Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la data de 02.03.2009, reclamanta N.A. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti,
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la datade 02.03.2009, reclamanta N.A. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şiLibertăţilor Cetăţeneşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să fieobligat pârâtul la plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de50\%, începând cu data de 07.07.2009, precum şi pe viitor. Plata sporului săse reactualizeze în raport de indicele de inflaţie şi alături de acesta să seplătească şi o dobândă legală începând cu data formulării cererii dechemare în judecată.
S-a mai solicitat modificarea ordinului de încadrare însensul completării actului cu menţiunile privind sporul de risc şisuprasolicitare neuropsihică, drept care să fie de asemenea înscris încarnetul de muncă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, potrivit decizieinr.21/10.03.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-unrecurs în interesul legii în contradictoriu cu pârâtul s-a recunoscut înfavoarea reclamantei dreptul la plata sporului de 50\% pentru risc şisuprasolicitare neuropsihică, reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţiijudecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr.1039 pronunţată la 22.06.2009 a fostadmisă acţiunea reclamantei, în sensul că pârâtul a fost obligat să-iplătească drepturile băneşti, reprezentând sporul de risc şi suprasolicitareneuropsihică în cuantum de 50\%, calculat la indemnizaţia brută lunară,începând cu data de 7.07.2008, urmând să se modifice ordinul de încadrarenr.1966/2008 privitor la acest spor şi să se efectueze în carnetul de muncămenţiunile corespunzătoare.
Pârâtul a fost obligat să plătească sporul în raport deindicele de inflaţie şi în plus să se plătească dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, tribunalul a reţinut căreclamanta a beneficiat de plata sporului de risc şi suprasolicitareneuropsihică şi după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 potrivit dezlegăriiîn drept date de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesullegii prin decizia nr.21/10.03.2008.
În raport de aceste aprecieri cu caracter obligatoriu pentruinstanţă, în mod greşit reclamanta a fost lipsită de plata dreptului salarial.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Ministerul Justiţiei şiLibertăţilor Cetăţeneşti pentru motivul prevăzut de art.304 pct.4 şi 9 Codprocedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanţa de fond aobligat recurentul fără temei legal la plata dobânzilor legale aferentă sumeice reprezintă sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de50\%.
Din motivarea în fapt a recursului, acesta a fost întemeiat îndrept numai pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv în raportde care, Curtea a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa, în sensulcă a fost înlăturată obligaţia pârâtului de plată a dobânzii legale, fiindmenţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinuturmătoarele:
Tribunalul a obligat recurentul să plătească intimateidrepturile băneşti reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihicăreactualizat în raport de indicele de inflaţie şi în plus de aceastăreactualizare să se plătească o dobândă legală.
Executarea cu întârziere a plăţii drepturilor salariale orirefuzul nejustificat de plată obligă angajatorul să plătească angajatuluidaune - interese potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
Dispoziţiile privitoare la răspunderea angajatorului pentruprejudiciul cauzat în executarea cu întârziere a drepturilor salariale sunt înconcordanţă cu regula reglementată de art.1088 din Codul civil, potrivitcăreia pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii ce are ca obiect plataunei sume de bani, daunele-interese nu pot consta decât în dobânda legalădacă prin reguli speciale nu se dispune altfel.
Recurentul a criticat sentinţa pentru motivul că instanţa defond a făcut o apreciere greşită a normelor ce privesc daunele-intereseacordate pentru executarea cu întârziere a uni obligaţii de plată, fiindcăsingura măsură de reparare a prejudiciului este aceea de plată a dobânziilegale şi nu de o cumulare a sumei rezultată în urma reactualizării în raportde indicele de inflaţie şi această dobândă.
Dobânda legală pentru obligaţii băneşti este reglementatăde O.G. nr.9/2000, în sensul că părţile au posibilitatea în convenţia lor săstabilească rata dobânzii pentru întârzierea la plată.
Actul normativ reglementează prin dispoziţiile art.3 modulde stabilire a dobânzii legale în materie comercială, precum şi în alte cazuri,în această de pe urmă ipoteză luându-se ca reper pentru determinareacuantumului nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a Românieidiminuat cu 20\%.
Din reglementările O.G. nr.9/2000 nu trebuie să se tragăconcluzia că dobânda legală se stabileşte prin convenţia părţilor, cidimpotrivă că părţile sunt libere să stabilească în convenţiile lor platadobânzii pentru întârziere la plată şi numai dacă nu s-a stabilit cuantumulacesteia se va lua ca reper de evaluare a prejudiciului produs prinîntârziere, dobânda legală.
Dobânda legală este astfel un criteriu stabilit prin actnormativ de evaluare a unui prejudiciu cauzat creditorului ca urmare aexecutării cu întârziere a obligaţiei de plată, aceasta urmând a se calcula înraport de regulile prevăzute de actul normativ evocat.
În ordonanţa ce reglementează nivelul dobânzii legale suntstabilite criterii diferite de calcul în litigiile comerciale precum şi în altecazuri.
În litigiile de o altă natură decât aceea comercială, respectivîn litigiile de muncă, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii dereferinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20\%, acest nivel fiindpublicat în Monitorul Oficial al României de către bancă.
Pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată adrepturilor salariale, într-adevăr reclamanta intimată putea pretinde de lapârât plata dobânzii legale aferentă sumei, potrivit textelor de lege enunţate,însă măsura cumulării sumei rezultată în urma reactualizării, cu dobândalegală, este de natură să creeze în favoarea creditoarei o îmbogăţire fărăjustă cauză, fiindcă la reactualizarea sumei s-a ţinut cont de nivelul dobânziide referinţă a Băncii Naţionale a României, ajungându-se pe această cale ase evalua prejudiciul în raport de două criterii care au acelaşi regim juridic.
În raport de aceste considerente, în baza art.312 Codprocedură civilă a fost admis recursul şi modificată sentinţa în sensulînlăturării obligaţiei de plată a dobânzii legale pentru suma reactualizată, înraport de indicele de inflaţie, evitându-se pe această cale o îmbogăţire fărăjust temei.
5. Dispoziţiile art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 privind statutulpersonalului didactic se aplică şi inspectorilor din Inspectoratele ŞcolareArt.104 alin.3 din Legea nr.128/1997
Potrivit art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 privind statutulpersonalului didactic, în vigoare începând din mai 2006, personalul didacticdin mediul rural, care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poate oferilocuinţă corespunzătoare în localitatea în care are postul, i se vor decontacheltuielile pe mijloacele de transport în comun la şi de la locul de muncă.Ulterior textul de lege a prevăzut decontarea cheltuielilor de transport pentruîntregul personal didactic care nu dispune de locuinţă şi căruia nu i se poateoferi locuinţă corespunzătoare în localitatea în care are postul, curespectarea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii,consacrat de art.5 alin.1 din Codul muncii.
Textul menţionat, care se referă într-adevăr la personalul didacticdin instituţiile de învăţământ, se coroborează cu prevederile art.111 alin.(6)din lege, potrivit cărora drepturile inspectorilor de la inspectoratele şcolare şidin Ministerul Învăţământului sunt cele stabilite în titlul IV cap. I din prezentalege, precum şi cele care decurg din regulamentele proprii de organizare şifuncţionare, conform legii.
În titlul IV cap. I din Legea nr.128/1997, modificată şi completată sesituează art.104 în cuprinsul căruia se reglementează decontareacheltuielilor de transport de la domiciliu spre locul de muncă şi invers.
Rezultă că decontarea acestor cheltuieli operează nu numai pentrupersonalul didactic din unităţile de învăţământ, ci şi pentru inspectorii dininspectoratele şcolare, cum este reclamantul.
(Decizia civilă nr.1916/R-CM din 10 decembrie 2009)
| ← Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2009, pe rolul... | Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.... → |
|---|
