LITIGIU DE MUNCĂ. PRIME DE VACANŢĂ.
| Comentarii |
|
LITIGIU DE MUNCĂ. PRIME DE VACANŢĂ.
Potrivit art.41 alin.1 din Legea nr.50/1996,magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiază peperioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brutădin luna anterioară plecării în concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3alin.2 din O.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 pânăla data de 1 ianuarie 2002, prelungirea continuând până la 31decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001)
(Decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti)
Reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii MinisterulJustiţiei, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, calcularea şi platadrepturilor reprezentând prime de vacanţă începând cu anul 2001 până înprezent şi achitarea sporului de vechime în muncă începând cu ianuarie 2001,până la rămânerea definitivă a hotărârii precum şi pe viitor, actualizate laindicele de inflaţie, precum şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare încarnetele de muncă şi obligarea celui de-al treilea pârât să aloce sumelenecesare efectuării plăţilor solicitate.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.239/CM din 24 martie2005, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe primii doi pârâţi să plăteascăreclamanţilor prima de concediu pe anii 2001-2002, actualizată la data plăţiiefective, sumele fiind prevăzute în dispozitivul hotărârii.
În considerente s-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plataprimei de concediu solicitate, potrivit O.G. nr.83/2000, art.411 alin.1, chiardacă prin art.3 alin.3 din O.U.G. nr.33/2001, plata acesteia s-a suspendatpână la data de 1 ianuarie 2002.
S-a mai reţinut că prin Legea nr.386/2001, de aprobare a O.U.G.nr.33/2001, s-a prevăzut că art.3 alin.3, va avea următorul cuprins: peperioada suspendării aplicării prevederilor legale menţionate la alin.1 şi 2,redevin aplicabile dispoziţiile legale în materie, existente la data intrării învigoare a Legii nr.88/1999 şi O.G. nr.83/2000.
Prin Legea nr.743/2001 (art.12), termenele prevăzute la art.3 dinO.U.G. nr.33/2001, au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.
Ulterior, aceste termene au fost prelungite până la data de 31decembrie 2003, conform art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002.
Prin O.U.G. nr.177/2002, art.50, au fost abrogate atât art.11, cât şicelelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şipersonalului de specialitate juridic asimilat.
Aşa fiind, rezultă că această din urmă ordonanţă intrată în vigoarela data de 1 ianuarie 2003, nu mai prevede pentru magistraţi dreptul la primăpe perioada concediului de odihnă, neaplicarea ori suspendarea acesteia fiindnumai până la data de 1 ianuarie 2003.
Începând cu această dată, încetează orice suspendare orineaplicare şi poate fi plătită, în concluzie reclamanţii fiind îndreptăţiţi să oprimească.
În privinţa solicitării calculării şi plăţii sporului de vechime înmuncă, în conformitate cu prev.art.33 din Legea nr.50/1996, de 25\%, calculatla salariul de bază brut corespunzător timpului lucrat, s-a motivat în sensul căart.3 alin.3 din acelaşi articol menţionează că acest spor de vechime nu seaplică magistraţilor, pentru activitatea desfăşurată, aceştia având drepturipotrivit O.U.G. nr.177/2002 (art.3 alin.1), la o indemnizaţie de încadrarebrută lunară, stabilită pe funcţii în raport de nivelul instanţelor, parchetelor şivechimea în magistratură.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, a declarat recurs, antamând motivulprev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, referitor la aplicarea greşită a legii şiîncălcarea acesteia.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.213/R-CM din 31 mai2005, a admis recursul, cu consecinţa modificării sentinţei, iar pe fond arespingerii acţiunii.
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că potrivit art.41 alin.1din Legea nr.50/1996, magistraţii şi celelalte categorii de personal beneficiazăpe perioada concediului, de o primă egală cu indemnizaţia brută din lunaanterioară plecării în concediu.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.2 dinO.U.G. nr.33/2001, începând cu anul 2001 până la data de 1 ianuarie 2002,prelungirea continuând până la 31 decembrie 2002 (art.12 alin.4 din Legeanr.743/2001).
Aşa fiind, rezultă că într-adevăr solicitarea acordării primei devacanţă pe perioada 2001-2002, este neconformă cu legea, care nu o maiprevedea, aplicarea acesteia fiind suspendată, iar hotărârea instanţei prin carereclamanţii au beneficiat de plata sumelor cu acest titlu este nelegală.
În consecinţă, recursul a fost admis în temeiul art.312 alin.1 Codpr.civilă, raportat la art.304 pct.9 din acelaşi cod.
N.A. - Soluţia adoptată de completul specializat pentru litigii demuncă şi asigurări sociale, este în contradicţie cu practica altor instanţe dinţară, prin urmare practica se va uniformiza în urma soluţionării recursului îninteresul legii, cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată.
| ← LITIGIU DE MUNCĂ. DREPTURI SALARIALE | LITIGIU DE MUNCĂ. DREPTURI SALARIALE → |
|---|
