Litigiu de muncă. concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Jurisprudenţă şi speţe de dreptul muncii

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1346 din data de 16.03.2016

Litigiu de muncă. Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Nerespectarea termenului de preaviz. Desființarea unui post necuprins în statul de funcții. Cauza reală și serioasă

Art. 65, art. 75, art. 76 alin.1, art. 78 din Codul muncii, Decizia Îaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 8 decembrie 2014

Nu există temei pentru constatarea nulității absolute a deciziei de concediere ca urmare a emiterii acesteia concomitent cu notificarea preavizului, în condițiile în care efectele deciziei de concediere s-au produs după împlinirea termenului de preaviz.

În lipsa unei prevederi exprese în legislația muncii, comunicarea acordării preavizului se poate face prin orice înscris emanând de la angajator, singura cerință obligatorie, a cărei nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută a concedierii, fiind aceea preavizul să fie acordat salariatului în mod efectiv.

Așadar, împrejurarea că angajatorul ar fi emis concomitent cele două acte juridice, notificarea de preaviz și decizia de concediere, nu este de natură să atragă nulitatea concedierii pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, în condițiile art. 78 din Codul muncii, cât timp scopul, funcțiile preavizului au fost efectiv realizate și nu există dispoziții imperative care să fi fost încălcate prin această modalitate de acordare a preavizului.

Menționare eronată a funcției deținute nu poate constitui o cauză de nulitate a deciziei de concediere, având în vedere specificul reorganizării hotărâte de angajator.

Decizia radicală a angajatorului, justificată prin motive de ordin financiar și având ca scop asigurarea cheltuielilor minimale pentru funcționarea în continuare a activităților sociale mai sus arătate, a fost aceea de a desființa toate posturile salariaților care nu aveau o implicare directă în funcționarea acestora, postul intimatei-reclamante (manager proiect) încadrându-se, independent de eroarea privitoare la denumire, în categoria menționată.

Instanța nu are a cerceta rezultatele financiare ale activității intimatei-reclamante, contribuția acestuia la obținerea de fonduri nerambursabile pentru Asociație în cadrul programului POSDRU sau în cadrul altor programe, utilitatea postului acesteia pentru angajator, fiind limitată la a verifica dacă există o manifestare de voință a organelor decizionale ale societății, prin care să se statueze asupra continuării activității într-o organizare diferită, bazată pe rațiuni economice care, în cauza de față, au avut chiar un caracter stringent.

(Curtea de Apel București, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia Nr.1346 din 16 martie 2016)

Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr.62/2011 a dialogului social și ale Codului muncii, republicat cu modificările și completările ulterioare, apelanta critică considerentele pentru care prin sentința atacată s-a reținut faptul că salariatei IC nu i s-a acordat efectiv preavizul de 20 de zile lucrătoare, arătând că instanța de fond a fost indusă în eroare de către contestatoare, care a avut, permanent, o poziție procesuală nesinceră în ceea ce privește data la care i-a fost comunicat preavizul nr.4/2014.

Astfel, în contestația care formează obiectul cauzei, intimata-contestatoare susține că preavizul nr.4/2014 i s-ar fi comunicat la data de 16.02.2014, concomitent cu decizia de concediere, adică după încetarea raporturilor contractuale cu intimata, iar în răspunsul la întâmpinare, în totală contradicție cu propria susținere din contestație, aceasta recunoaște primirea preavizului la data de 15.01.2014, așa cum intimata învederase.

Solicită apelanta-intimată să se constate că a fost dovedită data la care a comunicat preavizul către contestatoare, în condițiile existenței la dosarul cauzei a acestui înscris, datat 15.01.2014, semnat personal de către contestatoare și având în vedere recunoașterea contestatoarei.

Încetarea raporturilor de muncă s-a dispus după împlinirea termenului de preaviz -13.02.2014, decizia nr.4/2014 de încetare a contractului individual de muncă fiind primită prin poștă de contestatoare, la data de 16.02.2014.

În ceea ce privește postul de psiholog și cel de manager de proiect, ocupate succesiv/concomitent de către contestatoare în cadrul Asociației, se arată că aceasta a fost angajată în funcția de psiholog, în data de 01.01.2004, fiind concediată pentru cauze care nu țin de persoana salariatului de pe aceeași funcție. În cursul perioadei în care a fost angajată a Asociației, contestatoarea a cumulat funcția de bază de psiholog cu alte funcții pe durată determinată, manager de proiect, coordonator centru social, tutore de practică, în funcție de cerințele diverselor proiecte derulate de asociație, funcția de psiholog fiind cea menționată în REVISAL.

În ceea ce privește motivele care determină concedierea și durata preavizului, arată apelanta-intimată că aceste mențiuni se regăsesc în decizia nr.4/2014, în care se precizează "dificultăți economice/transformări tehnologice/a reorganizării", iar detalierea împrejurărilor care au motivat decizia de reorganizare au fost aduse la cunoștința contestatoarei, prin Informarea privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociației SS, emisă sub nr.8/13.01.2014, prin Decizia nr.9/14.01.2014 privitoare la dificultățile financiare ale Asociației, prin preavizul nr.4/2014, astfel încât nu se poate reține faptul că intimata-contestatoare nu ar fi cunoscut, în detaliu, motivele care au generat necesitatea reorganizării.

Cauzele concrete, reale și serioase pentru care Asociația a intrat în reorganizare au putut fi cunoscute direct chiar de salariată, întrucât conducerea Asociației a avut, începând cu anul 2013, contractele de munca suspendate sau cu timp parțial de 2 ore/săptămâna - desfășurând activitatea necesară prin voluntariat, sediul Asociației a fost mutat într-un spațiu în care se plătește o chirie mai mică, iar începând din 2013 au fost restructurate mai multe posturi din organigramă, păstrându-se pe cât posibil intact personalul imediat implicat în Centrele Asociației: asistenții maternali, asistenții sociali, personalul din bucătăria centrului de zi.

De asemenea, a fost diminuat timpul de muncă al angajaților, diminuându-se în mod corespunzător și salariile acestora, mesele calde oferite de cantinele sociale ale Asociației, bătrânilor și minorilor beneficiari ai ocrotirii nu au mai fost livrate la domiciliile acestora, urmare a diminuării cheltuielilor de combustibil și de întreținea celor două autovehicule care deservesc activitatea curentă a Asociației, alături de alte măsuri de reducere a cheltuielilor cu întreținerea, telefonia fixă și mobila etc.

Apelanta precizează că Asociația SS este o organizație non-profit, cu obiectiv principal ocrotirea copiilor străzii, orfanilor, copiilor din familii dezorganizate, a bătrânilor lipsiți de mijloace de subzistență, a persoanelor aflate în situații de criză, sursa principală pentru proiectele derulate de Asociație fiind fondurile europene.

Situația economico-financiara a Asociației s-a degradat dramatic, începând cu anul 2011, ca urmare a disfuncționalităților survenite în sistemul de rambursare a cheltuielilor în proiectele finanțate din fonduri europene, cu întârzieri de peste 12 luni, care au generat, pe lângă disfuncții majore în desfășurarea activității Asociației, și dobânzi și penalități de întârziere privitoare la achitarea taxelor și contribuțiilor la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale, situația culminând cu poprirea conturilor Asociației de către A.N.A.F.

Pentru asigurarea disponibilităților bănești necesare achitării fondurilor de salarii, a taxelor restante, a dobânzilor și penalităților de întârziere sus-precizate și pentru asigurarea minimului necesar derulării activității în centrele sociale ale Asociației, ai căror beneficiari ar fi fost grav afectați prin stoparea activității, conducerea apelantei a contractat, în nume propriu, credite de nevoi personale.

Dat fiind faptul că proiectele Asociației au fost derulate pe o perioadă mare de timp, creându-se legături afective cu minorii și vârstnicii ocrotiți și având cunoștința de dificultățile financiare traversate de Asociație, inclusiv salariații au donat sume/produse, în această situație aflându-se și contestatoarea.

Or, în atare condiții, este evident că situația financiară a Asociației, pe care intimata-contestatoare o cunoștea, justifica reorganizarea, aceasta având cauze reale și serioase, motiv pentru care apelanta solicită înlăturarea, ca nefondate, a considerentelor contrare din hotărârea atacată.

Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 din Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

In mod greșit, cu necorelarea datelor rezultate din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a reținut prima instanță, drept cauza de nulitate absoluta a deciziei de concediere, faptul că angajatorul nu a acordat salariatei IC preavizul legal de 20 de zile lucrătoare.

Poziția reclamantei în ceea ce privește comunicarea preavizului a fost oscilantă, aspect sesizat și de apelantă. Astfel, în cererea de chemare in judecata, aceasta a susținut ca preavizul i-a fost comunicat concomitent cu decizia de concediere, ceea ce ar fi fost de natură să dovedească nerespectarea dispozițiilor legale privind acordarea preavizului și a duratei acestuia. In acest sens, reclamanta a depus la dosar decizia nr.4/2014 si preavizul nr.4/2014, nesemnat de salariată, prin care acesteia din urma i se acorda un preaviz de 20 de zile lucrătoare, începând cu data de 15.01.2014.

Însă, intimata-parata a depus la dosarul primei instanțe, odată cu întâmpinarea, un exemplar al preavizului nr.4/2014 semnat de apelanta-reclamanta, înregistrat la angajator sub nr.1/15.01.2014, înscris care, în absenta unei alte mențiuni privitoare la data semnării, este de natura a dovedi faptul că salariata a fost încunoștințată privind acordarea preavizului chiar în data de 15.01.2014. Acest fapt este confirmat de însăși reclamanta, care, prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, arată că, la data de 15.01.2014, odată cu preavizul, i-a fost ";prezentată´ decizia de concediere nr.4/2014, contestată in prezenta cauză.

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constata ca in perioada 15.01.2011-12.02.2014 apelantei i-a fost acordat in mod efectiv preavizul legal de 20 de zile lucrătoare, prealabil concedierii, fiind respectate dispozițiile art.75 din Codul muncii.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu există temei pentru constatarea nulității absolute a deciziei de concediere ca urmare a emiterii acesteia concomitent cu notificarea preavizului, în condițiile în care efectele deciziei de concediere s-au produs după împlinirea termenului de preaviz.

În acest sens este și Decizia ÎCCJ nr. 8 din 8 decembrie 2014, prin care au fost soluționate recursurile în interesul legii formulate în dosarul nr.7/2014, statuându-se că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 78 din Codul muncii cu referire la art. 75 alin. (1) din același cod, neacordarea preavizului cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv cu durata cuprinsă în contractele colective sau individuale de muncă, dacă aceasta este mai favorabilă angajatului, atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere și a deciziei de concediere. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) din Codul muncii, raportat la dispozițiile art. 78 din același cod, lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a mențiunii privind durata preavizului acordat salariatului nu este sancționată cu nulitatea deciziei și a măsurii concedierii atunci când angajatorul face dovada că i-a acordat salariatului preavizul cu durata minimă prevăzută de art. 75 alin. (1) din Codul muncii sau cu durata prevăzută în contractele colective sau individuale de muncă, în ipoteza în care aceasta este mai favorabilă angajatului.";

Trecând la examinarea motivului de apel privitor la greșita reținere a nemotivării deciziei de concediere, Curtea subliniază faptul că emiterea unei decizii de concediere în temeiul art.65 din Codul muncii, impune, din perspectiva art.76 alin.1 lit.a, indicarea motivelor care au condus la desființarea locului de muncă ocupat de salariat, prin prisma cărora instanța să poată aprecia în ceea ce privește cauza reală și serioasă care a determinat desființarea locului de muncă al angajatului.

Motivele care au condus la concedierea angajatului trebuie arătate în decizie, astfel cum art.76 alin.1 lit.a din Codul muncii prevede, nefiind posibilă expunerea acestora pe parcursul judecății, față de dispozițiile art.79 din Codul muncii, care stabilesc că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Pornind de la aceste aspecte de ordin teoretic, se reține, în speță, faptul că, anterior preavizării, respectiv în data de 13.01.2014, angajatorul a comunicat intimatei-reclamante, sub semnătură, înscrisul intitulat "Informare privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociației , prin care, având în vedere dificultățile economice cu care se confruntă Asociația , luând în considerare faptul că fondurile necesare desfășurării activității non profit au fost diminuate considerabil și că sumele utilizate provin numai din surse externe din sponsorizări obținute de la partenerii externi sau prin accesarea unor surse de finanțare nerambursabile, având în vedere și faptul că Asociația nu a mai obținut contracte de sponsorizare, atât în anul 2013 cât și în anul 2014 (13.01.2014), pentru asigurarea desfășurării activităților prioritare ale Asociației SS (menținerea funcționalității cantinei sociale, a centrului de zi "S";, a centrului de copii din comuna Greaca), reprezentantul legal al Asociației propune implementarea următoarelor măsuri de diminuare a cheltuielilor asociației:

- diminuarea cheltuielilor cu personalul, pentru salariații care nu sunt implicați în mod direct în funcționarea cantinei , a centrului de zi "S";, a centrului de copii din comuna Greaca

- diminuarea cheltuielilor cu abonamentele de telefonie fixă și mobilă

- diminuarea cheltuielilor administrative (chirie, utilități, consumabile)

- diminuarea cheltuielilor de protocol

- diminuarea cheltuielilor cu deplasările personalului.

De asemenea, preavizul nr.4/2014, menționează pe larg, alături de motivul generic al reorganizării activității și temeiul legal al concedierii, reprezentat de art.65 - 67din Codul muncii, atât actul decizional prin care s-a dispus măsura reorganizării și desființarea postului intimatei-reclamante, și anume decizia președintelui executiv nr.1/14.01.2014, cât și motivele de fapt, concrete, care au determinat concedierea individuală: criza financiară, care și-a produs efectele în economia reală din România, necesitatea adoptării unor măsuri urgente la nivelul Asociației, care să asigure reducerea cheltuielilor și încadrarea acestora în nivelurile estimate a fi încasate în următoarele 12 luni, în contextul efectelor blocajului financiar și dificultății contractării de credite din sistemul bancar, lipsa fondurilor necesare funcționării Asociației.

Decizia de concediere nr.4/2014 nu reiterează aceste motive de fapt, făcând însă în mod explicit trimitere la conținutul preavizului, situație față de care Curtea apreciază că reținerea de către prima instanță a nulității deciziei de concediere pentru lipsa motivelor concedierii și pentru necomunicare acestor motive către salariata concediată, altfel spus, pentru omisiunea reluării motivelor economico-financiare concrete indicate în informarea și în preavizul comunicate intimatei-reclamante, este contrară scopului urmărit de legiuitor la edictarea normelor cuprinse în art.76 lit. a din Codul muncii și art.79 din Codul muncii, respectiv acela de a-l împiedica pe angajator să invoce, în justificarea măsurii concedierii, motive noi sau înscrisuri care nu au fost avute în vedere la momentul emiterii deciziei.

Atât preavizul nr.4/2014 cât și Informarea privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociației SS reprezintă acte anterioare producerii efectelor deciziei de concediere contestate în prezenta cauză, care au fost comunicate intimatei-reclamante și, prin urmare, al căror conținut a fost făcut cunoscut acesteia, criticile apelantei fiind fondate sub aspectul greșitei constatări a acestui motiv de nulitate a deciziei de concediere.

Este adevărat că actul decizional prin care s-a dispus măsura reorganizării și desființarea postului intimatei-reclamante, și anume decizia nr.1/14.01.2014, la care se face referire în preavizul nr.4/2014 nu a fost comunicată salariatei anterior judecății, însă angajatorul nici nu avea o atare obligație legală, salariatul având însă posibilitatea să o combată în cursul judecății, ceea ce în cauza de față s-a și întâmplat.

În ceea ce privește funcția deținută de intimata-reclamantă IC în cadrul Asociației, Curtea constată că între părți au existat raporturi de muncă, stabilite în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM București cu nr.137/07.01.2004, aceasta fiind angajată inițial în funcția de psiholog.

De altfel, aceasta este funcția la care însăși reclamanta face referire în contestația dedusă judecății, precizând doar faptul că, pe parcursul desfășurării raporturilor de muncă cu pârâta Asociația SS a îndeplinit, în afara atribuțiilor ce-i reveneau prin fișa postului, atribuții privind atragerea de fonduri structurale și sponsorizări în vederea desfășurării activităților Asociației.

Aceste susțineri ale reclamatei sunt confirmate prin înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că aceasta a avut întocmită o singură fișă a postului, numai pentru funcția de tutore de practică/psiholog, funcție evidențiată și în REVISAL pe toată durata angajării.

Ulterior, intimata-reclamantă a fost implicată în activitatea de întocmire a proiectelor pentru atragerea fondurilor necesare desfășurării activității angajatorului - instituție de tip non profit, proiecte în cadrul cărora figurează fie ca psiholog, fie ca manager de proiect.

În acest context, al lărgirii atribuțiilor salariatei, prin Actul adițional nr.65/01.01.2010, părțile au convenit asupra modificării felului muncii reclamantei, funcția acesteia fiind aceea de manager de proiect. Însă, așa cum însăși intimata-reclamantă arată prin întâmpinarea depusă la apelul formulat de Asociația SS, pozițiile pe care aceasta din urmă le-a ocupat în cadrul proiectelor de finanțare nerambursabilă în cadrul POSDRU și în cadrul Programului Fondul ONG în România au fost, în continuare, fie de psiholog, fie de manager de proiect, ceea ce este de natură a explica confuzia privitoare la poziția reclamantei în cadrul structurii organizaționale a Asociației.

Însă, deși în actele care au precedat concedierea, angajatorul nu face refere la funcția de manager proiect, ci la funcția de psiholog, Curtea apreciază că această menționare eronată a funcției deținute nu poate constitui o cauză de nulitate a deciziei de concediere, având în vedere specificul reorganizării hotărâte de angajator.

Astfel, așa cum rezultă din înscrisul intitulat "Informare privind propunerile de diminuare a cheltuielilor Asociației SS ";, comunicat salariatei și aprobat prin Decizia Președintelui Executiv al Asociației nr.1/14.01.2014, pentru diminuarea cheltuielilor Asociației, ajunsă, la acel moment, într-un impas financiar care periclita însăși continuarea furnizării serviciilor în cadrul proiectelor sociale desfășurate (cantina, centrul de zi "S"; și centrul de copii din comuna Greaca), s-a propus, printre măsurile de reducere a cheltuielilor, diminuarea cheltuielilor cu personalul pentru salariații care nu sunt implicați în mod direct în funcționarea cantinei, centrului de zi "S"; și centrului de copii din comuna Greaca.

Așadar, decizia radicală a angajatorului, justificată prin motive de ordin financiar și având ca scop asigurarea cheltuielilor minimale pentru funcționarea în continuare a activităților sociale mai sus arătate, a fost aceea de a desființa toate posturile salariaților care nu aveau o implicare directă în funcționarea acestora, postul intimatei-reclamante (manager proiect) încadrându-se, independent de eroarea privitoare la denumire, în categoria menționată.

Că este vorba despre o simplă eroare de denumire a postului în actele premergătoare deciziei de concediere rezultă și din faptul că, în organigramele și în statele de funcții depuse la dosarul primei instanțe apar la nivelul lunii ianuarie 2014, anterior reorganizării, 2 posturi de manager de proiect (unul dintre acestea fiind ocupate de salariata IC), pentru ca la nivelul lunii martie 2014, deci ulterior reorganizării, posturile de manager proiect să nu mai figureze deloc în structura organizației, fiind desființate în mod efectiv.

Se impune precizarea că instanța de control judiciar a avut în vedere statele de funcții depuse la dosarul de fond, iar nu statele de funcții rectificate înfățișate în calea de atac, pe care le apreciază întocmite pro causa, primind obiecțiunea formulată de intimata-reclamantă sub acest aspect.

Cât privește cauza reală și serioasă a măsurii concedierii, cerință impusă prin dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii, Curtea apreciază că aceasta a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, din care rezultă dificultățile și blocajul financiar în care s-a găsit în mod real angajatorul în anul 2013. Datoriile fiscale ale Asociației au condus la somații de plată și la poprirea conturilor Asociației, dezechilibrul dintre venituri și cheltuieli fiind reflectat în bilanțul și contul rezultatului exercițiului financiar la data de 31.12.2013, din care rezultă cheltuieli totale mult mai mari decât veniturile Asociației.

Probatoriul administrat nu a relevat existența unor alte motive, decât cele economico-financiare, care să fi stat la baza deciziei de reorganizare prin desființarea unor posturi, analiza instanței neputându-se extinde asupra aspectelor de oportunitate, de utilitate, care rămân la latitudinea angajatorului, în condițiile în care nu rezultă indiciile unei înlăturări abuzive a salariatului sau caracterul simulat al reorganizării.

Prin urmare, instanța nu are a cerceta rezultatele financiare ale activității intimatei-reclamante, contribuția acestuia la obținerea de fonduri nerambursabile pentru Asociație în cadrul programului POSDRU sau în cadrul altor programe, utilitatea postului acesteia pentru angajator, fiind limitată la a verifica dacă există o manifestare de voință a organelor decizionale ale societății, prin care să se statueze asupra continuării activității într-o organizare diferită, bazată pe rațiuni economice care, în cauza de față, au avut chiar un caracter stringent.

Este adevărat faptul că, ulterior concedierii intimatei-reclamante, angajatorului i-au fost aprobate proiecte în cadrul POSDRU și din fondul ONG, întocmite chiar de contestatoare anterior concedierii, cu probabila consecință a schimbării datelor financiare mai sus arătate, însă acest fapt este lipsit de relevanță sub aspectul legalității și temeiniciei deciziei contestate, care se examinează numai în raport cu situația Asociației la momentul la care reorganizarea a fost decisă.

Prin urmare, instanța constată că măsura concedierii a avut la bază prerogativa angajatorului de a decide asupra măsurilor necesare pentru continuarea activității, prin stabilirea structurii organizatorice a intimatei, în funcție de posibilitățile existente la acel moment, criticile apelantei-pârâte fiind fondate și sub acest aspect.

Având în vedere toate considerentele expuse și în temeiul art.480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba, în tot, sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

← Litigiu de asigurări sociale privind deschiderea drepturilor de...		Decizie de sancţionare disciplinară. legalitate. →

Litigiu de muncă. concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Litigiu de muncă. concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului.