea dreptului angajatorului de a-l sancționa disciplinar pe salariatul vinovat, răspunderea disciplinară nefiind imprescriptibilă.
Față de data săvârșirii presupuselor abateri, răspunderea disciplinară nu mai poate fi antrenată, decizia de sancționare fiind emisă la aproximativ 1 an de la data săvârșirii acestora.
Este adevărat că suspendarea contractului individual de muncă, cum ar fi în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă, atrage și suspendarea tuturor termenelor care au legătură cu CIM, inclusiv a termenelor de prescripție de 30 de zile și respectiv 6 luni, reglementate de art. 252 alin.1 Codul Muncii, însă în speță termenul de 6 luni era deja împlinit la începutul lunii ianuarie 2016, reclamantul intrând în concedii medicale începând cu data de 11.03.2016, conform adeverinței eliberată de pârâtă (fila 84).
Ca atare, sancționarea salariatului cu nerespectarea termenului de prescripție atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.
În ceea ce privește ultima faptă menționată în cuprinsul deciziei de concediere - "proasta gestionare a banilor Asociației";, nu este indicată data comiterii ei și fapta nu este descrisă în concret, neprecizând în cea a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită de către salariat, prin ce a încălcat normele legale, regulamentul intern, CIM, CCM, neputându-se cunoaște nici aspectele care pot conduce la concluzia că fapta reprezintă o încălcare a normelor de disciplină sau a obligațiilor invocate prin CIM și nici dacă au fost respectate termenele legale de aplicare a sancțiunii, mai mult această faptă în speță, nefăcând nici obiectul cercetării disciplinare.
Cu privire la aceasta, sunt incidente dispozițiile art. 252 alin.2 Codul Muncii respectiv, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să conțină obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Cu privire la încălcarea prevederilor art.60 lit.h Codul Muncii invocată de reclamant și ulterior art. 60 lit. a Codul Muncii, respectiv interdicția concedierii pe durata incapacității de muncă și pe durata efectuării concediului de odihnă, instanța reține următoarele:
Conform adeverinței nr.549/25.10.2016 emisă de intimată (fila 84) reclamantul a intrat în concediu medical din 11.03.2016 fiindu-i prelungit succesiv până în 20.06.2016 (100 de zile).
A fost prezent la serviciu din 21.06.2016 până pe 25.06.2016.
La data de 22.06.2016 a solicitat angajatorului concediu de odihnă pentru anul 2016, cerere care i-a fost aprobată începând cu data de 27.06.2016 (fila 19).
A fost convocat la cercetarea disciplinară pentru data de 22.06.2016, dată când era la serviciu, iar la data de 30.06.2016 a fost emisă decizia de sancționare disciplinară a desfacerii CIM, începând cu data de 08.08.2016 (prima zi lucrătoare după concediul de odihnă).
Decizia de concediere i s-a comunicat pe e-mail la data de 04.07.2016 și prin scrisoare recomandată la data de 05.07.2016, în perioada concediului de odihnă.
Potrivit art.252 alin.3 Codul Muncii decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efectele de la data comunicării.
Termenul de 5 zile prevăzut de legiuitor nu este unul de decădere, respectiv necomunicarea în cadrul său nu conduce la nulitatea sancționării, ci sancțiunea pentru necomunicare constă în lipsa producerii efectelor, respectiv data comunicării marchează momentul aplicării sancțiunii de la care angajatorul este îndreptățit să procedeze la executarea acesteia și de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru introducerea contestației.
Acestea sunt principalele efecte ale comunicării deciziei de concediere salariatului la care se referă dispozițiile art.252 alin.3 Codul Muncii.
Este adevărat că decizia de concediere și comunicarea acesteia reclamantului a avut loc în perioada concediului de odihnă, însă trebuie făcută distincție între două momente diferite: data emiterii deciziei și data prevăzută pentru desfacerea contractului individual de muncă.
Este evident că angajatorul în speță, a avut în vedere perioada de concediu de odihnă a reclamantului, a dispus luarea măsurii începând cu data de 08.08.2016 (prima zi lucrătoare după concediul de odihnă), dată la care reclamantul nu se afla în concediu de odihnă.
Este neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că desfacerea contractului individual de muncă se produce în speță la data comunicării deciziei, anterior, în perioada în care este în concediu de odihnă.
Conform, art. 252 alin.3 Codul Muncii de la data comunicării acestei decizii se produc într-adevăr efectele deciziei - menționate mai sus, dar nu și efectul încetării contractului individual de muncă, efect care în speță se produce la data prevăzută în decizie pentru desfacere - 08.08.206 și nu anterior acestui moment.
La această dată, reclamantul nu se afla în concediu de odihnă, astfel încât nu a operat interdicția prevăzută de art.60 lit.h Codul Muncii.
Numai în condițiile în care aceste două momente ar fi coincis, respectiv data emiterii deciziei și data încetării CIM ar fi fost aceeași,a r fi fost aplicabile dispozițiile de mai sus.
Legiuitorul nu dispune că nu poate fi emisă decizie de concediere pe perioada concediului de odihnă, ci prevede clar și neechivoc că nu poate interveni concedierea, respectiv încetarea contractului individual de muncă în acea perioadă.
Validitatea măsurii se analizează în raport cu data de la care s-a produs în speță, data de 08.08.2016, dată la care însă, salariatul se afla în concediu medical, operând cazul de interdicție prevăzut de art.60 lit. a Codul Muncii, concedierea neputând fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.
Conform adeverinței eliberată de intimată, dar și recunoașterii sale în întâmpinare, reclamantul a reintrat în concediu medical începând cu 01.08.2016 până la 30.09.2016 (fila 84).
În situația în care raportul de muncă al reclamantului este suspendat de drept în situația incapacității de muncă, angajatorul nu poate dispune nici o măsură de natură ce duce la încetarea contractului individual de muncă, în caz contrar sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Pentru a opera interdicția, incapacitatea de muncă trebuie dovedită cu un certificat medical, eliberat în condițiile prevăzute de lege, certificat medical, de care angajatorul rezultă că a avut cunoștință, fiind menționat în registrul unității (fila 205) și în adeverința nr.69/31.01.2017 (fila 209).
Pe de altă parte, intimata nu a formulat apărări privind eventuala înlăturare a interdicției prevăzută de art.60 alin.1 lit.a din Codul Muncii, pe motivul neaducerii la cunoștință a angajatorului a certificatului medical, deși instanța i-a solicitat relații cu privire la acest aspect, în orice caz sarcina probei în conflictele de muncă revenind angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare sa până la prima zi de înfățișare (art. 272 Codul Muncii).
Ca atare, pe baza probatorului administrat se reține că decizia contestată este lovită de nulitate absolută și pentru acest motiv.
Cu privire la lipsa avizului Consiliului AGVPS România, se reține că, potrivit art.20 lit.c din Statutul AJVPS Mehedinți, Președintele asociației încheie, modifică și desface contractul de muncă al directorului, la propunerea Consiliului asociației, cu aprobarea Adunării generale a asociației și avizul Consiliului A.G.V.P.S. c
Conform mențiunii din decizia de sancționare și Hotărârea nr.3/15.04.2016 a Consiliului A.G.V.P.S. din România s-a hotărât avizarea, la solicitarea conducerii AJVPS Mehedinți, a propunerii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, avizare care a avut loc la data de 25.04.2016, anterior cercetării disciplinare care are loc la data de 22.06.2016.
Or, dispozițiile art.20 alin.1 lit.c din Statut reglementează avizul obligatoriu la desfacerea contractului individual de muncă al directorului, și nu a prioric, anterior acestui moment, rațiunea reglementării constituie o garanție în plus față de măsurile arbitrale care ar putea fi luate, în condițiile în care Consiliul Asociației - și nu Președintele - hotărăște atât angajarea directorului, dar și desfacerea contractului individual de muncă dar și sancționarea lui, cu excepția desfacerii CIM (art.17 lit.e).
Ca atare, Hotărârea nr.3/25.04.2016 a Consiliului A.G.V.P.S. din România nu reprezintă un aviz valabil emis, în condițiile în care se avizează propunerea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă anterior desfășurării cercetării prealabile.
Alte motive de nulitate în ceea ce privește condițiile de formă ale deciziei de concediere, respectiv că nu s-a indicat numărul și data contractului individual de muncă sau că nu s-ar fi indicat de către angajator dacă faptele se înscriu în tiparele stabilite ca fiind abateri disciplinare și nu s-a precizat care sunt normele care le rețin abateri disciplinare nu subzistă.
Cu excepția ultimei fapte imputate reclamantului - proasta gestionare a banilor Asociației prin încălcarea art. 21 lit.b din Statut - toate celelalte fapt sunt descrise în sensul art.252 alin.2 lit.a Codul Muncii și sunt indicate și prevederile care se consideră a fi încălcate de către reclamant, în speță obligații izvorând din Statut.
Față de motivele de nelegalitate ale deciziei de sancționare care atrag nulitatea absolută a acesteia, nu se mai impune analizarea celorlalte criterii de nelegalitate și netemeinici invocate.
Reclamantul solicită în speță repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea în muncă potrivit art.80 alin.2 Codul Muncii și obligarea la plata despăgubirilor conform art.80 alin.1 din Codul Muncii.
În speță, reintegrarea în muncă a contestatorului nu mai este posibilă deși instanța constată nulitatea concedierii, întrucât, în cursul procesului de față a intervenit pensionarea acestuia, potrivit Deciziei nr.172481 din 28.11.2016 privind acordarea pensiei anticipate parțiale emisă de Casa Județeană de Pensii Mehedinți, la cererea reclamantului.
Potrivit Deciziei dreptul de pensie au stabilit începând cu data de 28.07.2016 și plata drepturilor începând cu data de 01.11.2016.
Nu este posibilă reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior concedierii, când între timp a intervenit un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă.
Potrivit art.56 lit.c din Corul Muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept și la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei anticipate parțiale.
Fiind vorba de o încetare în virtutea legii - ope legis - contractul este reziliat în chiar momentul apariției cererii de încetare, fără să mai fie nevoie de vreo formalitate ori să intervină un caz al angajatorului.
Efectul constatării nulității unei decizii de desfacere a contractului individual constă în desființarea - și pentru trecut a efectelor concedierii anulate - restituitio în integrum, repunerea în situația anterioară, considerându-se că măsura angajării nu a existat.
În urma reintegrării în muncă, ca urmare a repunerii în situația anterioară, în condițiile art. 80 alin.2 Codul Muncii, contractul individual de muncă al salariatului se reactivează.
În situația cazurilor de încetare de drept a acestui contract nu se mai poate dispune restituitio în integrum - reactivarea contractului de muncă, în speță, reclamantul a pierdut calitatea de salariat și contractul sau de muncă ar fi încetat de drept la data comunicării deciziei de pensie, independent de voința angajatorului.
După încetarea de drept a unui contract individual de muncă, raporturile de muncă pot continua însă în condițiile unui nou contract individual de muncă încheiat.
În cazul pensionării anticipate parțiale, potrivit art.56 lit.c Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare reclamantului, neinteresând nici data emiterii deciziei de pensionare, nici data stabilirii drepturilor de pensie.
Este adevărat că titularii acestor categorii de pensie nu au dreptul că cumuleze venitul din pensie cu venitul salarial, însă nu acest argument concluzionează imposibilitatea reintegrării, întrucât nu se pune în discuție posibilitatea încheierii ulterioare a unui nou contract individual de muncă ci soarta contractului individual de muncă derulat cu angajatorul până la momentul concedierii, contract de muncă care ar fi încetat oricum, în condițiile arătate.
Salariatul exercitându-și dreptul de a obține o pensie anticipată parțială, contractul său individual de muncă încetează de drept de la data comunicării deciziei de pensionare, ca atare chiar dacă salariatul nu ar fi fost concediat, relația contractuală dintre părți a încetat.
Singurul efect al repunerii în situația anterioară în această situație constă în obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul până la data încetării contractului său de muncă, care în speță este data comunicării deciziei de pensie.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata de daune morale, apreciate la valoarea de 15000 lei reclamantul solicită a se avea în vedere că începând cu data de 11.03.2016 a fost supus unui mare stres, fiind hărțuit psihic de către președintele asociației și câțiva consilieri, care cunoscând starea sa de sănătate (suferise în urmă cu trei ani un infarct), în mod premeditat, au întreprins acțiuni cu intenția de a-l îndepărta din unitate, respectiv au solicitat control din partea Gărzii Forestiere Râmnicu - Vâlcea, să se prezinte la unitate pentru a preda documentele și biroul, aviz de desfacere a contractului individual de muncă anterior concedierii disciplinare, plângere penală.
Reclamantul susține că aceste acțiuni i-au creat un stres suplimentar, i s-a declanșat o boală incurabilă (psoriazis)a fost nevoit să se pensioneze anticipat pentru a-și putea susține cheltuielile cu tratamentul medical, iar concedierea a adus atingerea demnității, integrității fizice și imaginii în cadrul colectivității și în fața colegilor.
În temeiul art.253 alin.1 Codul Muncii se pot acorda daune morale, însă dacă se probează existența unui prejudiciu moral.
Este adevărat că, în speță concedierea reclamantului este lovită de nulitate absolută, desfacerea contractului de muncă este nelegală însă acordarea daunelor morale, trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de salariat, ceea ce presupune probațiunea existenței unui prejudiciu moral adus.
Singurele afirmații neînsoțite de vreo probă nu au nici o relevanță.
Reclamantul a depus în probațiune, corespondență din care reține că a fost hărțuit psihic (filele 18-29 ) însă aceste înscrisuri reprezintă convocarea la cercetarea disciplinară în speță, înscrisuri dintr-un dosar al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin privind suspendarea executării Hotărârilor Adunării Generale, proces - verbal de prezentare a bilanțului contabil al AJVPS Mehedinți și reclamantul se mai referă și la solicitarea unui control al Gărzi Financiare, la solicitarea prin adresa nr.506/11.10.2016 prin care a fost chemat să predea gestiunea, ca atare invocă un prejudiciu moral izvorât din măsura concedierii, dar și din acțiuni anterioare și ulterioare pe care le impută Președintelui Asociației și consilierilor asociației, fără a-i nominaliza (filele 174 - 178).
Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, culpa angajatorului, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Nici unul dintre aceste elemente nu a fost dovedit în speță, iar scrisoarea medicală eliberată la data de 06.12.2016 din care rezultă că a fost diagnosticat cu Psoriazis nu face automat dovada că afecțiunile medicale menționate au fost generate de măsura concedierii (fila 174 ).
Prin derogare de la regula generală instituită de dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantului.
Reclamantul mai susține că angajați ai intimatei prin acțiunile arătate i-au produs o stare de stres ce a determinat îmbolnăvirea sa, însă acțiunile menționate constând în sesizarea unor organe sau predarea - gestiunii în urma desfacerii contractului individual de muncă nu pot fi considerate abuzive, în condițiile în care nu s-a probat că au fost desfășurate în afara legii.
Singura nelegalitate probată, aceea a nelegalității deciziei de concediere emisă nu poate conduce la acordarea daunelor morale, atâta vreme cât reclamantul nu produce un minim de dovezi și indicii în legătură cu existența prejudiciului moral și încadrarea acestuia.
Nici susținerea reclamantului în sensul în care prin desfacerea contractului de muncă i s-a adus atingerea demnității integrității fizice, precum și imaginii în cadrul societății nu a fost dovedită și nici legătura de cauzalitate dintre măsura concedierii și impactul acestei măsuri asupra lui și sub acest aspect, nu a făcut nici dovada în ce măsură faptele unor salariați ai intimatei pot atrage răspunderea angajatorului în condițiile art.253 alin.1 Codul Muncii, culpa acestuia în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Luând în considerare cele de mai sus, instanța va admite în parte contestația formulată de contestatorul P. N. C. în contradictoriu intimata A.J.V.P.S. Mehedinți.
Va constata nulă decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr.1 din 30.06.2016 emisă de intimată.
Va obliga intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 08.08.2016 și până la data comunicării deciziei privind acordarea pensiei anticipate parțiale, Decizia nr. 172482 din 28.11.2016 emisă de CJP Mehedinți pe numele reclamantului.
Va respinge capetele de cerere privind reintegrarea în muncă a contestatorului și privind plata daunelor morale.
Cu opinie separată în ceea ce privește petitul referitor la reintegrarea în muncă a contestatorului.
Opinăm pentru admiterea petitului privind reintegrarea în muncă a contestatorului pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.80 alin.1 și 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar dacă salariatul solicită reintegrarea, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
În speță, s-a constatat că decizia de concediere nr.1/30.06.2016 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, este nulă, însă s-a dat eficiență doar prevederilor art.80 alin.1 din C.muncii, întrucât s-a apreciat că nu se mai poate dispune reintegrarea acestuia deoarece a devenit beneficiarul unei pensii anticipate parțial, contractul individual de muncă încetându-i de drept la data comunicării deciziei de pensionare.
Contestatorul a procedat la formularea cererii de acordarea a dreptului de pensie anticipată parțial la data de 28.07.2016, conform mențiunilor din decizia de pensionare nr.172482/28.11.2016, ca urmare a emiterii deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr.1/30.06.2016, decizie ce a fost comunicată la data de 05.07.2016, întrucât era imperios necesar a-și asigura veniturile necesare existenței (traiul zilnic, procurarea medicamentelor, etc.), acesta neputând beneficia de indemnizație șomaj urmare a încetării contractului individual de muncă pe motive disciplinare.
În conformitate cu prevederile art.56 alin.1 lit.c C.muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Pe de o parte, trebuie menționat faptul că, legiuitorul, a avut în vedere prin aceste reglementări legale, două momente distincte de încetare de drept a contractului individual de muncă, respectiv la data îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru acordarea pensiei limită de vârstă și la data comunicării deciziei de pensie pentru celelalte tipuri de pensie enumerate mai sus, întrucât, dreptul de pensie, altul decât cel prevăzut pentru limită de vârstă cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor, este opțional, salariatul asigurat având facultatea de a-l solicita ci nu obligația de a beneficia de acest drept.
De asemenea, a fost reglementată încetarea de drept a contractului individual de muncă la data comunicării deciziei de pensionare, pentru pensie anticipată parțial cum este cazul în speța dedusă judecății, tocmai pentru considerentul de a nu-l lipsi de venituri pe salariatul solicitant, în situația unei respingeri a cererii de acordare a dreptului de pensie deoarece nu angajatorul este îndreptățit a analiza îndeplinirea condițiilor pentru acordarea acestui drept de pensie, atributul fiind al Caselor Teritoriale de Pensii, situație în care nu mai operează încetarea de drept a contractului de muncă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că legiuitorul, a reglementat expres că instituția încetării de drept operează doar asupra unui contract individual de muncă existent, situație care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât la data comunicării deciziei de acordare a pensiei anticipate parțial, ulterior datei de 28.11.2016, data la care a fost emisă decizia de pensionare, contractul individual de muncă al contestatorului nu mai era în ființă, deci nu mai era existent, decizia de desfacere disciplinară producându-și efectele.
Totodată, trebuie avut în vedere faptul că, prin repunerea contestatorului în situația anterioară emiterii deciziei de concediere disciplinară, contractul individual de muncă este reactivat, acesta având opțiunea fie de a nu mai continua raporturile de muncă cu fostul angajator, fie de a solicita suspendarea dreptului de pensie potrivit prevederilor art.114 alin.1 lit.b din Legea 263/2010, suspendare care operează pentru beneficiarii pensiei anticipate sau pensiei anticipate parțial care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.
În ceea ce privește susținerile intimatei formulate prin concluziile scrise, referitoare la lipsa de interes a contestatorului în a solicita anularea deciziei de concediere și reintegrarea, le apreciem ca fiind nefondate, întrucât, așa cum am arătat, decizia de concediere și-a produs efectele anterior comunicării deciziei de pensionare anticipată parțial, contestatorul având dreptul de a opta, în cazul anulării deciziei de concediere, fie de a avea calitatea de salariat, fie de asigurat beneficiar a unui drept de pensie.
| ← Litigii privind funcţionarii publici. Jurisprudență Salarizare | Desfacerea contractului de muncă. Jurisprudență Desfacerea... → |
|---|
