LITIGIU DE MUNCĂ. SECTOR BUGETAR. FORMA DE REMUNERARE.
| Comentarii |
|
LITIGIU DE MUNCĂ. SECTOR BUGETAR. FORMA DEREMUNERARE.
Potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.215/2001, funcţiile de primar şiviceprimar sunt funcţii de demnitate publică, iar potrivit art.19 din Legeanr.154/1998, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică au dreptul la oindemnizaţie lunară, aceasta fiind unica formă de remunerare a activităţii primarilorşi viceprimarilor.
(Decizia civilă nr.24/R-CM din 24 ianuarie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la datade 8.06.2005, reclamantul M.V. i-a chemat în judecată pe pârâţii ComunaCălineşti, Consiliul Local al Comunei Călineşti şi Primăria ComuneiCălineşti, solicitând mai multe sume reprezentând spor de vechime înmuncă, premiere lunară de 2\% şi plata celui de-al treisprezecelea salariu,pentru perioada 2002-2005, urmând ca acestea să fie plătite şi încontinuare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada2000-2004 a fost ales viceprimar al comunei Călineşti, judeţul Argeş,funcţie pe care a ocupat-o până în anul 2004, când a fost numit din nouîn această funcţie, iar în toată această perioadă nu a beneficiat de sporulde salariu pentru vechimea neîntreruptă în muncă, de premierea lunară încuantum de 2\%, precum şi de cel de-al treisprezecelea salariu.
La termenul din data de 14.09.2005 instanţa a pus în discuţiedin oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăriacomunei Călineşti şi a Consiliului Local al comunei Călineşti, excepţiecare a fost admisă.
Prin sentinţa civilă nr.525/CM/19.oct.2005 pronunţată deTribunalul Argeş în dosarul nr. 3477/cv/2005, a fost respinsă acţiunea,instanţa reţinând în esenţă că, prin Hotărârea nr.5/21.06.2000 aConsiliului Local Călineşti reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimaral comunei, funcţie în care a fost reales.
S-a mai reţinut că, potrivit art.66 alin.1 din Legeanr.215/2001, funcţiile de primar şi viceprimar sunt funcţii de demnitatepublică, iar potrivit art.19 din Legea nr.154/1998, persoanele care ocupăfuncţii de demnitate publică au dreptul la o indemnizaţie lunară, aceastafiind unica formă de remunerare a activităţii primarilor şi viceprimarilor.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul,criticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9cod procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea acestei critici că, în mod greşit instanţade fond a apreciat că dispoziţiile legii nr. 40/1991 nu sunt aplicabilepersoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, întrucât art. 14 dinlege prevede că persoanele salarizate potrivi acestei legi beneficiază despor de vechime. Tot prin acelaşi act normativ se prevede că pentrupremierea individuală a personalului se constituie un fond de premierelunar prin aplicarea unei cote de 2\% asupra fondului de salarii.
Mai arată recurentul că Legea nr. 53/1991, consacrăacordarea la sfârşitul anului un premiu anual corespunzător niveluluiindemnizaţiei lunare sau după caz al salariului de bază realizat în ultimalună din anul pentru care se face plata.
Recursul a fost respins ca nefondat, reţinându-se că în modcorect instanţa de fond a apreciat dispoziţiile Legii nr.154/1998 care, laart.19 prevăd că salariaţii din sectorul bugetar precum şi persoanele careocupă funcţii de demnitate publică au dreptul pentru activitatea depusă lao indemnizaţie lunară care, este unica formă de remunerare.
Recurentul începând cu anul 2000 este viceprimarul comuneiCălineşti, judeţul Argeş, ocupând o funcţie de demnitate publică înînţelesul art.66 alin.1 din Legea 215/2001.
Această indemnizaţie lunară reprezintă o sumă fixă calculatăpe baza valorii de referinţă sectorială înmulţită cu un coeficient demultiplicare rezultând o sumă brută, impozabilă conform legii.
Aşa fiind, nu se poate adăuga la lege adiţionând laindemnizaţie şi sporul de vechime, şi celelalte drepturi salariale, solicitate,aplicabile altor categorii de salariaţi. Totodată, prin Legea nr.154/1998 s-a abrogat art. Unic pct.2 şi 3 din Legea nr. 20/1994, pentru modificareaşi completarea Legii nr. 40/1991. Dispoziţiile art.14, 17 şi 18, nu îi suntaplicabile recurentului care ocupă o funcţie de demnitate publică, ci doarpersonalului contractual. Or, recurentul se află în îndeplinirea unei funcţiielective, ce intră sub incidenţa Legii nr. 215/2001.În consecinţă, recursul a fost respins în temeiul art.3041, raportat laart.312 Cod procedură civilă.
| ← LITIGIU DE MUNCĂ. CONCEDIU DE ODIHNĂ NEEFECTUAT. PLATA... | Calcularea deciziei pentru muncă depusă şi limită de vârstă → |
|---|
