Litigiu de asigurări sociale având ca obiect acţiune în recalculare drepturi de pensie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 2984 din data de 10.09.2015
Domeniul: asigurări sociale
Litigiu de asigurări sociale având ca obiect acțiune în recalculare drepturi de pensie. Netemeinicia pretențiilor privind valorificarea mențiunilor adeverinței emisă de fostul angajator cu încălcarea normelor juridice care reglementează conținutul pe care trebuie să-l aibă un asemenea document. Apel admis.
- Legea nr. 263/2010, art. 165; HGR nr. 257/2011, art. 124 și 127.
Adeverința în cauză menționează veniturile lunare realizate de intimată în perioada 15 august 1973 - 01 iulie 1996, emitentul adeverinței nespecificând dacă aceste venituri sunt brute sau nete, respectiv ce reprezintă aceste sume, titlul cu care s-au plătit, din ce sunt compuse, nefiind indicate distinct și defalcat sporurile cuprinse, pentru a se putea analiza dacă au fost deja valorificate. De asemenea, nu se explică de unde provine diferența dintre salariile consemnate în carnetul de muncă și veniturile cuprinse în adeverință.
Astfel, se constată că adeverința nr. 154/07.06.2013 ce atestă veniturile realizate de reclamantă în perioada 15 august 1973 - 01 iulie 1996 nu respectă condițiile de fond și formă prevăzute de HG nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 124 alin. 1, precum și cele ale art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăd că adeverința trebuie să conțină în mod obligatoriu salariul tarifar de încadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, cerințe pe care actul supus valorificării nu le îndeplinește. Adeverința în cauză atestă doar veniturile realizate în perioada indicată, în mod global, nedefalcat, fără a se preciza dacă acestea sunt brute sau nete.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALĂ, DECIZIA NR. 2984 DIN 10 SEPTEMBRIE 2015)
Reclamanta V.V. prin cererea înregistrată la data de 06.01.2014 a chemat în judecată pe pârâta CPMB pentru a fi obligată să emită o nouă decizie prin care la recalcularea drepturilor de pensie sa valorifice veniturile menționate in adeverința nr. 154/07.06.2013 emisa de SC E. SA, precum și să plătească diferențele de drepturi de pensie rezultate și cheltuielile de judecata.
Prin sentința civilă nr. 2797 din data de 25.03.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a, a fost admisă cererea de chemare in judecata completata formulată.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie prin care la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei, începând cu data de 01.07.2013, sa valorifice veniturile lunare menționate in adeverința nr. 154/07.06.2013 emisa de SC E. SA si să plătească diferențele de drepturi de pensie rezultate începând cu data de 01.07.2013 pana la zi .
A fost obligată parata sa plătească 500 de lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosar prin prisma prevederilor art.2 lit. c, art. art. 107 din Legea nr. 263/2010, a reținut următoarele:
Reclamanta, potrivit adeverinței nr. 154/2013, în perioada 1973-1996 a realizat venituri lunare pentru care s-au achitat toate obligațiile financiare conform legislației în vigoare.
Prin art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 a fost consacrat principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public.
Drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Dreptul de pensie al reclamantului s-a deschis sub imperiul prevederilor Legii nr. 263/2010.
Contribuția de asigurări sociale era datorată de angajator la venitul brut realizat de salariat. Prin decizia nr. 19/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a statut că formele de retribuire în acord global vor fi luate în considerare la stabilirea și calcul pensiei dacă au fost incluse în salariul brut și s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 19/2012 a statut că sumele încasate sub formă sporuri și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001se iau în calcul la stabilirea pensiei dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În conținutul adeverinței se precizează în mod expres că angajatorul a achitat contribuția de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010 și ale raționamentului din decizia nr. 19/2012 și nr. 19/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, (obligatorii conform art. 517 alin. 4 cod procedură civilă) în ceea ce privește principiul contributivității, se va dispune admiterea cererii obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia începând cu data de 01.07.2013 stabilită față de data depunerii cererii la casa de pensii, prevederile art. 107 alin. 4 din legea nr. 263/2010 prin valorificarea veniturilor din adeverința nr. 154/07.06.2013.
Față de prevederile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, a fost dispusă obligarea pârâtei să o despăgubească pe reclamantă cu diferența dintre pensia recalculată începând cu data de 01.07.2013 și cea încasată până la zi.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, a fost dispusă obligarea paratei la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata față de reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, pârâta CPMB.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, criticând sentința civilă pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă apelata, instanță de fond a obligat apelanta pârâtă la valorificarea veniturilor lunare atestate de adeverința nr. 154/07.06.2013 emisă de E. SA.
Instanță de fond a încălcat dispozițiile în temeiul art.165 al. 1 și 2 din legea nr.263/2010, care dispun ca la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite c adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Solicită să se aibă în vedere că Legea 263/2010 stabilește modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar, procedura de calcul a punctajului mediu anual este descrisă în dispozițiile art. 95 și 96 din Legea n.263/2010.
Prima instanță nu a analizat în mod judicios conținutul adeverinței nr. 154/07.06.2013, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a concluzionat că veniturile pot fi valorificate întrucât este respectat principiul contributivității.
Însă, forma în care adeverința a fost redactata nu permite nici Casei de Pensii și nici instanței să stabilească dacă veniturile suplimentare pe care le atesta pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
Dispozițiile art.165 nu sunt respectate întrucât nu sunt precizate sporurile și adaosurile și nici veniturile brute de cele nete.
Principiul contributivității nu este contrazis de faptul că în programul de calcul al pensiilor se introduce pentru anumite perioade, nivelul salariului brut, iar pentru altele, valoarea netă, căci aceasta măsura se aplică unitar pentru toți destinatarii legii și numai dacă pentru respectivele venituri se dovedește deducerea contribuțiilor de asigurări sociale.
Prin urmare, solicită să se dea eficienta legii care fixează anume ce formă a venitului respectiv se utilizează în algoritmul de calcul, lege de la care nu se poate deroga, înlăturând-o în procesul aplicării, spre a crea în locul acesteia, alte norme, care, într-o opțiune subiectivă, ar reflecta mai bine cerințele echitații ori alte principii de drept, deja consacrate, cum este în cauză cel al contributivității.
În situația admiterii apelului, solicită obligarea intimatei reclamante la restituirea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei la care apelanta pârâtă a fost obligată de către instanță de fond.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, admițând cererea de valorificare a veniturilor evidențiate în adeverința nr. 154/07.06.2013 emisă de SC E. SA.
Adeverința în cauză menționează veniturile lunare realizate de intimată în perioada 15 august 1973 - 01 iulie 1996, emitentul adeverinței nespecificând dacă aceste venituri sunt brute sau nete, respectiv ce reprezintă aceste sume, titlul cu care s-au plătit, din ce sunt compuse, nefiind indicate distinct și defalcat sporurile cuprinse, pentru a se putea analiza dacă au fost deja valorificate. De asemenea, nu se explică de unde provine diferența dintre salariile consemnate în carnetul de muncă și veniturile cuprinse în adeverință.
Astfel, se constată că adeverința nr. 154/07.06.2013 ce atestă veniturile realizate de reclamantă în perioada 15 august 1973 - 01 iulie 1996 nu respectă condițiile de fond și formă prevăzute de HG nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Dispozițiile art. 124 alin. 1, precum și cele ale art. 127 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevăd că adeverința trebuie să conțină în mod obligatoriu salariul tarifar de încadrare, denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată, perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat, cerințe pe care actul supus valorificării nu le îndeplinește. Adeverința în cauză atestă doar veniturile realizate în perioada indicată, în mod global, nedefalcat, fără a se preciza dacă acestea sunt brute sau nete.
Legea nr. 263/2010 stabilește modalitatea de calcul a drepturilor de pensie cuvenite fiecărui beneficiar. Potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Art. 2 lit. c din același act normativ reglementează principiul contributivității care presupune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie efectuată în raport de toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
Cu toate acestea, aplicarea principiului enunțat anterior nu poate fi făcută fără a se avea în vedere și dispozițiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care arată cum se determină punctajul mediu anual pe baza căruia se calculează cuantumul pensiei cuvenite, anume prin raportarea salariului brut lunar individual, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică.
Așadar, evidențierea distinctă în cazul fiecărui salariat a categoriilor salariale menționate de legiuitor (salariu brut, sporuri, adaosuri) nu este întâmplătoare și nici inutilă deoarece, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede în mod expres modalitatea în care se utilizează la determinarea punctajelor lunare salariile brute sau nete, respectiv salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991.
Mai mult decât atât, adeverința nu cuprinde mențiunea conform căreia pentru aceste venituri s-ar fi achitat contribuții de asigurări sociale, ci doar o mențiune generică potrivit căreia pentru perioada de activitate atestată de adeverință societatea a reținut și virat achitat CAS, potrivit legislației în vigoare la acea dată.
Cum o serie de venituri au fost exceptate de la plata contribuțiilor de asigurări sociale, o astfel de mențiune este irelevantă și fără eficiență din punct de vedere juridic. Emitentul adeverinței trebuia să-și asume răspunderea de a declara că angajatorul a virat contribuția la toate sumele menționate în adeverință și pentru care legislația de la acea dată nu prevedea reținerea contribuției si sa confirme in acest fel faptul că s-a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Practica atât a asiguraților cât și a angajatorilor de a solicita și a elibera adeverințe neconforme care nu menționează salariaților și temeiul legal al acordării acestor drepturi, după cum nu menționează nici care este baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă aceasta a fost achitată la data realizării veniturilor, este incorectă și nu poate fi validată de instanță prin obligarea casei de pensii la valorificarea unor adeverințe care nu respectă cerințele legale nici măcar sub aspectul elementelor minime care să le asigure validitatea.
Valorificarea unor venituri suplimentare fata de cele consemnate în carnetul de muncă este posibilă doar dacă sunt îndeplinite aceleași condiții ca și cele expuse în considerentele Deciziei nr. 19/2011 din 17/10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 din 22/11/2011 și anume să rezulte că angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute.
Astfel, Curtea notează că în mod corect apelanta pârâtă a refuzat valorificarea acestor venituri, pentru faptul ca nu se poate verifica dacă acestea fac parte din categoria veniturilor pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale sau din categoria veniturilor exceptate de la plata contribuției și care nu sunt avute în vedere. De asemenea, veniturile fiind menționate în mod global, nefiind defalcate, nu se poate verifica nici care parte dintre sporurile incluse în venitul brut au fost deja luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie, existând și riscul ca o parte din aceste venituri să fie valorificate de doua ori, în raport de veniturile rezultate din carnetul de munca al reclamantei intimate și adeverința depusă de acesta.
Intimata a depus în calea de atac adeverința nr.243/22.07.2015 eliberată de SC E. SA, referitoare la veniturile realizate de acesta în calitate de salariat în perioada august 1973 - iunie 1996. Însă, adeverința a fost eliberată ulterior pronunțării sentinței de fond, motiv pentru care prima instanță nu o putea avea în vedere. În plus, în apel nu s-a făcut dovada faptului că intimata reclamantă s-ar fi adresat Casei de pensii, depunând respectiva adeverință la instituția apelantă. Or, potrivit art.107 alin.3 și 5 din Legea nr.263/2010, intimata trebuia să se adrese Casei de pensii, în speță neexistând un refuz al acesteia în sensul recalculării pensiei cu luarea în considerare a adeverinței anexate în apel.
Susținerea intimatei reclamante în sensul rămânerii fără obiect a apelului declarat de apelanta-pârâtă CPMB este nefondată. Decizia nr. 251821/21.08.2015 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, în raport de care intimata susține rămânerea fără obiect a prezentului apel, a fost emisă pentru punerea în executare a sentinței civile nr.2797/25.03.2015, apelată în cauză. Această sentință civilă are caracter executoriu de drept, potrivit dispozițiilor art.448 pct.4 C.pr.civ., conform cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale, astfel că apelanta era obligată a o pune în executare, în virtutea legii. Prin urmare, cum apelanta a emis decizia nr.251821/21.08.2015 de revizuire a pensiei intimatei în baza hotărârii judecătorești executorii de drept, Curtea va înlătura susținerile intimatei privind rămânerea fără obiect a apelului declarat.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite apelul, va schimba sentința și va respinge contestația completată, ca neîntemeiată. Față de soluția ce va fi pronunțată și raportat la culpa procesuală reținută, va respinge cererea intimatei reclamante privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
| ← Litigiu de asigurări sociale având ca obiect indemnizaţiile... | Conflict de muncă având ca obiect drepturi salariale. → |
|---|
