Litigiu privind funcţionarii publici. Jurisprudență Raporturi de muncă

Tribunalul CONSTANŢA Hotărâre nr. 2899 din data de 11.12.2014

Tardivitatea emiterii ordinului prin care sancțiunea a fost aplicată prin raportare la dispozițiile art. 77 din legea 188/1999

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr.6522/118/2014

SENTINŢA CIVILĂ NR.2899/CA

Şedinţa publică din 11.12.2014

Completul constituit din:

PREŞEDINTE : ...

GREFIER: ...

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant ..., cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu pârât ..., cu sediul în ..., având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publica din data de 26.11.2014 fiind consemnate in încheierea de şedinţa din acea data, care face corp comun cu prezenta hotărâre.

Instanţa a amânat pronunţarea la data de 10.12.2014 şi la 11.12.2014, când a hotărât urmatoarele:

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiei de faţă reţine :

Prin contestaţia adresată Tribunalului Constanţa - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal înregistrată sub nr. 6522/118/2014, reclamantul ... în contradictoriu cu ... a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Ordinului ... nr. 463/27.03.2014 şi plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada în care acestea au fost diminuate urmare a punerii în aplicare a acestui ordin.

În motivare arată reclamantul că dosarul 15/2013 a fost constituit în baza sesizării înregistrate la comisia de disciplină cu nr. 1973/25.03.2013 în care sunt precizate faptele reţinute în sarcina sa referitor la documentul de intrare nr. 462/18.02.2013, transmis la ... imediat după încheierea importului, dovadă că marfa a fost găsită la adresa indicată în documentul de intrare transmis.

Sucul de fructe de precizează, este însoţit de documentul de înregistrare sanitar- veterinară şi pentru siguranţa alimentelor prin care se face recepţia şi păstrarea produsului de origine non animală şi întrucât pentru unităţile mici nu este necesară capacitate mare de depozitare, … judeţene au autorizat în mod diferit aceste documente de înregistrare.

În referire la neconcordanţa dintre cel două înscrisuri, respectiv cea de la depozitul de destinaţie şi ce din autorizaţie, arată că rubrica depozit şi mijloc de transport este completată de importator conform Ordinului 145/2007, iar în speţă neconcordanţele observate nu sunt fapte pentru care era necesară sesizarea comisiei de disciplină.

Arată că în activitatea desfăşurată nu a primit vreo sancţiune, iar sancţiunea disciplinară a fost stabilită cu încălcarea disp. art. 77 al.1,2 lit. j şi al. 5. Astfel, comisia de disciplină a fost sesizată potrivit adresei nr. 1973/25.03.2013, iar ordinul de sancţionare a fost înregistrat cu nr. 463/27.03.2014, cu depăşirea termenului de 1 an stabilit prin dispoziţiile anterior menţionate.

În susţinere a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu. Au fost ataşate cererii în copie înscrisuri (filele 9 -21).

Pârâta a depus întâmpinare (filele 28-30), prin care solicită respingerea cererii motivat de următoarele considerente :

Ordinul a căruia anulare se solicită are la bază raportul nr. 2342/13.03.2014 întocmit de Comisia de Disciplină, care în urma Sesizării nr. 1973/25.03.2013 a efectuat cercetarea administrativă. Pentru a dispune această măsură a fost constatat faptul că reclamantul, funcţionar public în cadrul ... nu a observa că operatorul (importatorul) a ataşat în mod eronat un document de înregistrare sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru o unitate de vânzare cu amănuntul, în loc să înregistreze un document de înregistrare sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor a unui depozit autorizat, astfel cum prevede legislaţia în vigoare şi a completat în mod eronat documentul de intrare produse alimentare de origine non animală nr. 462/18.02.2013 precum şi documentul de înregistrare sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor pentru unităţile de vânzare cu amănuntul.

În cursului cercetării administrative comisia de disciplină a administrat proba cu înscrisuri, din cadrul căreia a rezultat faptul că reclamantul prin înscrierea eronată a datelor în documentele aferente importului şi-a încălcat îndatoririle de serviciu deoarece acceptat un import cu acte care atestă ca destinaţie finală o societate înregistrată ca unitate de vânzare cu amănuntul, fapt neconform cu dispoziţiile Ordinului 145/2007 emis de … care prevede că importul pentru un astfel de produs trebuie să aibă ca destinaţie un depozit.

În referire la critica privinţa aplicarea sancţiunii cu depăşirea termenului de 1 an, invocă intimata dispoziţiile art. 77 al.5 din legea 188/1999 , precizând că raportul 2342/13.03.2014 a fost semnat şi aprobat de … în data de 18.03.2014, iar în data de 21.03.2014, acest raport a fost comunicat reclamantului.

În drept au fost invocate disp. Art. 205 c.proc.civ, legea 554/2004, legea 188/1999, iar în susţinere a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri care au fost ataşate, în copie la filele 31-42,49-119.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :

Prin Ordinul 463/27.03.2014 emis de … a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pentru o perioadă de trei luni pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu corespunzătoare funcţiei publice.

Actul sancţionator a fost emis în temeiul Raportului Comisiei de disciplină nr. 2324/13.03.2014, Adresa Comisiei de disciplină nr. 2327/19.03.2014 şi prevederile art. 75, 77 al.1, 2 lit.j,3lit.b,4-5, art. 78 al.2-3 din legea 188/1999, art. 6 al.1 din legea 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, art. 47 al.1 lit.a, al.4, art. 50 al.1,al.3-5 din HG 1344/2007, Legea 554/2004, OG 42/2004, respectiv art. 4 al.3 din HG 1415/2009.

În sarcina contestatorului a fost reţinute ca abatere disciplinară acceptarea în urma desfăşurării activităţii de control pentru transportul sosit în … în data de 18.02.2013, a unui import de sucuri de fructe din Egipt cu documente de intrare a produselor alimentare de origine non animală care atestau ca destinaţie finală o societate care nu îndeplinea condiţiile legale pentru a fi înscrisă în documentele de intrare a produselor alimentare de origine non animală ca destinaţie finală, întrucât aceasta deţinea documente de înregistrare sanitar veterinară pentru unitate de vânzare cu amănuntul , fiind necesar ca importul pentru astfel de produse să aibă ca destinaţie finală un depozit autorizat.

A mai fost reţinut aspectul privind completarea eronată a documentului de intrare produse alimentare de origine non animală nr. 462/18.02.2013 în sensul că există neconcordante la numele destinatarului la rubrica depozit de destinaţie, precum şi nebifarea rubricilor corespunzătoare pentru mijlocul de transport indicat, menţiune care trebuie făcută în mod obligatoriu de către inspectorii care efectuează şi completează documentele de intrare.

Împotriva actului sancţionator reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 02.04.2014, punctul de vedere al autorităţii intimate nefiind ataşat.

În referire criticile formulate de către reclamant instanţa observă că acestea fac referire la tardivitatea aplicării sancţiunii disciplinare prin raportare la disp. art. 77 din legea 188/1999 dar şi neîndeplinirea condiţiilor antrenării răspunderii disciplinare.

Analizând cu prioritate aspectele privind tardivitatea aplicării sancţiunii disciplinare instanţa reţine că potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicata, „Sancţiunile disciplinare se aplică in termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplina cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare”.

Sub acest aspect, s-a arătat că au fost încălcate prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în sensul că sancţiunea disciplinară a fost aplicată după expirarea termenului de un an de la data sesizării Comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea pretinsei abateri disciplinare.

Instanţa constată faptul că din cuprinsul Ordinului nr. 463/27.03.2014, cât şi din Raportul întocmit de Comisia de disciplină nr. 2324/13.03.2014 (filele 85-89) rezultă că la 25.03.2014 a fost înregistrată la comisia de disciplină din cadrul …, sesizarea pentru declanşarea cercetării disciplinare a reclamantului, însoţită de nota de control prin care era expusă starea de fapt considerată a releva săvârşirea abaterii disciplinare.

Ca atare, în data de 25.03.2013 a început să curgă termenul de 1 an în interiorul căruia trebuia aplicată sancţiunea disciplinară reclamantului, iar ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare a fost emis după expirarea acestuia, la data de 27.03.2014, nefiind relevate şi probate motive de suspendare ori întrerupere a termenului de prescripţie menţionat, termenul mai sus menţionat, reglementat de art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, expirând anterior emiterii ordinului sancţionator.

Intimata în combaterea acestei critici invocă faptul că potrivit dispoziţiilor menţionate sancţiunea disciplinară a fost aprobată prin Raportul 2342/13.03.2014, comunicat reclamantului, iar aceasta poate fi aplicată cel mai târziu în termen de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare.

Din interpretarea textului legal invocat în susţinerea acestui aspect, instanţa reţine că cele două termene nu sunt alternative, fiind obligatoriu ca aplicarea sancţiunii disciplinare să se circumscrie ambelor termene, astfel că nerespectarea oricăruia dintre ele constituie un viciu de nelegalitate.

Or, în cauză, este necontestat că sancţiunea a fost aplicată prin Ordinul nr. 463 emis la data de 27.03.2014, în timp ce Comisia de disciplină fusese sesizată la data de 25.03.2013, ceea ce reprezintă încălcarea termenului de 1 an prevăzut la art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată. Aspectul invocat de intimată relativ la faptul că raportul comisiei de disciplină nr. 2324/13.03.2014 a fost aprobat anterior împlinirii acestui termen, respectiv la data de 18.03.2014, nu prezintă relevanţă în aprecierea instanţei, întrucât actul administrativ prin care sancţiunea disciplinară a fost aplicată este ordinul emis de reprezentantul autorităţii intimate.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept reţinute instanţa apreciază asupra caracterului întemeiat al criticii privind aplicarea sancţiunii disciplinare cu depăşirea termenului stabilit prin dispoziţiile legale anterior menţionate, considerente faţă de care nu vor mai fi analizate aspectele privind îndeplinirea în cauză a condiţiilor privind răspunderea disciplinară stabilite prin art. 77 al.1 din Legea 188/1999

În referire la capătul de cerere având ca obiect pretenţii instanţa reţine că dispoziţiile art. 18 al.3 din legea 554/2004 stabilesc în sensul că În cazul soluţionării cererii instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Din coroborarea textelor de lege menţionate rezultă că în situaţia admiterii cererii privind anularea actului administrativ se impune repararea integrală a pagubei, aspect ce presupune înlăturarea tuturor consecinţelor vătămătoare ale faptului ilicit.

În speţă faţă de aspectele reţinute asupra capătului principal de cerere se apreciază asupra existenţei condiţiei vătămării unui drept/ interes recunoscut de lege şi a caracterului întemeiat al capătului de cerere având ca obiect pretenţii, urmând a reţine în sarcina intimatei obligaţia de a restitui reclamantului despăgubiri constând în drepturile salariale realizate (reţinute) urmare a aplicării Ordinului ... nr.463/ 27.03.2014

Dând eficienţă considerentelor ce preced instanţa va dispune în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia reclamant ..., cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu pârât ..., cu sediul în ....

Dispune anularea Ordinului ... nr.463/27.03.2014

Obligă pârâta să achite reclamantului despăgubiri constând în drepturi salariale realizate urmare a aplicării Ordinului ... nr.463/27.03.2014

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 11.12.2014

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Litigiu privind funcţionarii publici. Jurisprudență Raporturi de muncă