Contestaţie decizie de concediere. Nedescrierea faptei . Cauze de nulitate absolută
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 150 din data de 28.01.2015
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâta ... înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.5792/118/2014 se contesta decizia de concediere nr.315/02.07.2014 .
În motivare reclamantul arată că la data de 20.06.2014 a fost convocat la sediul societății din București unde i s-a adus la cunoștință faptul că este cercetat administrativ împreună cu ... și ... privind faptul că unul dintre colegii de muncă ar fi găsit 10 litri de produs petrolier î data de 16-17 iunie 2014 în incinta unde își desfășoară activitatea. Reclamantul a precizat că organele de conducere au încercat să îl învinovățească de sustragerea acestui produs. La data de 26.06.2014 reclamantul a fost convocat din nou la sediul societății pentru continuarea cercetării administrative.
La data de 27.06.2014 reclamantul s-a prezentat la sediul societății pentru a-și lua o zi liberă motivat de faptul că trebuia să își ducă soția la spital și avea norma de muncă depășită cu 16 ore . La poartă a fost așteptat de șeful punctului de lucru solicitându-se să le fie verificată alcoolemia reclamantului și altor di colegi. Mai mult reclamantului i-a făcut comanda de lucru cu 30 minute înainte să ajungă la serviciu să se învoiască ce contravine Instrucției nr.201 al Ministerului Transporturilor. Reclamantul arată că a ocupat funcția de șef manevră în cadrul societății pârâte iar comanda pentru programul deliberând asupra cauzei civile de față constată: lucru trebuia efectuată cu cel puțin 4 ore înainte de a fi chemat la serviciu arătându-se totodată că în ziua de 27.06.2014 în graficul de lucru lunar figura liber , iar ulterior acest grafic a fost modificat .
Susține reclamantul că a solicitat să i se dea un muștiuc sigilat dar a fost refuzat. După ce a fost verificat cu alcoolscopul i s-a solicitat să meargă la spital pentru a i se recolta probe de sânge. Testul nu a fost conform cu procedura de recoltare folosindu-se metoda clasică de tamponare cu alcool sanitar.
Reclamantul invocă excepția nulității deciziei de concediere motivat de faptul că nu se motivează descrierea faptei și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului .
Cererii i-au fost anexate înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în data de 27.06.2014 la ora 6 50 s-a prezentat în sala de școală reclamantul ..., ... și ... în vederea executării serviciului .Pârâta a procedat la verificarea stări fizice a salariaților prin testarea cu aparatul etilotest marca Drager în cazul reclamantului rezultând valoarea de 0,19 mg/l .Reclamantul a contestat datele furnizate de aparatul Drager pe motiv că nu este verificat metrologic pârâta solicitând societății de pază să pună la dispoziție un parat etilotest în vederea retestării .Reclamantul a refuzat să se supună la verificarea stării fizice prin testare cu aparatul Drager . Conform procedurilor din ordinul 855/1986 s-a propus reclamantului să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor de sânge. Recoltarea sângelui s-a efectuat la ... laborator … obținându-se rezultatul 34,7 mg/l.
Se mai arată că reclamantul nu a formulat nicio cerere de învoire la data de 27.06.2014.
A fost depusă documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând materialul probator administrat în cauză , instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.315/02.07.2014 emisă de pârâta ... s-a dispus având în vedere raportul de cercetare nr.1472/2.07.2014 don care reiese abaterea disciplinară săvârșită de reclamantul ... angajat în funcția de șef manevră la Punctul de lucru Medgidia încălcând prevederile art.39 pct.2 lit.a și g din codul muncii , ordinul 855/1986 pct.1 și 2 ,Regulamentul Intern cap.II art.11 lit d și e , art.23 lit a și d încetarea contractului individual de muncă.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. 315/02.07.2014 nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 CM, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică al acestor prevederi legale, din interpretarea lor gramaticală, logică și sistematică reiese că, dacă dispoziția de sancționare disciplinară nu întrunește fie și doar una dintre condițiile prevăzute de art.252 din Codul muncii, ea este lovită de nulitate absolută în integralitatea sa.
Or, în cauză, decizia contestată nu cuprinde nici descrierea faptei care constitui abatere disciplinară și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În ceea ce privește descrierea faptei simpla referire în conținutul deciziei de concediere la raportul de cercetare disciplinară nu este de natură a complini cerința legii .
Descrierea presupune menționarea aspectelor care o individualizează: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina salariatului. Prin "descriere"; trebuie explicit prezentate acele aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârșită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă.
Din "descrierea faptei"; trebuie să rezulte în mod concret în ceea ce a constat acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Or , raportat la aceste considere3nte , simpla indicare a raportului de cercetare disciplinară nu este de natură a satisface cerințele legale referitoare la descrierea faptei.
În ceea ce privește neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat , tribunalul constată că numai prin indicarea în decizia de sancționarea a motivelor pentru care s-au înlăturat aprecierile formulate de salariatul învinuit, se asigură în mod real și efectiv dreptul lui la apărare. Dacă nu se arată în cuprinsul ei de ce apărările acestuia au fost înlăturate nu există certitudinea că aceste apărări au fost verificate efectiv de către angajator, putându-se chiar presupune că cercetarea prealabilă nu și-a atins scopul prevăzut de lege.
Enumerarea unor articole de lege și regulamente, astfel cum s-a menționat în decizia contestată, nu se poate considera motivație pentru înlăturarea apărărilor formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, fără a face referire la apărările propriu-zise ale salariatului. De asemenea, pârâta nu poate invoca alte acte exterioare deciziei de sancționare, precum adresele de convocare ale reclamantului, nota explicativă a acestuia deoarece motivele pentru care apărările salariatului au fost înlăturate trebuie să fie prezentate chiar în cuprinsul acelei decizii.
Astfel, întrucât nu respectă condițiile de formă pe care le legea le impune prin dispoziții cu caracter de ordine publică, prevăzute tocmai din acest motiv sub sancțiunea nulității absolute, instanța apreciază că decizia contestată este nelegală urmând a fi desființată cu consecința repunerii părților în situația anterioară conform art.80 alin.2 codul muncii și a obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art.80 alin.1 codul muncii.
Pârâta , parte căzută în pretenții , va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, către reclamant în cuantum de 1500 lei conform chitanței
| ← Decizii de pensie care au fost emise în temeiul unei hotărâri... | Valabilitatea unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie... → |
|---|
