Poliţist. Indemnizaţie la ieşirea la pensie. Suspendarea acordării acesteia.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Hotărâre nr. 370 din data de 28.05.2015
Polițist. Indemnizație la ieșirea la pensie. Suspendarea acordării acesteia.
Legea nr. 285/28.12.2010: art.13 alin. (1);
Legea nr. 283/14.12.2011: art. 9;
OUG. nr. 84/12.12.2012: art.2;
OUG. nr. 103/14.11.2013: art.10 alin.(1);
OUG. nr. 83/12.12.2014: art. 9 alin.1.
Deși dispozițiile legale au avut o aplicabilitate limitată în timp (1 an) din succesiunea acestora, reiese clar intenția legiuitorului de a nu acorda pe anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 acest beneficiu. Așa fiind, câtă vreme există o dispoziție legală incidentă în fiecare an referitoare la acordarea ajutoarelor la ieșirea la pensie aceasta se impune a fi respectată ca atare.
Secția I Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - Decizia civilă nr.370/28 mai 2015.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba - Secția Civilă sub dosar nr. 5818/107/2013* reclamantul P.M. a chemat în judecată pârâtul I.P.J. A. solicitând obligarea acestuia la plata ajutorului de care beneficiază la încetarea raporturilor de serviciu pentru activitatea depusă în calitate de polițist, în raport cu vechimea efectivă și să i se plătească drepturile bănești aferente, respectiv echivalentul a 20 solde ale funcției de bază, actualizată cu rata inflației; precum și cheltuielile de judecată.
În motivarea pretențiilor sale reclamantul arată că, și-a desfășurat activitatea la IPJ A., iar la data de 03.08.2011, i-au încetat raporturile de muncă prin pensionare, conform deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 161280/19.01.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administrației și Internelor.
Consideră că, se încadrează în dispozițiile legale pentru a beneficia de plata drepturilor bănești reprezentând două salarii ale funcției de bază pentru cei 10 ani întregi de la vârsta de 47 de ani și 9 luni, împlinită la data de 16.08.2013, până la vârsta standard de pensionare, de 58 ani și 2 luni, stabilită prin decizia de mai sus, respectiv 20 solde ale funcției de bază.
În drept: Legea nr.554/2004, art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2012, art. 51 din cap. IV al Legii nr. 263/2010 și art. 15, pct.11, din ordinul MAI nr. S/214/05.10.2011.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
TRIBUNALUL ALBA, prin sentința civilă nr.2408/18.11.2014 pronunțată în cauză a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul P.M.I. împotriva pârâtului I.P.J. A. și în consecință:
A obligat pârâtul la plata în favoarea contestatorului, a ajutorului bănesc reprezentând echivalentul bănesc a 20 de salarii aferente funcției de bază, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până al data plății efective.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că, reclamantul, făcând parte din personalul militar ale căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensia de serviciu, înainte de împlinirea vârstei de pensionare pentru limita de vârstă, în speță fiind data de 16.08.2013, beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la îndeplinirea cerințelor pentru pensia de limită de vârstă, respectiv a vârstei standard necesare de pensionare, respectiv vârsta de 58 de ani și două luni, de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de bază, nefiind reținută aplicabilitatea prevederilor art.9 din Legea 118/2010, aceste norme fiind abrogate expres de Legea 284/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011.
S-a făcut aplicabilitatea art. 451 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, pârâtul I.P.J. A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamant.
În expunerea de motive apelantul pârât susține că reclamantului i s-a acordat pensie pentru invaliditate care s-a transformat din oficiu, potrivit art.82 din Legea nr.263/2010, în pensie pentru limită de vârstă, pentru care legea interzice expres acordarea ajutorului financiar solicitat pentru anul 2011.
Invocă în acest sens, prevederile art.20 alin.2 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, Ordinul MAI nr. S/214/05.10.2011 și art.51 din Legea nr.263/2010.
Mai arată apelantul faptul că actele normative privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nu permit acordarea ajutorului bănesc solicitat de reclamant.
Invocă în acest sens, art.13 alin.(1) din Legea nr.285/2010, art.9 din Legea nr.283/2011, art.2 din OUG. nr.84/2012; art.10 alin.1 din OUG. nr.103/2013, art.9 alin.1 din OUG. nr.83/2014.
Mai susține apelantul cu referire la art.104 alin.1 și 2 din Legea nr. 263/2010 că dreptul la pensie se stabilește prin Decizie de pensie, iar acordarea ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea nr.248/2010 este condiționată de îndeplinirea condițiilor legale și de emiterea deciziei de pensionare.
Apreciază apelantul că neacordarea ajutorului la încetarea raporturilor de serviciu urmare a împlinirii vârstei și condițiilor necesare pentru pensionare, nu reprezintă o privare de dreptul subiectiv, întrucât astfel cum rezultă clar din terminologia folosită, suma reprezentând echivalentul a 20 de salarii aferente funcției de bază, reprezintă un beneficiu, un ajutor, acordat în plus față de drepturile bănești reprezentând indemnizația cuvenită cu titlu de pensie.
În drept: art.476 Cod de procedură civilă.
Intimatul P.M.I. a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că dreptul său s-a născut în anul 2013, acordarea lui a fost prorogată prin art.2 OUG. nr. 84/2012, dar începând cu anul 2014 nu mai există nici o dispoziție restrictivă în acest sens.
În drept: art.205 Cod de procedură civilă, art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2012, art.51 din cap. IV, art. 104 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, art.15 pct.11 din Ordinul MAI nr.S/214/05.10.2011.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul solicită respingerea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinarea ca fiind incorecte și cu interpretarea greșită a legii.
CURTEA, verificând, potrivit art.479 alin.(1) din noul cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, reține următoarele:
Apelul este fondat.
Potrivit art.13 alin. (1) din Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
"În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."
Conform prevederilor art.9 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
"În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.";
Potrivit art.2 din O.U.G. nr.84/12.12.2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal bugetare:
Prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Conform art.10 alin.(1) din O.U.G. nr.103/14.11.2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:
În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Potrivit art. 9 alin.1 din O.U.G. nr.83/12.12.2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:
În anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Aceste dispoziții legale au format obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională, prin mai multe decizii, a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi legale.
Susținerile intimatului, împărtășite greșit de prima instanță în sensul că actele normative în discuție privesc strict drepturi care se nasc și ar fi trebuit achitate în anul următor, nu pot fi primite deoarece deși dispozițiile legale au avut o aplicabilitate limitată în timp (1 an) din succesiunea acestora, reiese clar intenția legiuitorului de a nu acorda pe anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 acest beneficiu. Așa fiind, câtă vreme există o dispoziție legală incidentă în fiecare an
referitoare la acordarea ajutoarelor la ieșirea la pensie aceasta se impune a fi respectată ca atare.
Este de subliniat faptul că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională "Ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din categoria unor drepturi fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală";. (decizia nr.334/2014).
De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prestațiilor sociale, potrivit căreia un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remunerații, prin intermediul unor modificări legislative. (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23.)
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanțe face o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale în discuție, în baza art.480 alin.(2) din Noul cod de procedură civilă a admis ca fondat apelul promovat de pârât, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii contestației formată de formulată de contestatorul P.M.I. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A.
| ← Valorificarea la calculul pensiei a sporurilor. Condiţii. | Dovada perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de... → |
|---|
